Astăzi, 9 februarue, Tribunalul București a pronunțat, în complet de divergenţă, asupra dosarului în care fostul candidat la alegerile prezidenţiale Călin Georgescu a fost trimis în judecată pentru propagandă legionară.
Tribunalul București a prelungit cu încă 60 de zile măsura controlului judiciar în cazul lui Călin Georgescu, în acest dosar.
Angajarea nurorii lui Călin Georgescu la Hidroelectrica, companie strategică a statului român, aduce din nou în atenție rețeaua de legături politice, administrative și economice din jurul fostului candidat la președinție.
De la Argeș – unde Georgescu are conexiuni vechi, personale și profesionale – până la companii-cheie din energie, apărare și infrastructură critică, datele publice conturează un profil solid de integrare în structurile statului și, implicit, în circuitul banilor publici.
Nora lui Georgescu – salariată a Hidroelectrica
Angajarea Alexandrei-Roxana Georgescu (fostă Neagu) — nora lui Călin Georgescu, căsătorită cu Cosmin Georgescu, fiul cel mare al fostului candidat la președinție — la Hidroelectrica, una dintre cele mai importante companii de stat, reînvie o discuție mai veche: cât de adânc ajunge, în instituții și în companii publice, cercul de relații din jurul familiei Georgescu.
Potrivit informațiilor comunicate public, Alexandra Georgescu lucrează în companie din 2020 (angajare prin concurs, susține ea), iar în prezent este încadrată în Serviciul Infrastructuri Critice — o structură care, conform descrierii sale oficiale, se ocupă de evaluarea și gestionarea riscurilor pentru infrastructuri strategice, inclusiv prin măsuri de protecție fizică și cibernetică și planuri de continuitate operațională.
Cazul nu stă însă singur, ci se așază într-un lanț de conexiuni care leagă familia Georgescu de zona companiilor de stat și a banilor publici, cu ramificații în politică locală și în energie. În plan personal, Cosmin Georgescu este finul primarului PSD al Galațiului, Ionuț Pucheanu, acesta fiind nașul de cununie al cuplului. În plan financiar, apar episoade în care resurse publice ajung în proximitatea familiei: Consiliul Local Galați a aprobat, la inițiativa primarului, o finanțare de zeci de mii de lei pentru un turneu de tenis organizat de clubul deținut de Cosmin Georgescu, iar în paralel, clubul a fost sponsorizat și de companii de stat — între ele fiind menționată Nuclearelectrica, ce a confirmat o sponsorizare pentru încălzirea și mentenanța terenurilor, în anul 2020.
Mai departe, firul duce spre o altă piesă importantă a sistemului public: Cosmin Ghiță, directorul general al Nuclearelectrica. Înainte de numirea sa la conducerea companiei, Alexandra Georgescu a înființat împreună cu el o firmă (NoPark System SRL), din care Ghiță s-a retras la scurt timp, după preluarea funcției publice. În tabloul de relații intră și familia Alexandrei Georgescu: tatăl ei, Mihai Neagu, are trecut politic (fost lider PDL Giurgiu, candidat la Senat), a avut poziții și calități în structuri legate de companii și instituții de stat (inclusiv în Consiliul de administrație al Companiei Naționale a Uraniului) și ar fi fost, potrivit informațiilor publice, consilier al lui Cosmin Ghiță în perioada în care acesta a condus Nuclearelectrica.
În acest context, legătura cu Argeșul capătă greutate suplimentară: nu doar prin episoade anterioare asociate numelui Georgescu în județ (activitate și prezențe publice), ci mai ales prin faptul că Hidroelectrica administrează infrastructuri energetice strategice în Argeș, inclusiv baraje precum Vidraru, devenite recent subiect atât de interes tehnic (revizii, deversări controlate, impact asupra apei potabile), cât și de zgomot propagandistic (val de teorii conspiraționiste).
Cumulat, ceea ce rezultă din datele publice nu e o simplă angajare „într-o companie de stat”, ci un tablou de conexiuni care traversează politicul, companiile strategice și finanțările din resurse publice, în care familia, apropiații și partenerii din ecosistemul Georgescu apar recurent în proximitatea instituțiilor și a banilor statului.
În sine, angajarea Alexandrei Georgescu la Hidroelectrica nu este ilegală, iar compania susține că aceasta a fost realizată prin concurs. Însă plasată în ansamblul de relații politice, instituționale și financiare care gravitează în jurul familiei Georgescu — de la sponsorizări din bani publici, la legături personale cu lideri politici și șefi ai unor companii strategice — situația ridică întrebări legitime despre transparență, delimitare și percepția publică.
2016: momentul în care Călin Georgescu „seduce” Argeșul
Privind retrospectiv, legătura dintre Călin Georgescu și județul Argeș nu începe nici cu campania electorală, nici cu rețelele de influență din jurul companiilor de stat, ci mult mai devreme, într-un registru aparent benign: cultural și intelectual. În toamna anului 2016, Georgescu ajunge la Curtea de Argeș pentru lansarea volumului „Cumpăna României”, un eveniment care avea să depășească rapid statutul unei simple întâlniri literare.
