Duminica aceasta avem de ales între două Românii posibile: una care învață și una care urlă. Avem de ales între două nume și două lumi diferite, reprezentate de George Simion și Nicușor Dan. Unul vine cu tricolorul pe umeri și cu un trecut de lider de galerie, călare pe frustrările poporului, propăvăduind ura și retorica putinistă. Celălalt vine cu exemplul olimpicului timid, cu prea mult bun-simț și cu o minte de urbanist riguros. Niciunul nu este perfect, așa cum nici noi nu suntem. Întrebarea e simplă: în ce fel de Românie vrem să ne crească copiii? Care este educația și exemplul pe care îl oferim noi, ca adulți? Ne-a răspuns la această întrebare un om care, de ani de zile, investește în educație. Este vorba despre antreprenorul Cătălin Gherzan, managerul grădinițelor și al școlilor Lexford Castel.
România sub George Simion
„George Simion propune o țară în care trecutul e glorificat, chiar și atunci când doare, iar emoția bate rațiunea. E România scandărilor, a discursului care mustește de nationalism ipocrit și intoleranță mascată sub lozinci patriotice. Într-un astfel de climat, educația riscă să devină o unealtă ideologică. Nu se va pune accentul pe gândirea critică, ci pe ascultare. Nu pe dialog și diversitate, ci pe «noi» și «ceilalți». Manualele vor fi probabil «curățate» de influențe străine, iar tinerii vor învăța mai mult despre eroii din trecut decât despre cum să fie cetățeni ai viitorului. În plus, într-o Românie a liderului AUR, există riscul ca universitățile să devină tribune politice sau bastioane ale conformismului. Colaborările internaționale, mobilitățile academice, deschiderea către Occident pot fi percepute ca «influențe externe», nedorite. Legionarismul, fascismul, crimele împotriva umanității vor fi privite cu mult mai multă indulgență. Criminalii de război vor fi vânduți, ca strategie de marketing, pe post de eroi salvatori. Politizarea învățământului – deja o problemă cronică – s-ar putea adânci până la sufocare. Cât de liber poate fi un profesor într-un sistem care sancționează gândirea liberă? Şi mai este un lucru cât se poate de îngrijorător: tupeul va fi ridicat la rang de modalitate de a răzbate în viață” – asta este România pe care Cătălin Gherzan crede că ne așteaptă sub președintele George Simion.
România sub Nicușor Dan
De cealaltă parte, Nicușor Dan vine cu o viziune aproape opusă. Tehnocrat, rezervat, ușor stângaci în comunicare, dar riguros și consecvent. „A crescut în lumea cifrelor și a argumentelor, nu a sloganurilor. Într-o Românie condusă de el, educația ar putea redeveni ceea ce ar fi trebuit mereu să fie: un motor de dezvoltare, nu un instrument de manipulare. Este de așteptat ca într-un astfel de mandat, accentul să cadă pe meritocrație, pe infrastructură educațională modernă, pe profesori bine plătiți și respectați. S-ar încuraja colaborarea cu universitățile europene, cercetarea, excelența academică. Nu s-ar impune o viziune ideologică asupra educației, ci una funcțională: cum formăm tineri care să gândească singuri, să creeze, să contribuie?”
Desigur, niciuna dintre aceste direcții nu vine cu garanții. Dar semnalele pe care le dau cei doi lideri sunt clare. Unul vrea să controleze prin emoție, celălalt vrea să construiască prin rațiune.
„În final, întrebarea e personală: vrem să trăim într-o țară unde copiii noștri învață să pună întrebări? Sau într-una în care li se spune ce să creadă? România nu e condamnată la o singură formă. Alegerea e – la propriu – în mâinile noastre.” – a concluzionat antreprenorul Cătălin Gherzan.
Material realizat de Iulia Bădulescu.
Foto descriptiv. Sursă foto: editia print
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
Reguli și obligații pentru competitorii electorali în turul 2 al alegerilor prezidențiale 2025
