▼Judecătorii l-au achitat pe un raționament sec: Revoluția a fost prea mare și mulțimea prea numeroasă pentru a dovedi, fără dubiu, că Rădulescu n-a participat.
▼ Singurii care confirmă prezenţa lui Cătălin Rădulescu la Timişoara şi Bucureşti în zilele Revoluţiei sunt fraţii săi şi un revoluţionar căzut în dizgraţie, în vreme ce alţi martori nu îşi aduc aminte de el, dar nici nu exclud că acesta ar fi participat la evenimentele din 1989.
După patru ani de proces şi 20 de amânări ale pronunţării, fostul deputat PSD Cătălin Rădulescu – devenit celebru în spațiul public sub porecla „Mitralieră” – a fost achitat de către instanţa de fond în dosarul în care DNA îl acuză că a devenit revoluționar „cu rol determinant” doar din pix. Judecătorii Curții de Apel București au decis că procurorii nu au reușit să demonstreze, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că Rădulescu nu a fost acolo unde susține că a fost în decembrie 1989. Cu alte cuvinte: nu s-a putut dovedi că n-a fost în mulțime. Iar de dubiu profită inculpatul.
Acuzațiile DNA: revoluție pe proprie răspundere
Pe 20 decembrie 2021, DNA îl trimitea în judecată pe fostul deputat PSD pentru complicitate la abuz în serviciu și fals în declarații în formă continuată. Procurorii susțineau că Rădulescu ar fi obținut ilegal titlul de „Luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 – Luptător cu rol determinant”, în baza a doar două declarații olografe, din 2015 și 2016, care ar conține aspecte neconforme cu realitatea.
Concret, DNA acuza că fostul parlamentar nu ar fi participat efectiv la manifestațiile revoluționare din Timișoara și București în perioada 16–21 decembrie 1989, așa cum pretindea, însă cu toate acestea a fost validat de comisiile competente și a primit titlul prin decret prezidențial. Bonusul: o indemnizație de gratitudine de 2.020 lei pe lună, încasată timp de aproape șapte ani, însumând peste 165.000 de lei. Pentru procurori, cazul părea simplu. Pentru judecători, lucrurile s-au dovedit… mai nuanțate.
Martorii apărării: fratele, sora și un revoluționar fără certificat
În sprijinul lui Rădulescu au venit trei martori. Doi dintre ei – fratele și sora fostului deputat. Al treilea – un revoluționar căruia, ironic, i-a fost retras titlul de „luptător cu rol determinant”.
Instanța a reținut că prezența lui Rădulescu la Timișoara, pe 20 decembrie 1989, ar fi fost confirmată de martorul Tudorin Burlacu, care a declarat că l-a întâlnit în acea zi, după-amiază. Același martor a povestit despre întâlnirea cu premierul comunist Constantin Dăscălescu, despre revendicările redactate „pe loc”, despre mersul la Operă, despre citirea documentului Frontului Democrat Român și despre distribuirea acestuia în țară.
În acest context, Rădulescu apare ca un fel de curier al Revoluției: primește declarația și pleacă spre București, „trecând” pe la părinți. Martorul spune că a „auzit” că inculpatul ar fi fost și în fața casei pastorului Laszlo Tokes, dar nu poate confirma. A auzit însă că a mai fost și prin alte orașe.
Fratele fostului deputat, Corneliu Rădulescu, confirmă și el participarea la manifestații, dar cu mențiunea că nu a stat în același grup. L-a văzut pe fratele său la Operă, la Comitetul de Partid, pe străzi. Ziua exactă a plecării din Timișoara? Nu e sigur. Dar sigur a fost „înainte de 22 decembrie”.
Corneliu Rădulescu, fratele fostului deputat Cătălin Rădulescu
Sora fostului deputat, Mirela Rădulescu, completează tabloul: navetă săptămânală Timișoara–Pitești, opriri frecvente în București, un apel telefonic din Timișoara în plină revoltă și o vizită nocturnă în noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989. A doua zi, Rădulescu ar fi ieșit în centrul Capitalei, s-ar fi întors după câteva ore și apoi ar fi plecat la Pitești.
DNA a încercat să demonteze credibilitatea martorilor invocând relația de rudenie. Instanța a respins argumentul: faptul că martorii sunt frate și soră „nu constituie în sine o prezumție a lipsei de obiectivitate”. Judecătorii subliniază că declarațiile acestora sunt probe indirecte, care trebuie analizate în ansamblul probator.
