▼ ARGEȘ: 500.000 de beneficiari și doar 200.000 de contributori! Gratuitatea serviciilor medicale este, de fapt, plătită de puțini pentru foarte mulți. Nu există tratament gratuit – există doar tratament plătit de altcineva.
Vrem performanță și calitate în sănătate, însă aceasta nu se poate obține fără o finanțare adecvată. Noul pachet de măsuri lansat de guvernul Bolojan, prin care se urmărește creșterea numărului de contributori la sistemul de sănătate a stârnit multe nemulțumiri în mediul public, însă cei care cunosc îndeaproape sistemul spun că era nevoie de aplicarea lor de mai mult timp.
Sănătatea este gratuită doar în aparență. În realitate, fiecare rețetă compensată, fiecare noapte de spitalizare, fiecare vizită la specialist este plătită – nu de stat, ci de oameni. Mai exact, de o minoritate care duce în spate întreaga povară a sistemului.
Noua reformă care impune contribuții pentru categoriile care pot plăti a stârnit valuri de revoltă. Însă întrebarea corectă nu este „de ce să plătesc?”, ci „de ce să beneficiez gratuit de ceva ce alții plătesc?”. Nu mai putem închide ochii la realitate: tratamentele medicale nu se produc singure, iar spitalele nu funcționează cu voluntariat.
„Vrem spitale ca în Germania, dar nu vrem să plătim ca în Germania”
Românii visează spitale ca în Germania, servicii medicale ca în Franța și profesionalism ca în Elveția. În același timp însă refuză să accepte realitatea simplă și implacabilă: în toate aceste țări, sistemul sanitar performant este susținut de contribuții mari, constante și generalizate.
Românii care își doresc spitale moderne, tratamente gratuite și acces rapid la specialiști sunt aceiași care refuză cu îndârjire ideea că toate acestea costă. Ne uităm cu admirație la sistemele medicale din vestul Europei, dar uităm că ele sunt susținute de o rată ridicată a contribuțiilor și de un comportament fiscal responsabil.
În Argeș, doar 30% dintre locuitori contribuie efectiv la sistemul de sănătate, iar restul, adică două treimi, beneficiază de servicii medicale fără a aduce un leu în sistem.
Cifrele sunt reci, dar clare: trei oameni plătesc pentru zece. Aceasta deja nu mai este solidaritate, ci o formă de dezechilibru social care condamnă sistemul la subfinanțare cronică.
Nu putem avea un sistem performant plătit de o minoritate. Nu putem avea medici buni, aparatură modernă, tratamente de ultimă generație, dacă finanțarea rămâne aceeași – adică insuficientă.
A cere condiții ca în Germania fără a avea însă și contribuții ca în Germania este o formă de ipocrizie colectivă. Echivalează cu a cere un Mercedes la preț de Logan.
Din perspectiva specialiștilor din sistem, reforma recentă care elimină o parte dintre scutirile acordate anumitor categorii de beneficiari nu e o sancțiune, ci o normalizare. În fapt, ea repară o anomalie întreținută de ani de zile de frică electorală și populism legislativ.
Cine poate contribui – trebuie să contribuie. Altfel, povara rămâne pe umerii unui număr tot mai mic de salariați, iar efectul este colapsul sistemului. Printre acești specialiști se numără și directorul Casei de Asigurări de Sănătate Argeș, Ionuț Gheorghe, care consideră noile măsuri ca fiind benefice și necesare pentru echilibrarea sistemului.
„Premierul vine și spune în mod corect: bugetul nu e un sac fără fund. Acest sistem trebuie finanțat dacă vrem performanță, iar – dacă ne uităm pe cifrele din prezent – lucrurile stau astfel: Argeșul are 600.000 de locuitori. Dintre aceștia, 500.000 sunt persoane care beneficiază de servicii asigurate, dar mai puțin de 200.000 dintre ei plătesc o contribuție. Acum se va extinde baza de colectare, iar acesta este un demers corect.”, a explicat directorul CAS Argeș, Ionuț Gheorghe.
Gratuitatea iluzorie: cine plătește cu adevărat sănătatea?
