1 Martie marchează începutul primăverii în România și este o zi plină de tradiții și obiceiuri, cel mai cunoscut fiind Mărțișorul. Această sărbătoare are rădăcini adânci în cultura românească și simbolizează renașterea naturii, reînnoirea și speranța. Un șnur roșu și unul alb, împletite împreună, pe vremuri, mărțișorul era purtat la mână sau în piept până când se arătau primele semne ale primăverii.
Mărțișorul, tradiția românească din patrimoniul UNESCO
Prima zi a lunii martie este sărbătoarea Mărțișorului. Comitetul Interguvernamental al UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a votat, la începutul lunii decembrie a anului 2017, înscrierea Practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărţişorul) – dosar multinaţional coordonat de România şi elaborat împreună cu Republica Moldova, Republica Macedonia de Nord şi Republica Bulgaria – în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii. Reuniunea a avut loc la Jeju (Republica Coreea).
„Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărţişorul)” cuprind tradiţii transmise din timpuri străvechi pentru a celebra sosirea primăverii, iar principala practică fiind cea de a confecţiona, oferi şi purta un şnur bicolor (roşu şi alb), ce nu va fi dezlegat până ce nu înfloresc copacii sau nu se întorc rândunelele şi berzele. De asemenea, se crede că mărţişorul oferă protecţie împotriva unor pericole precum vremea capricioasă. De asemenea, cuvântul mărțișor este diminutivul lui “marț”, vechiul nume popular pentru luna martie și înseamnă, literal “micul martie”. În ceea ce privește originile mărțișorului, potrivit unor cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei (o localitate din municipiul Mehedinți) acum aproximativ 8.000 de ani au fost găsite amulete asemănătoare mărțișorului. Aceste amulete aveau forma unor pietricele vopsite în alb și roșu și erau destinate purtării la gât.
După ce este îndepărtat, mărțișorul se leagă de o ramură a unui copac înflorit
Potrivit unui cunoscut mit, Soarele a coborât pe Pământ în chipul unei fete frumoase, iar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul său. Atunci, păsările s-au oprit din cântat și întreaga lume a încetat să se mai bucure. Un tânăr curajos a mers spre palat să o elibereze. După aproape un an băiatul a găsit palatul și, după o lupta dreaptă cu zmeul, acesta a reușit să o elibereze. Tânăra s-a ridicat înapoi la Cer și a luminat, din nou, pământul. De cealaltă parte, curajosul tânăr a zăcut mult timp în curtea palatului zmeului, iar sângele i s-a scurs pe zăpadă până la ultima suflare. În locurile în care s-a topit zăpada, au răsărit ghioceii, vestitorii primăverii. Potrivit legendei, de atunci a început să se cinstească memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă și alta roșie. De altfel, culoarea roșu simbolizează dragostea și amintește de curajul tânărului, iar albul simbolizează ghiocelul, prima floare a primăverii. Într-o lume în care miturile se împletesc cu realitatea, povestea Soarelui coborât pe Pământ și a tânărului curajos care s-a avântat în lupta cu zmeul devine un simbol al speranței și al sacrificiului. Această legendă, plină de emoție și de învățăminte, ne amintește că, deși întunericul poate părea copleșitor, lumina va triumfa întotdeauna. Asemenea ghioceilor care răsar din zăpada topită, amintirea celor care au luptat pentru iubire și libertate va dăinui în inima noastră. Astfel, legătura între cele două flori, albă și roșie, devine un simbol al renașterii și al primăverii ce se ivește după cele mai aspre ierni.
Tradiția oferirii mărțișoarelor este una dintre cele mai frumoase modalități de a celebra dragostea și prietenia. În unele zone, bărbații oferă mărțișoare femeilor dragi, fie că sunt mame, surori, soții sau prietene, ca un semn de apreciere și afecțiune. În unele regiuni ale țării, obiceiul este să se ofere și flori alături de mărțișor, îmbogățind astfel mesajul de bunăvoință. De asemenea, în Bucovina, de 1 martie, se obișnuiește ca părinții să le lege copiilor, cu un șnur răsucit din două fire, roșu și alb, o monedă de argint ori de aur la gât sau la mână, pentru noroc.
După ce este îndepărtat, este obiceiul ca mărțișorul să se lege de o ramură a unui copac înflorit. În unele localități din Transilvania, mărțișoarele se mai atârnă la uși, ferestre sau de coarnele animalelor domestice, pentru că, potrivit superstițiilor, în felul acesta se pot speria duhurile rele. În multe comunități se organizează evenimente și târguri dedicate acestui moment, unde meșteșugarii își expun creațiile.
Foto descriptiv. Sursă foto: Facebook Primăria Municipiului Pitești.
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
Primăvara vine cu sesiuni de pregătire GRATUITĂ la Matematică pentru BACALAUREAT