Lansarea a avut loc în Sala Mare a Centrului de Cultură și Arte „George Topîrceanu”, într-o atmosferă care a atras nu doar publicul local, ci și participanți din mai multe orașe — Argeș, Vâlcea, Pitești, Câmpulung, Petroșani. Sala a fost plină, iar audiența, diversă: oameni de cultură, jurnaliști, membri ai cenaclurilor literare, dar și participanți la un simpozion de Matematică-Informatică desfășurat în acele zile la Curtea de Argeș.
Ceea ce a conferit însă greutate simbolică evenimentului a fost lista invitaților de marcă. În sală s-a aflat inclusiv academicianul Gheorghe Păun, una dintre figurile majore ale intelectualității românești contemporane, care a și moderat întâlnirea.
În intervenția sa, academicianul Gheorghe Păun a prezentat cartea ca pe un diagnostic sever al României, dar și ca pe un set de „propuneri de terapie și vindecare”. Titlul nu era întâmplător, a explicat acesta: România se află într-un punct de cumpănă, de inflexiune istorică. Cartea era descrisă drept „una-eveniment”, tocmai pentru că propunea un proiect de țară, lucru rar întâlnit în ultimele decenii. Esența acestui proiect a fost rezumată într-o formulă simplă și memorabilă: „hrană, apă, energie” — triada care avea să reapară, ani mai târziu, în discursul public al lui Georgescu.
La rândul său, autorul a insistat încă de la început asupra unei distincții care avea să devină marcă personală: nu este politician și nu va fi membru al unui partid, dar se consideră „om politic”. A invocat celebra diferență formulată de Winston Churchill — politicianul se gândește la alegerile următoare, omul politic la generațiile următoare — și a susținut că exact această perspectivă încearcă să o ofere prin cartea sa.
Mesajul a fost însă departe de a fi unul temperat. Georgescu a vorbit despre România ca despre o țară aflată într-o stare de dependență economică profundă, dominată de corporații străine, unde românii ar fi ajuns, în opinia sa, „sclavi în propria țară”. A recurs la imagini dure și hiperbolice, afirmând că românii nu mai stau „biped”, ci „patruped”, metafore care au stârnit reacții puternice în sală. Pentru unii, mesajul a fost incomod, chiar ofensator; pentru alții, a fost dovada curajului de a spune lucruri „pe nume”. Cert este că seara nu s-a încheiat în indiferență, ci în discuții aprinse, semn că discursul lui Călin Georgescu reușise să atingă o coardă sensibilă.
Privit din prezent, evenimentul din 2016 apare ca momentul zero al relației dintre Călin Georgescu și Argeș. În acea seară, Georgescu a reușit să își construiască o aureolă de gânditor al „proiectului de țară”, validată de elite culturale și religioase locale. Această seducție timpurie explică, cel puțin parțial, de ce Argeșul avea să reapară constant, peste ani, în biografia publică și în rețelele de influență din jurul său.
Tot în 2016, la inițiativa Asociației Salvați Câmpulungul și Muscelul, Georgescu susținea o conferință în sala primăriei, cu tema „Proiect de țară – România încotro?“. Cu alte cuvinte, omul era girat și de către administrația locală, condusă pe atunci de primarul PSD, Liviu Țâroiu.
Când Argeșul îl seduce pe Călin Georgescu
Relația dintre Călin Georgescu și județul Argeș nu a rămas însă una unilaterală. După ce, în 2016, discursul său a găsit ecou în rândul elitelor culturale și religioase din zonă, Argeșul pare să fi devenit, treptat, un loc de refugiu și de ancorare personală pentru fostul candidat la președinție.
Călin Georgescu recunoștea public că s-a mutat în județul Argeș, alegând Câmpulung Muscel ca loc de reședință. Declarația sa nu a fost una pragmatică, ci profund încărcată simbolic:
„M-am localizat la Câmpulung Muscel, un loc absolut divin, memorabil din punct de vedere al istoriei acestui neam”, spunea Georgescu, într-un discurs care îmbina referințele istorice cu dimensiunea aproape mistică pe care o atribuie frecvent anumitor spații.
Alegerea Câmpulungului nu este lipsită de semnificație. Fostă capitală a Țării Românești, oraș cu o puternică încărcătură istorică și identitară, Câmpulung Muscel se potrivește perfect cu narațiunea despre „rădăcini”, „neam” și „continuitate” pe care Georgescu o promovează constant. Mutarea în Argeș apare astfel nu doar ca o opțiune de locuire, ci ca un gest simbolic, menit să consolideze imaginea unui personaj care se pregătea să încalece calul istoriei. Sau iapa istoriei.
În realitate, însă, foarte probabil Georgescu pusese mâna pe vreo mocăciune, prin județ.
