1 Martie aduce în România una dintre cele mai vechi și iubite tradiții: Mărțișorul, simbol al renașterii naturii, al speranței și al unui nou început. Șnurul alb-roșu, purtat la mână sau în piept până la apariția primelor flori, este mai mult decât un simplu talisman – este parte din identitatea culturală românească.
Mărțișorul, tradiția românească din patrimoniul UNESCO
Din 2017, „Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie” sunt incluse în patrimoniul imaterial UNESCO, într-un dosar multinațional coordonat de România. Comitetul Interguvernamental al UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a votat, la începutul lunii decembrie a anului 2017, înscrierea Practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărţişorul) – dosar multinaţional coordonat de România şi elaborat împreună cu Republica Moldova, Republica Macedonia de Nord şi Republica Bulgaria – în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii. Reuniunea a avut loc la Jeju (Republica Coreea).
Se crede că mărţişorul oferă protecţie împotriva unor pericole precum vremea capricioasă. De asemenea, cuvântul mărțișor este diminutivul lui “marț”, vechiul nume popular pentru luna martie și înseamnă, literal “micul martie”. În ceea ce privește originile mărțișorului, potrivit unor cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei (o localitate din municipiul Mehedinți) acum aproximativ 8.000 de ani au fost găsite amulete asemănătoare mărțișorului.
Originile obiceiului merg însă mult mai departe în timp: descoperiri arheologice vechi de aproximativ 8.000 de ani, la Schela Cladovei, indică existența unor amulete asemănătoare mărțișorului. Aceste amulete aveau forma unor pietricele vopsite în alb și roșu și erau destinate purtării la gât.
Șnurul roșu și alb simbolizează sacrificiul și renașterea
Legenda spune că șnurul roșu și alb simbolizează sacrificiul și renașterea, inspirate din povestea Soarelui salvat de un tânăr curajos. Astăzi, mărțișorul este oferit ca semn de apreciere și afecțiune, iar după ce este purtat, se leagă de ramura unui copac înflorit, pentru noroc și împlinire.
Potrivit unui cunoscut mit, Soarele a coborât pe Pământ în chipul unei fete frumoase, iar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul său. Atunci, păsările s-au oprit din cântat și întreaga lume a încetat să se mai bucure. Un tânăr curajos a mers spre palat să o elibereze. După aproape un an băiatul a găsit palatul și, după o lupta dreaptă cu zmeul, acesta a reușit să o elibereze. Tânăra s-a ridicat înapoi la Cer și a luminat, din nou, pământul. De cealaltă parte, curajosul tânăr a zăcut mult timp în curtea palatului zmeului, iar sângele i s-a scurs pe zăpadă până la ultima suflare. În locurile în care s-a topit zăpada, au răsărit ghioceii, vestitorii primăverii. Potrivit legendei, de atunci a început să se cinstească memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă și alta roșie. De altfel, culoarea roșu simbolizează dragostea și amintește de curajul tânărului, iar albul simbolizează ghiocelul, prima floare a primăverii. Într-o lume în care miturile se împletesc cu realitatea, povestea Soarelui coborât pe Pământ și a tânărului curajos care s-a avântat în lupta cu zmeul devine un simbol al speranței și al sacrificiului. Această legendă, plină de emoție și de învățăminte, ne amintește că, deși întunericul poate părea copleșitor, lumina va triumfa întotdeauna. Asemenea ghioceilor care răsar din zăpada topită, amintirea celor care au luptat pentru iubire și libertate va dăinui în inima noastră. Astfel, legătura între cele două flori, albă și roșie, devine un simbol al renașterii și al primăverii ce se ivește după cele mai aspre ierni.
Sursă foto: FB Cristian Gentea.
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
„Suntem cam ai nimănui”. Mărturia unui argeșean prins în atacurile din Dubai
