Elena Lavinia Besnea, director executiv al ASCHFR Argeș și unul dintre cei mai puternici oameni pe care îi poți întâlni, a învățat să transforme suferința în lumină. Născută cu o malformație gravă a coloanei și trecută de-a lungul vieții prin numeroase intervenții medicale, Lavinia și-a găsit puterea în credință, familie și în dorința de a-i ajuta pe ceilalți. Astăzi, coordonează una dintre cele mai importante organizații pentru persoanele cu dizabilități din județ, oferind sprijin, recuperare și speranță celor care au cea mai mare nevoie. Cu ocazia Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități, Lavinia vorbește despre luptă, recunoștință și despre puterea de a nu renunța niciodată într-un amplu interviu ec a fost publicat și pe pagina de Facebook a Asociației.
Deși s-a născut cu cifoscolioză congenitală gravă și cu nanism secundar și, deși, a trecut încă de la naștere prin intervenții medicale riscante, Dumnezeu avea pentru ea un alt plan. Cu ajutorul Lui și al familiei, Elena Lavinia Besnea (43 de ani) este un om plin de viață și de emoție pozitivă, care dă orice să își ajute semenii. Pentru că ea le înțelege cel mai bine durerea. Știe cum este să ți se pună etichete și să fii trecut cu vederea de cei de lângă tine. Lavinia are grijă în prezent de zeci de tineri cu dizabilități și de familiile acestora, oferindu-le suport moral și tehnic, dar mai ales posibilități de recuperare la nivelul organizației pe care o conduce din 2016. Însă nu calitatea de Director executiv al Asociației de Sprijin a Copiilor cu Handicap Fizic din România Filiala Argeș o definește, ci dorința de a rămâne om și de a mulțumi în fiecare zi pentru toate darurile primite. Cu ocazia Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități (3 decembrie), aceasta ne-a acordat un interviu pe care vă invităm să îl citiți.
- În primul rând, vă mulțumesc pentru tot ceea ce faceți pentru semenii noștri. Cum a început totul pentru dumneavoastră?
-M-am născut cu cifoscolioză congenitală gravă și cu nanism secundar. Prima intervenție medicală a fost la două luni, la picioare, după care a urmat ghipsarea lor pentru câteva luni. Dar fără rezultate prea bune. După ce mi s-a scos ghipsul, s-a observat deformarea coloanei. Au urmat tratamente și recuperari ani de zile, cu purtarea corsetului și alte indicații medicale. La 7 ani și jumătate, am făcut operație pe coloană cu aplicarea unei tije metalice care să o susțină, dar la 11 ani a fost scoasă tija pentru că nu a făcut față presiunii din partea coloanei. În 2010 am încercat și o intervenție în Elveția, dar fără succes!
- Vă deplasați greu în momentul de față?
-În general folosesc un cadru de mers. Și atunci când știu că am un drum mai lung de parcurs pe jos, folosesc un căruț dacă este cineva cu mine, care să mă ajute să mă deplasez. Le am de la atelierul nostru.
“Mă împrieteneam întotdeauna cu copiii”
- Ce amintiri aveți din copilărie? Cum era relația cu ceilalți copii?
-Am avut o copilărie minunată, normală aș putea spune, în ciuda problemelor de sănătate, a recuperărilor, operațiilor făcute de-a lungul anilor. M-am bucurat de tot ce mi-a oferit viața, oamenii din jurul meu și, mai ales, Dumnezeu. Copiii nu erau întotdeauna prietenoși, dar eu știam să trec peste aceste probleme. Ma împrieteneam mereu cu ei. Chiar dacă se legau de aspectul meu fizic, încercam tot timpul să le dovedesc că sunt la fel ca ei. Și chiar dacă nu puteam să mă joc “elasticul “ , “șotron ” sau alte jocuri care necesită mai multă mișcare, sărituri, alergări, eram acolo cu ei, râdeam, mă bucuram de fiecare clipă. Eram destul de sociabilă, îmi plăcea să stau în preajma oamenilor. Chiar eram fascinată de povestea de viață a fiecăruia ( ascultam cum mergeau la țară și alergau pe maidan sau cum se ocupau de anumite treburi gospodărești cu bunicii lor). Nu am avut niciodată mulți prieteni, dar ma bucuram de cei care erau alături de mine, de gașca de la bloc, vecinii cu care făceam atâtea jocuri de copii.
- Cum a fost la școală?
