Într-un interviu acordat de medicul endocrinolog Gabriela Chiriță, de la Spitalul Județean de Urgență Pitești, specialist cu o experiență de aproximativ 30 de ani, sunt explicate pe înțelesul tuturor particularitățile endocrinologiei și rolul esențial al acestei specializări în menținerea echilibrului organismului. Ne-am propus să abordăm în cadrul acestei discuții modul în care sunt diagnosticate corect afecțiunile hormonale, diferențele față de alte specialități medicale, dar și riscurile automedicației sau ale tratamentelor neadecvate. Doctorița Gabriela Chiriță subliniază importanța prevenției, a controalelor periodice și a colaborării cu medicul de familie pentru depistarea la timp a dezechilibrelor endocrine și prevenirea complicațiilor pe termen lung.
Ce v-a determinat să alegeți ca specializare endocrinologia?
– Având în vedere experiența pe care am avut-o în rezidențiat, în care făceam câte 6 luni în specialitățile de bază – medicină internă, chirurgie, pediatrie, ginecologie, cardiologie – îți dădeai seama dacă teoria pe care o știai și practica pe care o făceai îți arată dacă specializarea este potrivită pentru noi. Atunci mi-am dat seama că anumite specializări mi se potrivesc, în general cele de medicină internă, iar cele intervenționiste, în care trebuia să reacționezi foarte rapid în condiții de patologie acută, le puteam aborda, dar stresul aferent nu-l puteam duce. De aceea medicul cardiolog, medicul chirurg au un profil psihologic aparte, care, zic eu, trebuie apreciat și valorizat. Am ales endocrinologia și pentru că este o specializare complet diferită de restul.
Cu ce este diferită endocrinologia față de alte specializări?
– În diagnosticul celorlalte subspecialități de medicină internă contează foarte mult simptomatologia pacientului, în sensul bun, elementele subiective pe care pacientul le prezintă și care trebuie asociate investigațiilor paraclinice, care sunt pe un protocol. În endocrinologie, partea de clinică este importantă, dar partea de paraclinic este și mai importantă. Presupune niște feedbackuri care trebuie evaluate matematic. Există întotdeauna, ca și în fizică, un factor declanșator, un receptor și un simptom. Este o specialitate în care diagnosticul se pune extrem de clar. Poți să pui un diagnostic, dar după ce excluzi alte diagnostice de medicină internă care sunt aferente simptomatologiei pacientului. Cazurile cu adevărat complicate de endocrinologie nu sunt foarte multe. De aceea este important să nu te arunci cu un tratament și să dai acea medicație endocrină doar atunci când este cazul.
Vine cu o patologie vastă sau sunt cazuri foarte comune?
– Nu. Sunt patologii aparte, pentru că în umbra unei patologii simple pot să stea complicații care sunt extrem de mari și sunt aferente altor specialități. De exemplu, hormonul tiroidian este implicat în buna funcționare a cordului, a sinapselor cerebrale, a tubului digestiv, a ovarelor. Deci ce deducem? În momentul în care un standard de echilibru hormonal tiroidian nu există, îmi poate afecta, să zicem, cordul. Dacă este o disfuncție tiroidiană cu hipofuncție, este asociată cu o creștere a nivelului colesterolului. Un hipotiroidism poate să ducă, la pubertate, la o lipsă de dezvoltare gonadală corespunzătoare. O pubertate care nu se desfășoară în parametrii fiziologici. Asta înseamnă că ulterior și băiețelul, și fetița pot avea tulburări de fertilitate. Am avut cazuri de hipotiroidism grav apărut în zonele endemice, dar pot apărea și când copilul se naște cu o disfuncție tiroidiană mare și cu o lipsă de hormon tiroidian. Acesta este esențial în dezvoltarea sinapselor cerebrale. Hormonul tiroidian până în 3 ani este cel care favorizează dezvoltarea sinaptică și stă la baza coeficientului de inteligență pe care o să-l avem pe termen lung. Deci fără hormon tiroidian, din punct de vedere cognitiv, suntem într-un hiatus intelectual major.
Suplimentele alimentare nu te pot trata
Ne putem trata „după ureche” de bolile endocrinologice?
