Noi,
Calinic Argeșeanul
Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului,
mijlocim în rugăciune pentru sfințitul Cler și dreptmăritorii Creștini și Creștine:
„Hristos Se naște, măriți-L!
Hristos din Ceruri, întâmpinați-L!
Hristos pe pământ, înălțați-vă!
Cântați Domnului tot pământul și cu bucurie lăudați-L, popoare, că S-a preamărit!
Dreptmăritori creștini și creștine,
În zările eterne ale Universului, Domnul Dumnezeu a hotărât în Sfatul Sfintei Treimi ca să zidească o nouă făptură după căderea cetelor de îngeri răzvrătite împotriva Veșnicului Creator al cerurilor și al Pământului, cum scrie Profetul Isaia:
Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri! Tu care ziceai în cugetul tău: Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi. Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului![1]
După această cădere a unei cete de îngeri, a zis Domnul Dumnezeu: Să facem om după chipul și asemănarea Noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc (se mișcă) pe Pământ![2]
Iar Moise Profetul adaugă, pentru a nu se mai uita niciodată că: A făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul![3]
Despre această capodoperă creată de Domnul Dumnezeu, adică omul, înțeleptul scriitor Sofocle, în opera sa Antigona, inspirat de Duhul lui Dumnezeu Cel Sfânt, a lăsat omenirii bucuria eternă prin cuvintele: În lume-s multe mari minuni, minuni mai mari ca omul nu-s!
Această mare minune, care este omul, așezat de Domnul Dumnezeu în Grădina din Eden, a fost sfătuit cum să lucreze și cum să se comporte cu darurile lui Dumnezeu.
[1] Isaia XIV, 12-15
[1] Facere I, 26
[1] Facere I, 27-28
Deși creat liber și cu toate darurile înzestrat, omul a nesocotit porunca Domnului Dumnezeu.
Considerând că i se taie libera voie, nu a ascultat dumnezeiasca poruncă de a nu se înfrupta din rodul oprit al pomului din mijlocul Raiului: Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi! [1]
Cei dintâi părinți ai neamului omenesc, Adam, care se tâlcuiește Pământ, și Eva, care înseamnă Viață, precum și ispititorul diavol, au primit un strașnic canon, datorită ruperii iubirii cu Domnul Dumnezeu, ivindu-se un zid despărțitor între Dumnezeu și om!
Iubiți credincioși și credincioase,
Am dorit să ne aducem aminte, încă o dată, de marea taină a Creației vieții noastre, de către Domnul Dumnezeu, pentru a se înțelege că suntem capodopera Lui, zidiți cu mâinile Sale și însuflețiți din suflarea Sa de viață: Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.[2]
Și de atunci, ușa a rămas închisă, pentru încălcarea poruncii Sale, din care motiv au suferit și văzduhurile Cerului, până ce mila și iubirea lui Dumnezeu au binecuvântat calea de reabilitare, adică iertarea neascultării și a încălcării poruncii dumnezeiești.
[1] Facere III, 3
[1] Facere II, 7
După cum se știe, Domnul Dumnezeu, nu a îngăduit ca omenirea înjugată la carul neascultării și păcătoșeniei, să sufere la nesfârșit: Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.[1]
Toate acestea din marea iubire a Domnului Dumnezeu, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, către romani: Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.[2]
Cât de mare bucurie cuprinde inima noastră și ne răsfățăm de iubirea arătată și manifestată de Domnul Dumnezeu prin mărturisirea Sa, când din Zările Veșniciei auzim glasul Său Atotputernic și Multmilostiv: Cu iubire veşnică te-am iubit şi de aceea Mi-am întins spre tine bunăvoinţa.”[3]
Doamne Dumnezeule, câtă bucurie reverși din sânul Preasfintei Treimi peste inimile noastre însetate de iubire și de pace eternă!
Cât de folositor este ca noi să ne gândim la chemarea Domnului Dumnezeu de a primi bunăvoința iubirii Sale veșnice, pentru noi înșine și pentru orice fiu al omenirii, zbuciumate și înspăimântate de ură și de teama războaielor care amenință cu distrugeri catastrofale!
[1] Ioan III, 16 -17
[2] Romani III, 23
[3] Ieremia XXXI, 3
Frați creștini, iubitori ai Nașterii lui Iisus,
Cum vom putea mulțumi Domnului Dumnezeu pentru toată iubirea arătată nouă, tuturor?