-La școală, am fost un copil normal. Mergeam mereu la ore, nu se lipeau ușor materiile de mine, dar mă străduiam să merg mai departe cu fiecare zi care trecea. Fiecare examen trecut m-a dus pe drumul vieții și am ajuns acolo unde, probabil, trebuia să fiu. Nu mi-am făcut niciodată planuri. A fost bine într-un final, am terminat liceul Tehnologic ASTRA – profil laborant – în 2002, în 2006 Facultatea de Management – Universitatea Constantin Brancoveanu, iar în 2022 am terminat master în Managementul Serviciilor Sociale – Universitatea de Stat din Pitești. Peste tot am avut colegi minunați. Ne-am înțeles foarte bine și chiar mă gândesc cu drag la momentele petrecute în toți acești ani de studiu.
“Părinții mi-au dat încredere”
- Cât de mult v-au ajutat părinții să deveniți omul de astăzi?
-Părinții mi-au fost tot timpul alături, dar mi-au oferit libertatea deplină de a experimenta viața. Ei m-au susținut și au investit timp, energie și mi-au dat încredere, lăsându-mă să mă descurc în multe situații. Mi-au oferit fix protecția de care aveam nevoie, dar nu m-au închis niciodată într-un cocon. Mi-au respectat alegerile și mi-au oferit multe ocazii să mă bucur de viață, chiar și așa, cu dizabilitățile mele. Asta a făcut ca eu să nu conștientizez de fiecare dată că am anumite limitări.
- Care sunt cele mai grele momente și cum reușiți să faceți față?
-Cele mai grele momente? Atunci când nu sunt eu cu totul, din cauza problemelor de sănătate. Sunt tot felul de situații pe care le-am întâlnit de-a lungul vieții. Momente când simți că te zbați degeaba, că oricât ai încerca, te întorci în același loc și nu reușești nicicum să mergi mai departe. Momente când vin schimbări majore în viața și nu știi cum să procedezi și cum să-ți stăpânești panica. Am găsit mereu sprijin în Dumnezeu și în oamenii pe care mi i-a trimis aproape! Realizăm cu greu uneori că singuri nu putem face nimic!
“Dumnezeu este Calea”
- Ce înseamnă Dumnezeu pentru dumneavoastră?
-Dumnezeu este Calea și L-am simțit alături în multe momente. Încerc să merg la biserică cât de des pot. Dumnezeu îmi răspunde la multe cereri, trebuie doar să cred cu adevărat.
- Când a fost primul contact cu asociația? Ați găsit aici sprijinul de care aveați nevoie?
-Primul contact cu asociația a fost în copilărie. Asociația a fost fondată în 1991, de doamna doctor Liliana Pădure, în cadrul secției de recuperare a Spitalului de Pediatrie Pitești. Știu că mergeam des la spital pentru recuperare, și așa ne-a chemat doamna doctor să devenim membri. Așa am început să particip la diverse activități ale asociației. Era minunat! Erau filiale în multe orașe din țară, și când se făceau tabere, ne distram de minune toți copiii. Chiar ne-a ajutat enorm să ne integram mai bine în societate! Împreună eram o forță, ca o familie. Abia așteptam următorul eveniment să ne reîntâlnim!
“Am crescut odată cu asociația”
- Cum a evoluat implicarea dumneavoastră în cadrul acesteia?
-Practic, am crescut odată cu asociația. Mergeam la sediu cât de des puteam. Aveam tot felul de activități. Mă implicam pe cât știam și puteam. În 2006, când am terminat facultatea, domnul Popescu Adrian, Dumnezeu să îl odihnească, mi-a dat posibilitatea să lucrez în cadrul acesteia. Nu a fost ușor, tot timpul ai de învățat și numai când treci prin ele prinzi experiență. Dar am avut multe de învățat de la domnul Popescu și de la mulți oameni cu care am colaborat de-a lungul timpului. E minunat când ai sprijin și poți învăța de la cei cu experiență!
De ce spun că nu a fost ușor? A venit acel moment când domnul Popescu a trebuit să se retragă din motive de sănătate și, deși nu mă simțeam destul de pregătită, dânsul a propus să fiu desemnată directorul executiv al organizației. Așa am continuat până astăzi sa duc mai departe ceea ce părinții noștri au trudit să realizeze.
- Sunteți de aproape 10 ani, directorul executiv al celei mai vechi asociații din județul nostru care vine în sprijinul persoanelor cu dizabilități. Ați simțit că aici vă regăsiți pe deplin?