– Există tendința de a folosi substitute pentru hormonul tiroidian dat de către medic, substitute pe suplimente alimentare. Nu vreau să le nominalizez, dar inclusiv la reclamele de la televizor există pacienți care sunt prezentați cu așa-zisa simptomatologie de hipotiroidism, iau un substitut de acest gen, care este doar un supliment alimentar, și cică se simt bine. În realitate, sunt pacienți care ajung la medic cu decompensări grave paraclinice și decompensări nu numai pe simptomatologie strict tiroidiană, legată de aspectul fizic, de puțină îngrășare, de tegumente aspre, dar și pe patologii cardiace, tulburări pe sfera ginecologică. Adică trebuie abordare medicală cu terapie medicală specifică, în niciun caz suplimente.
O boală endocrinologică poate genera și alte probleme medicale?
– O problemă la tiroidă poate să ducă la apariția altor patologii, cardiologice, ginecologice. Lipsa de hormon tiroidian poate să dea o tulburare de creștere. Sunt copii care rămân mici. În momentul în care îi dai hormon tiroidian, atunci când constați că are hipofuncție, copilul începe să aibă o dezvoltare în înălțime. Pe de altă parte, hormonul tiroidian este implicat în buna dezvoltare pubertară a adolescentului și ulterior în fertilitate.
Bolile endocrine apar deopotrivă la copii și la adulți. Pot fi depistate la vârste fragede, tratate și vindecate sau trebuie tratate toată viața doar ca să li se stagneze evoluția?
– Exact. Bolile endocrine nu prea se vindecă. În pubertate sau postpubertate, când apare o disfuncție, sau în sarcină, când apare o disfuncție, aceasta poate avea un caracter tranzitoriu de câțiva ani, când necesită tratament și ulterior doar urmărire sau, din contră, tratamentul trebuie continuat. Însă, în proporție de 80%, bolile endocrine nu sunt vindecabile. Sunt de tratat și urmărit pe parcursul multor decenii. De exemplu, sunt tiroiditele autoimune, care reprezintă un mare stres pentru pacienți. Pot să apară anticorpii sau tiroidita după naștere, după o sarcină, și avem o tiroidită autoimună postpartum (n.r. lehuzia) sau după viroze. După perioada de COVID au apărut extrem de multe tiroidite, fiind cunoscut faptul că, pe lângă tropismul cardiac, COVID-ul a avut un tropism destul de agresiv pe tiroidă. Așadar, tiroidita autoimună este importantă, pentru că necesită urmărirea pacientului măcar o dată pe an, pentru că poate apărea un blocaj funcțional în 6 luni, într-un an sau în 10 ani. Nu e obligatoriu ca atunci când am o tiroidită autoimună să mă gândesc că sunt bolnav. Nu. Evităm aportul de iod și controlăm o dată pe an funcția tiroidiană și este suficient. Concluzia este că sunt puține boli care se vindecă, toate se țin sub control.
Femeile sunt mai receptive la prevenție
Sunt mai mulți pacienți bărbați sau femei?
– Sunt mai multe femei care vin cu această patologie endocrină, pentru că sunt și mai receptive la ceea ce înseamnă prevenție. Bărbații, într-adevăr, nu au o patologie atât de frecventă, dar în momentul în care există un nodul unic tiroidian la un bărbat, acela, în proporție de 70-80%, poate fi un cancer tiroidian. Adică au patologii mai rare.
Practic, patologia endocrinologică, dacă este urmărită, nu poate avea efecte devastatoare asupra organismului.
– Categoric. De aceea este important ca medicul de familie să sesizeze anumite simptome care pot fi aferente patologiei endocrine și care necesită control și tratament.
Ce ar trebui să facă o persoană în scop preventiv?
– Pacientul, în colaborare cu medicul de familie, să aibă în atenție un simptom de patologie neurologică, cardiacă, unde medicul specialist atenționează dacă sunt și afecțiuni endocrinologice. Singura patologie care poate fi urmărită personal de către pacient este cea tiroidiană. Un pacient care vine la control nu poate scăpa nediagnosticat. Ar mai fi diabetul zaharat. Când ai o astfel de boală, 20% poate fi și o boală endocrină.
Material realizat de Monica Sandu
Foto: ediția tipărită
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
Asistența primară devine din ce în ce mai atractivă ca finanțare pentru medicii tineri
