Mihai Marinescu, medic de profesie, a ales să se pună în slujba oamenilor care au nevoie de ajutor. Absolvent al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, acesta și-a început cariera în 2014 ca medic generalist în explorări funcționale la cabinetul de cardiologie al medicului Sorin Marinescu.
Șase ani mai târziu a decis să treacă într-o nouă etapă profesională și a răspuns unei noi provocări, devenind medic în cadrul Direcției de Sănătate Publică Argeș. A înțeles, încă din vremea studenției, că în cariera sa calitatea actului medical are un rol foarte important. Este de părere că respectul față de pacient, profesionalismul și integritatea sunt repere care fac diferența în această profesie. Și, cum sistemul medical este în continuă schimbare, a decis să învețe și o altă specializare, urmând un rezidențiat în medicină de familie.
►Cum definiți succesul astăzi, când ați confirmat deja, și ce refuzați acum, după ani de muncă, să mai sacrificați pentru el?
Astăzi definesc succesul ca un echilibru sustenabil între viața de familie, responsabilitatea față de pacienți și dezvoltarea profesională continuă. Este mai puțin despre validare externă și mai mult despre coerență pe termen lung.
Nu cred într-un model de reușită construit pe dezechilibru. Timpul petrecut cu familia și menținerea unei vieți personale stabile nu sunt concesii, ci condiții care susțin performanța profesională. Medicina este o profesie de durată, iar sustenabilitatea contează mai mult decât intensitatea pe termen scurt.
Accesul constant la studiu și la resurse de formare rămâne esențial. Competența medicală nu este statică și necesită actualizare permanentă. În același timp, o situație materială decentă este o bază necesară pentru a putea practica medicina în mod responsabil și fără compromisuri majore.
Pentru mine, succesul înseamnă capacitatea de a menține acest echilibru în mod consecvent.
►Care a fost momentul în care ați decis că vreți să ieșiți din zona de confort a unui simplu executant și să vă asumați responsabilități de leadership?
Nu privesc dezvoltarea profesională ca pe o „ieșire din zona de confort”, ci ca pe o extindere a ei. Ideea că un executant ar fi „în confort”, iar un lider în disconfort mi se pare o simplificare. Orice rol profesional are propriile presiuni și responsabilități. În medicină, ca și în psihologie, știm că lipsa provocărilor duce la stagnare, dar excesul de presiune duce la blocaj. Creșterea apare în acea zonă de învățare în care ești provocat, dar încă stabil. Acolo am încercat să rămân de-a lungul carierei mele.
Interesul meu pentru o abordare antreprenorială a medicinei a apărut încă din studenție. Sistemul medical permite atât cariera într-un spital mare, cât și varianta cabinetului propriu, unde rolul medical se îmbină cu cel administrativ. Această combinație m-a atras devreme.
Lucrând într-un cabinet individual alături de tatăl meu, am înțeles ce înseamnă autonomia profesională și responsabilitatea față de pacienți și echipă. Nu a existat un moment singular de „decizie”, ci un proces gradual de asumare.
Cât despre leadership, cred că el nu se autodeclară. Poate fi evaluat doar de cei cu care lucrezi. Eu pot vorbi doar despre intenția de a construi un mediu profesionist și stabil; eticheta o pun ceilalți.
►Cum vă raportați la așteptările tot mai mari de la generația dumneavoastră?
Cred că trebuie să privim lucrurile social și economic, nu neapărat emoțional sau din perspectiva așteptărilor celorlalți. România îmbătrânește rapid, iar asta pune o presiune inevitabilă pe sistemele publice, mai ales pe sănătate și pensii. Generația mea este prinsă între două responsabilități majore: creșterea propriilor copii și susținerea unei cohorte mari de persoane vârstnice care merită un trai decent după o viață de muncă.
În acest context dificil, sistemul public de sănătate rămâne cronic subfinanțat. Nu vorbim doar despre o problemă de organizare, ci despre o problemă structurală. Paradoxul este că România se află într-o etapă de dezvoltare și integrare internațională; procesul de aderare la OCDE este o dovadă a stadiului avansat al dezvoltării, care ar trebui să permită o creștere reală a calității vieții. Faptul că mulți oameni trăiesc încă în precaritate arată că avem nevoie de reforme consistente, nu doar de ajustări minore.
Pentru generația mea, așteptările mari sunt reale, dar ele nu pot fi separate de contextul economic și social. Cred că rolul nostru este să construim sisteme mai stabile pentru cei care vin după noi, fără să ignorăm responsabilitatea față de cei care au construit înaintea noastră.
►Care este cea mai mare provocare pentru această nouă generație de lideri pe care o reprezentați: să crească, să țină ritmul cu schimbările accelerate sau să își păstreze valorile? De ce?
Voi răspunde dintr-o perspectivă a domeniului medical. Nu cred că există o alegere reală între creștere, adaptare și valori. Sistemul de sănătate se schimbă rapid, tehnologic, demografic și organizațional, iar adaptarea este obligatorie. Dar această adaptare trebuie ghidată de valori clare, altfel riscă să piardă sensul profesiei.
Respectul față de pacient, profesionalismul și integritatea sunt repere care nu țin de o generație anume. Ele definesc medicina, indiferent de epocă. Tocmai aceste valori dau direcție creșterii și ajută la luarea deciziilor într-un context tot mai complex.
Provocarea reală pentru liderii din sănătate este să integreze schimbarea fără a dilua aceste principii. Progresul tehnic și organizațional are valoare doar dacă întărește încrederea dintre medic și pacient. În absența acestui fundament, orice evoluție rămâne fragilă.
►Tehnologia și inteligența artificială schimbă rapid regulile jocului. Unde trasați limita dintre eficiență și pierderea controlului uman?
Privesc tehnologia prin lentila profesiei mele: dacă ea crește calitatea actului medical și accesul la îngrijire, atunci este un progres real. În cardiologie, algoritmii de analiză a electrocardiogramei, monitorizarea la distanță a pacienților cu boli cronice sau dispozitivele purtabile care detectează aritmii sunt deja exemple concrete de medicină augmentată de tehnologie. În medicina de familie și în telemedicină, digitalizarea ajută la triere mai rapidă, la urmărirea pacienților și la optimizarea resurselor într-un sistem oricum suprasolicitat.
La scară globală, avansul tehnologic poate fi parte din răspunsul la provocările demografice și la riscul de epidemii sau pandemii: sistemele de supraveghere epidemiologică, analiza de date și modelarea predictivă pot salva timp și vieți. Tehnologia nu este opusul umanului, ci un multiplicator al capacității noastre de a preveni și trata.
Există însă și un revers: aceeași infrastructură digitală facilitează dezinformarea. Am văzut deja cum scăderea încrederii în vaccinare, amplificată de rețelele sociale, poate genera consecințe sanitare serioase.
De aceea, cred că tehnologia și inteligența artificială trebuie să crească performanța medicală, nu să înlocuiască judecata profesională. Informația online nu poate substitui consultul medical, iar responsabilitatea finală rămâne umană.
***
Această prezentare este parte a proiectului NextGeneration – un proiect editorial Ancheta dedicat prezentării personalităților care reflectă cel mai bine reușita noii generații de specialiști, antreprenori, oameni politici și manageri publici din județul Argeș.
Ne propunem, prin acest proiect, să promovăm exemple de bună practică, mesaje și analize ale celor care au reușit în domeniul lor, pentru a încuraja dezvoltarea de competențe, încrederea tinerilor într-un viitor bun în România și repere de succes pentru toate domeniile esențiale din viața societății argeșene.
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
