▼ CULTURĂ | Asociația „Teatrul pentru Toți”
Mihai Savu este un lider cultural care a transformat pasiunea pentru scenă într-o viziune managerială solidă asupra artei și educației. Actor la Teatrul „Alexandru Davila” și președinte al Asociației „Teatrul pentru Toți”, a reușit să creeze un ecosistem cultural care îmbină talentul, educația și spiritul antreprenorial. Pentru artistul Mihai Savu, succesul se măsoară în aplauze, dar pentru managerul cultural acesta înseamnă impactul pozitiv asupra comunității locale și contribuția pe care simte că o are la formarea unei noi generații de tineri creativi.
Cu o experiență amplă în coordonarea echipelor artistice și în dezvoltarea de proiecte culturale, el a pus bazele unor inițiative care au redefinit scena artistică locală și națională: GATA – Festivalul Național de Teatru Tânăr, Trupa de Teatru Ad-Hoc, Summer Street Festival, Festivalul Național de Teatru Ludicus și Festivalul Școlilor de Teatru OLIVE București. Sub coordonarea domniei-sale, aceste evenimente au devenit platforme de exprimare, dialog și dezvoltare pentru sute de tineri artiști din Argeș, și nu numai.
Prin Asociația „Teatrul pentru Toți”, Mihai Savu promovează arta ca formă de educație și incluziune. A creat un „cuib” în care cultura contribuie la evoluția personală și socială a sute de copii. În acest fel, Mihai Savu nu mai este doar un actor pe scenă, ci un constructor de destine culturale, un promotor al excelenței care demonstrează că teatrul poate fi și un model de management modern, sustenabil și profund conectat la comunitatea de suflet.
- Care a fost cel mai emoționant moment din activitatea dumneavoastră?
Îmi este greu să descriu un singur moment emoționant din activitate. Au fost mai multe și fiecare a contat în felul lui. Totuși, cred că cel mai puternic moment pentru mine nu a fost unul legat de aplauze sau de un succes vizibil, ci o perioadă în care simțeam că un proiect nu mai poate merge mai departe. Eram obosit și aveam senzația că totul se va opri acolo. Atunci, s-au strâns lângă mine câțiva oameni dragi și mi-au dat exact puterea de care aveam nevoie ca să continui. Cred cu tărie că niciun om, oricât de pasionat sau ambițios ar fi, nu poate să reușească de unul singur. Fără o echipă alături și fără sprijinul familiei, e aproape imposibil să excelezi cu adevărat.
- Care este proiectul de care sunteți cel mai mândru?
Mi-e greu să aleg un singur proiect, pentru că fiecare etapă din activitatea mea a venit cu alt tip de bucurie și împlinire. Dar, dacă ar fi să vorbesc despre un proiect de care sunt cu adevărat mândru, acela ar fi cel în care am lucrat cu tinerii – Trupa de teatru „Ad-Hoc” pe care o coordonez. Să-i văd cum cresc, cum capătă încredere, cum devin o echipă și cum descoperă teatrul nu doar ca exercițiu artistic, ci ca formă de identitate, e o satisfacție uriașă. De asemenea, festivalul pe care îl organizez, GATA – Festivalul Național de Teatru Tânăr, aflat la ediția a IV-a, este un proiect de suflet. A pornit dintr-o idee și s-a transformat într-un spațiu real de întâlnire, dialog și comunitate.
- Ce sfat ați oferi tinerilor care vor să intre în lumea actoriei pentru a reuși să învingă?
Le-aș spune că în actorie nu „învingi” pe cineva, ci mai degrabă te învingi pe tine: fricile, nesiguranța, orgoliul și graba. Succesul nu vine din comparație, ci din disciplină, curaj și disponibilitatea de a munci constant, chiar și atunci când nu ești văzut.
Tinerilor care vor să intre în lumea asta le recomand trei lucruri: să fie curioși, să fie perseverenți și să fie autentici. Tehnica se poate învăța, dar prezența, adevărul și rezistența interioară se formează în timp, prin experiențe, repetiții și oameni potriviți lângă tine. Iar poate cel mai important lucru: să înțeleagă că vulnerabilitatea nu e o slăbiciune, ci un atu în meseria asta. Dacă îți dai voie să greșești și să înveți, nu ai cum să nu crești.
- Care este moștenirea pe care doriți să o lăsați Argeșului?
Nu mă gândesc la moștenire ca la ceva grandios, ci ca la o urmă bună care rămâne după tine. Mi-aș dori ca în Argeș să rămână oameni care cred în teatru, în cultură și în puterea comunității. Dacă prin ceea ce fac reușesc să las în urmă tineri care au curajul să se exprime, profesioniști care rămân aproape de public și proiecte care continuă și după mine, atunci simt că am construit ceva cu rost.
Mi-ar plăcea ca lumea să asocieze Argeșul nu doar cu tradiția, ci și cu energia nouă a generațiilor care vin. Dacă reușesc să pun o cărămidă la asta – prin festival, prin trupa de liceeni, prin oamenii pe care îi formez și îi adun – atunci aceea este moștenirea mea.
- Care este imaginea care vă vine în minte când spuneți „am învins”?
Când mă gândesc la „am învins”, îmi apare în minte o imagine foarte simplă, dar puternică: oamenii din jurul meu aproape. Îmi imaginez ziua în care, după luni de muncă și îndoieli, un proiect prinde viață și văd în jurul meu echipa, adolescenții sau colegii mei zâmbind, obosiți, dar împliniți. E sentimentul acela că n-ai cedat când era mai greu și că nu ai fost singur. Imaginea e cu noi și despre noi: oameni strânși în jurul unei idei, uniți de aceeași bucurie că a meritat.
***
Acest interviu face parte din ediția 2025 a catalogului „Cei mai puternici oameni din Argeș”.
Tema anului a fost „Arta de a învinge”, iar proiectul editorial realizat de publicația Ancheta reprezintă un reper pentru comunitatea argeșeană, reunind, de 20 de ani, personalități din toate domeniile fundamentale ale societății.
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
