⚠️ Anunț prealabil: acest material nu are vreun caracter electoral. Este o constatare personală și o poveste despre perseverență.
Cristian Gentea a câștigat mandatul de primar în 2020. La câteva luni după, când l-a preluat efectiv, îmi povestea că este efectiv terorizat de numărul de cereri pe care Piteștiul nu le poate onora în ceea ce privește locurile în creșe.
Era septembrie și copiii mici din aproximativ 300 de familii rămâneau, la acel moment, pe dinafară. Primăria era „neputincioasă” de ani de zile. Era omor să prinzi un loc. Nici măcar sistemul „pile-relații-cunoștințe” nu mai funcționa la o discrepanță atât de mare.
A mai extins, a mai modernizat, a mai coafat niște structuri existente, astfel încât, în anul școlar 2023–2024, deficitul se redusese la 200 de locuri. 200 de familii. Enorm în continuare.
În aproximativ trei ani (de la faza de documentație la ziua de azi), administrația Gentea a construit 3 creșe de la zero.
Primele creșe noi în Pitești de pe vremea lui Ceaușescu încoace. Făcute să arate ca la privat.
Astăzi, în sfârșit, deficitul istoric de locuri a fost închis.
*
Pe Cristian Gentea, creșa din Găvana (una dintre cele trei) l-a costat voturi. Multe voturi.
Fix înainte de alegerile din 2024, a fost o revoltă legată de faptul că ridicarea ei a sacrificat locul în care oamenii din cartier jucau table. I-a spus multă lume să nu se apuce înainte de alegeri. Nu a vrut să audă, nu a vrut să vadă.
Voturile pierdute și, punctual, speța „greșelii” din Găvana stau, printre altele, la baza unei rupturi celebre numită azi „războiul dintre palate”. A fost catalogat, indirect, ca un „prost” pentru greșeala de a construi creșa.
Pentru cine nu are copil mic acasă, subiectul poate părea neimportant. La fel și pentru haterii abonați la discursul „nu se face nimic niciodată”. Pentru familiile care știu ce înseamnă să nu te poți întoarce la muncă fiindcă nu ai cu cine lăsa copilul, cele 3 creșe noi-nouțe înseamnă enorm.
Povestea se închide așa: nu, administrațiile nu sunt neputincioase. Când oamenii care le conduc ajung să nu mai ridice din umeri pe sistemul „nu se poate, atât avem” și încetează să mai sacrifice interesele publice din raționamente electorale, lucrurile încep să se întâmple.
Nu de puține ori, primarii buni și siguri pe ei au fost motorul unor astfel de schimbări de paradigmă. Travaliul este dureros și vine cu costuri electorale. Dar, altfel, nu vom putea da niciodată înainte.
P.S. Orice asemănare și extrapolare la alte cazuri asemănătoare este pur întâmplătoare.
Sursă video și foto: FB Cristian Gentea.
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