Fosta reședință rurală a familiei Georgescu este azi abandonată și se află într-o stare avansată de degradare, potrivit relatărilor localnicilor. Gardul este acoperit de vegetație, pereții sunt afectați de igrasie, geamurile sunt permanent închise, iar curtea nu dă niciun semn de întreținere recentă. Singura urmă de viață pare să fie livada de pruni, îngrijită ocazional de un vecin. Potrivit oamenilor din sat, soții Georgescu ar fi vândut casa în toamna anului 2021, însă de atunci nimeni nu a mai locuit acolo. Identitatea actualului proprietar nu este cunoscută în comunitate, iar localnicii spun că nu au văzut pe nimeni interesându-se de imobil. Din punct de vedere factual, situația este clară: casa din Mățău, asociată de Georgescu cu mutarea sa la Câmpulung Muscel, a fost înstrăinată în urmă cu aproximativ trei ani și a rămas nefolosită, fără intervenții vizibile de conservare sau renovare. Din punct de vedere simbolic, însă, contrastul este frapant. Spațiul descris public drept „divin” și „memorabil” a devenit, în realitate, o proprietate lăsată în paragină.
Încă o legătură strânsă cu Argeșul: mediul universitar
O altă legătură importantă a lui Călin Georgescu cu județul Argeș a fost mediul universitar, un spațiu în care accesul nu se face întâmplător și, de regulă, presupune recomandări solide și susținere instituțională. Georgescu a ajuns să predea la Universitatea din Pitești, deși nu avea un parcurs academic clasic care să îl recomande pentru o carieră universitară și nici o legătură profesională anterioară cu instituția. Doar că viitorul „președinte” avea nevoie de un CV care să-l legitimeze în fața românilor.
La Universitatea Pitești, Georgescu a predat mai multe discipline, abordând teme din zona geopoliticii, relațiilor internaționale și a politicilor publice. Unele dintre cursuri au inclus subiecte sensibile și controversate, precum poziționarea României față de Uniunea Europeană și NATO, ceea ce a atras atenția nu doar a studenților, ci și a colegilor din mediul academic.
Prezența sa în universitate a generat rapid nemulțumiri interne. Mai multe cadre didactice au pus sub semnul întrebării criteriile care au stat la baza colaborării cu Georgescu, subliniind lipsa unui traseu academic consacrat și absența unei activități științifice relevante care să justifice predarea la nivel universitar. Într-un sistem în care accesul la catedră presupune, în mod normal, ani de formare, concursuri și evaluări riguroase, cazul Georgescu a fost perceput de unii drept o excepție greu de explicat. Controversa a culminat cu o sesizare oficială depusă de un cadru universitar de la Universitatea din Pitești, care a reclamat caracterul impropriu al activității didactice desfășurate de Georgescu și impactul negativ asupra credibilității instituției. Ulterior, numele acestuia nu a mai figurat în structurile de predare ale centrului universitar, iar colaborarea s-a încheiat fără explicații publice detaliate.
În contextul mai larg al legăturilor sale cu Argeșul, episodul universitar completează un tablou în care Georgescu apare nu doar ca autor sau invitat ocazional, ci ca persoană integrată în structuri instituționale-cheie ale județului. Departe de a fi un detaliu marginal, această etapă ridică întrebări legitime despre mecanismele de acces în mediul academic, despre rolul recomandărilor „de sus” și despre modul în care autoritatea simbolică poate fi transformată, temporar, în autoritate instituțională.
Georgescu a fost exclus de la Universitatea Pitești la presiunea publică, după ce a ieșit de sub radar cu toate inepțiile pe care le-a vânturat în fața ventilatorului suveranisto-izolaționist.
QED: omul antisistem este, în fapt, omul care suge la toate țâțele acestuia
Privite separat, episoadele care îl leagă pe Călin Georgescu de județul Argeș pot părea întâmplări fără legătură între ele: o lansare de carte, o mutare „simbolică” la Câmpulung, o colaborare universitară, o firmă locală implicată într-o campanie electorală, o angajare într-o companie de stat. Privite împreună însă aceste elemente conturează un traseu coerent de construire a influenței, în care capitalul simbolic acumulat la început este urmat, treptat, de acces la instituții, structuri publice și bani ai statului.
În Argeș, Georgescu a fost validat intelectual și cultural, s-a ancorat rezidențial, a pătruns în mediul universitar și a pornit conexiuni directe spre campania electorală și spre companii strategice ale statului. De la elite culturale, la administrație locală, universitate, firme de comunicare și infrastructuri energetice critice, județul devine un nod recurent în biografia sa publică.
În sine, niciuna dintre aceste legături nu este ilegală. Angajările pot fi justificate prin concursuri, colaborările prin contracte, sponsorizările prin proceduri, iar evenimentele culturale prin libertatea de exprimare. Problema nu este una de legalitate punctuală, ci de ansamblu.
Cazul Argeșului arată, în fond, cum un discurs construit inițial pe respingerea „sistemului” ajunge să fie dublat de o integrare profundă în structurile acestuia. Iar această contradicție – între retorica antisistem și realitatea conexiunilor instituționale – rămâne poate cea mai relevantă cheie de lectură a parcursului public al lui Călin Georgescu.
Foto: ediția tipărită
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
Profesorul din Dârmănești arestat pentru abuz sexual este tatăl unui polițist din Argeș!