Drept răspuns, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a coborât pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl. Drept aceea, iubiţii mei, precum totdeauna m-aţi ascultat, nu numai când eram de faţă, ci cu atât mai mult acum când sunt departe, cu frică şi cu cutremur lucraţi mântuirea voastră; căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă.[1]
Cu mare bucurie citim și ne încredințăm de purtarea de grijă a Domnului Dumnezeu, care în faptă grăind și gândind, a orânduit din veșnicie un Mesia Ascultător, în Persoana lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului, Care a fost trimis în lume ca să tămăduiască rana neascultării pe care o purtau părinții noștri dintru început și omenirea căzută sub păcatul neascultării.
[1] Filipeni II, 5-13
Dreptmăritori creștini și creștine,
Sărbătorim cu bucurie și recunoștință, în fiecare an, Nașterea lui Iisus Hristos, vestită cu Bună Vestire de Arhanghelul Gavriil, pentru a noastră bucurie: Şi nu numai atât, ci şi ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea. Aşadar, precum prin greşeala unuia a venit osânda pentru toţi oamenii, aşa şi prin îndreptarea adusă de Unul a venit, pentru toţi oamenii, îndreptarea care dă viaţă; căci precum prin neascultarea unui om (Adam) s-au făcut păcătoşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea lui Iisus se vor face drepţi cei mulţi.[1]
Așa stând lucrurile, din mila și bunăvoința Domnului Dumnezeu, avem speranța și bucuria de a sărbători Ziua Nașterii lui Iisus Hristos, Domnul nostru, ca Fiu al lui Dumnezeu și Fiu al Omului, asemenea nouă, afară de păcat.[2]
Avem mare îndrăzneală (cutezanță) de a ne considera pruncii Domnului Dumnezeu și frați mai mici ai Domnului nostru Iisus Hristos, chiar dacă nu suntem vrednici de această stare împărătească, știind de bunăseamă că Domnul Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu: Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.[3]
Pentru aceasta se cuvine să iubim pe Domnul Dumnezeu – Tatăl și Creatorul nostru, iar pe Iisus Hristos, asemenea!
[1] Romani V, 11, 18-19
[2] Evrei IV, 15
[3] Ioan III, 17
Aceasta înseamnă credință vie și curată ca lumina, pentru că: Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.[1]
Așadar, noi trebuie să înțelegem chemarea pe care o avem de la Domnul Dumnezeu: de a fi, fiii Păcii Divine, așa cum ne îndeamnă și ne asigură Iisus Domnul, când zice: Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.”[2]
Aceasta este chemarea expresă a Domnului nostru Iisus Hristos, la a Cărui Naștere, în Betleemul Iudeii, îngerii din ceruri cântau: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire![3]
Credința efectivă, lucrătoare prin iubire[4], ne îndeamnă ca noi oamenii să fim făcători de pace! Această lucrare binecuvântată de Domnul Dumnezeu și cu multă osteneală apărată ne asigură pentru eternitate ipostaza unică de fii ai lui Dumnezeu!
Dreptmăritori creștini și creștine,
Acesta să ne fie gândul! Gândul lui Iisus Hristos de a trăi în bună pace, toate neamurile de sub Cer, că loc pe Pământ este îndestulător pentru fiecare dintre noi.
Să ne înfrățim în rugăciune stăruitoare, ca Domnul Dumnezeu să lumineze și să ajute liderii mondiali pentru a întocmi și așeza pacea eternă pe acest Pământ, fără întârziere și să nu fie distrusă această frumusețe a lumii văzute!
Doamne Dumnezeule, îți mulțumim pentru Iubirea Veșnică, ce pururea ne-o dăruiești, și Te rugăm, de Ziua Nașterii lui Iisus Hristos, să așezi Pacea Ta Divină, binefăcătoare și dumnezeiască pentru întreaga omenire!
[1] Ioan III, 18
[2] Matei V, 9
[3] Luca II, 14
[4] Galateni V, 6
Să cântăm cu inimă mare:
Hristos Se naște, măriți-L!
Hristos din Ceruri, întâmpinați-L!
Hristos pe pământ, înălțați-vă!
Cântați Domnului tot pământul
Și cu bucurie lăudați-L, popoare, că S-a preamărit!
*
† Calinic Argeșeanul,
Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului
25 decembrie 2024
Casa Scriitorului, Oeștii-Pământeni
România de la Argeș
