La data de 2 februarie, Biserica Ortodoxă prăznuiește Întâmpinarea Domnului, una dintre cele mai vechi și mai importante sărbători creștine, care amintește momentul aducerii Pruncului Iisus la Templul din Ierusalim, la patruzeci de zile de la naștere. Întâmpinarea Domnului este prăznuită la 40 de zile de la nașterea lui Hristos, pe 2 februarie. Sărbătoarea este marcată cu cruce roșieîn calendar.
”După patruzeci de zile de la naşterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la Templul Ierusalimului, centrul vieţii religioase a naţiunii.
După Legea lui Moise (Lev. 12:2-8), femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu şi aducea jertfă Domnului un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificării. Preasfânta Fecioară, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăţiei şi Sfinţeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului.
În acea vreme, Părintele şi dreptul Simeon (prăznuit pe 3 februarie) trăia în Ierusalim. Lui i s-a proorocit că nu va muri până nu va vedea pe Mesia cel promis. Prin har de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria şi Sf. Iosif veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea.
Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc în braţe şi mulţumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujbă a vecerniei: „Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.” (Luca 2:29-32). Sf. Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.” (Luca 2:34-35)”, arată cei de la Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului.
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului este una din cele mai vechi sărbători religioase creştine. De altfel, sărbătoarea a căpătat un rang liturgic deosebit în secolul al VI-lea, în timpul împăratului Iustinian, după ce, în urma rugăciunilor și litaniilor făcute la Întâmpinarea Domnului, molimele care loveau Imperiul Bizantin au încetat.
Cum erau tratați bolnavii de „sperietoare”
Potrivit celor de la crestinortodox.ro, în credința populară ziua de 2 februarie este cunoascută sub denumirea de Ziua Ursului. În această zi, copiii erau unși cu grăsime de urs pentru că se credea că puterea acestui animal era transferată asupra copiilor. Bolnavii de „sperietoare” (n.r. – cei care au trecut printr-un șoc emoțional puternic) erau tratați în această zi prin afumare cu păr de urs. De altfel, se credea că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog și, văzându-și umbra, se sperie și se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni. Dacă însă în această zi cerul este înnorat, ursul nu-și poate vedea umbra și rămâne afară, prevestind slăbirea frigului și apropierea primăverii.
Tot în această zi este cinstită icoana Maicii Domnului „Îmblânzirea inimilor împietrite”, precum și mai mulți sfinți mucenici.
Sursă foto: FB Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului.
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