Chiar dacă martorii nu pot confirma direct fiecare pas al inculpatului, declarațiile lor nu prezintă „vicii care să afecteze fiabilitatea”. Cu alte cuvinte: nu sunt perfecte, dar nici suficient de proaste încât să fie aruncate la coș.
„Nu l-am văzut” nu înseamnă „nu a fost”
Un punct-cheie al motivării îl reprezintă modul în care instanța i-a tratat pe martorii care au declarat că nu l-au văzut pe Rădulescu la manifestații. Judecătorii invocă amploarea Revoluției: zeci de mii de oameni, manifestații simultane, grupuri diferite, haos generalizat. În acest context, Curtea reține că niciun martor nu poate afirma cu certitudine că Rădulescu nu a fost prezent. Nici măcar martorul Corneliu Vaida, citat de DNA, care a recunoscut că, deși nu l-a văzut pe inculpat, nu poate exclude prezența acestuia.
Iar argumentul potrivit căruia „dacă ar fi făcut ceva important, l-aș fi ținut minte” este catalogat drept o apreciere subiectivă, cu o „lipsă evidentă de fiabilitate”, mai ales în condițiile în care peste 3.000 de persoane au primit titlul de luptător cu rol determinant.
Procurorii au mai susținut că distanța dintre Câmpulung și Timișoara făcea imposibilă naveta săptămânală și că relația deteriorată cu soția ridica semne de întrebare. Instanța nu a părut impresionată nici de aceste argumente, catalogându-le ca fiind simple indicii, fără probe certe.
Rezident la Medicină, Rădulescu a explicat că făcea naveta cu trenul, 8-10 ore pe drum, că își concentra gărzile în timpul săptămânii și că în weekend nu lucra. Declarațiile sunt, din nou, confirmate de frate și soră.
Dubiul, cel mai bun avocat
În final, Curtea de Apel București ajunge la concluzia esențială: raționamentul DNA poate părea logic, dar nu atinge standardul „dincolo de orice îndoială rezonabilă”. Prezumțiile simple rămân simple presupuneri. Iar acolo unde există dubiu, funcționează prezumția de nevinovăție. Judecătorii citează inclusiv jurisprudența ÎCCJ și o decizie recentă a Curții Constituționale, pentru a sublinia că instanța nu se poate baza pe probabilități, ci pe certitudini.
Cum certitudinile lipsesc, verdictul este inevitabil: achitare. Fapta, spun judecătorii, „nu este prevăzută de legea penală”.
Revoluția a fost mare, mulțimea imensă, iar memoria selectivă. Iar în acest peisaj, momentan, Cătălin Rădulescu rămâne, oficial, un revoluționar cu rol determinant. Sau, cel puțin, unul pe care nimeni nu a putut dovedi că n-a fost acolo.
Dosarul a ajuns la Înalta Curte, pe mâna unor judecătoare cu „pedigree”
Achitarea lui Cătălin Rădulescu nu este însă ultimul episod din această telenovelă revoluționară. Decizia Curții de Apel București nu este definitivă, iar DNA s-a mișcat cu viteza trenurilor pe care fostul deputat susține că le-a folosit în navetă: procurorii au depus apel chiar din prima zi lucrătoare a anului, pe 5 ianuarie. Dosarul a ajuns astfel pe masa Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde se va decide dacă „revoluționarul din mulțime” rămâne definitiv cu certificatul sau dacă povestea se rescrie.
Primul termen a fost stabilit pentru 10 februarie, cauza fiind repartizată Completului nr. 7 – un complet deloc anonim. Din el fac parte judecătoarele Lavinia-Valeria Lefterache, Lucia-Tatiana Rog și Ioana Bogdan, ultimele două având în palmares condamnări grele care au făcut istorie politică.
Judecatoarea Ioana Bogdan (foto luju.ro)
Ioana Bogdan, fostă consilieră a ex-procurorului-șef DNA Daniel Morar, a făcut parte din completurile care i-au trimis după gratii pe Adrian Năstase în dosarul „Trofeul calității”, pe Radu Mazăre și pe Cristi Borcea în celebrul dosar al retrocedărilor de pe litoral. La rândul ei, Lucia-Tatiana Rog a fost în completul ÎCCJ care l-a condamnat pe Liviu Dragnea în 2019, în dosarul angajărilor fictive.
Citiţi, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
Planificase să ucidă un medic din Pitești! Cum l-a prins Interpolul!