-Sunt un om empatic și sensibil. O latură care nu te ajută prea mult în lumea de azi. Dar asta sunt și da, ma regăsesc aici, deși au fost momente când aș fi încercat și altceva. Dar aici am avut parte de diversitate, chiar dacă nu pare. Pentru că, în toți ani de când există Asociația, s-au schimbat foarte multe lucruri și noi suntem încă aici, nu cei mai buni, nu cei mai minunați, dar avem un crez, să facem bine pe cât se poate.
“Distribuim dispozitive medicale gratuit în tot județul”
- Câți beneficiari aveți și cum îi ajutați?
-Avem 160 de membri acum, din tot județul. De curând ne-am mutat în casă nouă, după patru de la cumpărarea spațiului și renovarea clădirii. Aici avem și Centrul de zi NOVA pentru persoane adulte cu dizabilități, pentru care anul acesta, în iulie am primit și licența de funcționare.
Avem, de asemenea, Atelierul service de reparații și distribuție de materiale ajutătoare pentru persoanele aflate în nevoie (fie că sunt cu dizabilități, fie că au suferit diverse accidente).
În cadrul atelierului lucrează două persoane cu dizabilități. Ei se descurcă foarte bine și ajută la rândul lor, pe toți cei care apelează cu încredere la serviciile atelierului nostru. Toate dispozitivele medicale le distribuim gratuit. Stocul atelierului este susținut de oameni minunați din Germania, din cadrul Fundației AMICI, care colectează materialele de la persoanele care nu mai au nevoie de ele. Atunci când putem, organizăm un transport, susținut în general, de organizația noastră. De la noi pleacă însă și spre alte filiale din țară aceste materiale, dacă ne sunt solicitate.
- Unul din proiectele actuale ale filialei este Campania MOBIL. Cum putem noi ajuta?
-Unul din proiectele cele mai importante ale filialei noastre îl constituie în prezent CAMPANIA MOBIL, prin care oricine poate trimite un SMS la 8845 și dona minim 2 euro pentru a contribui la achiziționarea unui microbuz nou, mai bun și mai sigur, care ne va fi de folos atât pentru deplasarea beneficiarilor noștri, cât și pentru transportul dispozitivelor medicale în tot județul.
Această campanie este susținută și de Primăria Municipiului Pitești, de Consiliul Județean Argeș, de Filarmonica Pitești și de Centrul Cultural Pitești, dar și de parteneri din presa locală. Tuturor doresc să le mulțumesc și pe această cale pentru sprijinul imens!
Avem, de asemenea, activități pe parcursul anului când ne întâlnim cu majoritatea membrilor: 8 Martie, 1 iunie, 3 decembrie, de Crăciun, dar și cu ocazia Adunării Generale Anuale.
“Statul ne-a luat un drept pe care l-am obținut cu greu”
- Într-un an fiscal greu, s-au decis schimbări legislative și în ceea ce privește persoanele cu handicap. Care are impactul cel mai mare?
-Eliminarea facilităților scutirii de la plata impozitului pe clădiri și masini. Un drept obținut cu greu în ani de zile. Acum se pare că e o povară mult prea mare pentru statul roman. Scumpirile din ultima vreme, indexarea indemnizațiilor cu sume destul de mici de fiecare dată, toate acestea fac să fie îngreunată major viața persoanelor cu dizabilități.
- Cum se realizează incluziunea socială astăzi?
-S-au derulat multe proiecte de către organizații și instituții de profil. Astăzi suntem la un alt nivel față de anii ‘90, dar mai e mult de făcut.
“Din toate avem de învățat”
- Sunteți un om puternic, un model pentru noi, toți. Ce mesaj transmiteți celor care au avut răbdarea să citească acest interviu până la final?
-Fiecare om are lupta sa de dus în viață. Și poate fi extrem de greu uneori. Dar dacă simțim că ceea ce vrem să facem, e bine atât pentru noi, cât și pentru cei cărora le purtăm de grijă sau ne înconjoară, cu siguranță nu trebuie să renunțăm! Și da, să ne bucurăm de fiecare zi și să fim recunoscători pentru toate cele din viața noastră, de la care avem de învățat.
Vă mulțumesc!
Pentru donații în sprijinul persoanelor cu dizabilități din cadrul ASCHFR Argeș, contul este: RO04BTRL00301205H61045XX, Banca Transilvania Nord Pitești.
Sursă foto: ASCHFR Argeș.
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