Din aceste proporții rezultă că România este statul cu cei mai mulți subvenționați la sănătate. Nu poate un sistem de sănătate să ofere calitate dacă doar 3 din 10 beneficiari plătesc.
România este una dintre puținele țări din UE unde o proporție atât de mare de persoane beneficiază de servicii medicale fără a contribui la sistem. Și totuși atunci când sistemul nu funcționează – când nu găsim medicamente compensate sau când așteptăm luni de zile pentru un RMN – vinovăția este aruncată pe umerii medicilor sau ai autorităților. Dar adevărata problemă este una structurală: lipsa fondurilor.
Fiecare rețetă compensată, fiecare noapte de spitalizare, fiecare intervenție chirurgicală înseamnă bani. Când doar 1 din 3 persoane contribuie, iar ceilalți 2 beneficiază fără costuri, e clar că ecuația nu poate fi susținută pe termen lung.
Gratuitatea serviciilor medicale este, de fapt, plătită de puțini pentru foarte mulți. Nu există tratament gratuit – există doar tratament plătit de altcineva.
Conform noului pachet de măsuri fiscale, sunt eliminate unele excepții reprezentând categorii de persoane care erau asigurate, deși nu plăteau CASS. Aici vorbim despre șomeri, co-asigurați (soțul, soția și părinții fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate), beneficiarii de ajutor social privind venitul minim garantat, cei aflați în concediu în perioada procedurii de adopție, călugării și călugărițele, foştii deținuți politici, veteranii de război și văduvele, revoluționarii, luptătorii anticomuniști, părinții aflați în concediu de creștere a copilului, dar și pensionarii cu pensii de peste 3.000 de lei, pentru diferența care depășește această sumă.
Sănătate de calitate, dar cu ce preț?
Reforma scoate la lumină un adevăr incomod: sistemul medical din România nu mai poate funcționa în paradigma actuală de gratuitate generalizată. Dacă dorim servicii de calitate, trebuie să acceptăm că acestea costă – și să ne asumăm responsabilitatea de a contribui.
De prea mult timp, ideea de „drept la sănătate” a fost înțeleasă greșit: ca o promisiune că statul oferă totul, tuturor, oricând, fără obligații.
Noile măsuri introduse de guvernul Bolojan, care impun plata contribuției pentru categorii până acum exceptate, nu sunt populare. Dar sunt vitale. Nu putem avea un sistem performant dacă îl încărcăm cu sute de mii de persoane care nu plătesc și îl folosesc intensiv.
Pensionarii și mamele aflate în concediu de maternitate sunt printre cei mai mari beneficiari ai serviciilor, dar tocmai ei sunt cei mai vocali în fața ideii că trebuie să contribuie.
În cazul pensionarilor – indiferent dacă treci pe la medicii de familie, pe holurile ambulatoriilor, în saloanele de spital sau la farmacie, poți observa că seniorii sunt cei mai mari și frecvenți utilizatori ai sistemului și ai serviciilor de sănătate, fie că vorbim despre controale, internări, investigații sau medicamente compensate.
La fel, și mamele și copii (mai ales în primii ani de viață) beneficiază de servicii constante de îngrijire medicale, produse compensate, investigații, vaccinuri, controale și asistența medicală.
Acestor categorii astăzi statul nu le cere să plătească integral, ci doar să susțină parțial costul serviciilor de care beneficiază intensiv.
Pachetul minimal pentru neasigurați rămâne valabil
Directorul CAS Argeș, Ionuț Gheorghe, explică că orice persoană, chiar și cei neasigurați au servicii incluse care nu presupun plata vreunei contribuții: „Și cei 100.000 de argeșeni neasigurați beneficiază de pachetul minimal, atât la medicul de familie, cât și în ambulatoriu sau în spitale. La suspiciune de cancer, la fel, beneficiază de servicii medicale. De asemenea, urgența medicală intră în pachetul minimal și nu impune să fii sau nu asigurat.”
Cei care doresc să dobândească statutul de asigurat o pot face prin plata unei contribuții echivalente cu 6 salarii minime brute (aproximativ 2.430 de lei), printr-o declarație voluntară, respectiv „Declaraţia unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice” (D212), depusă la administrația fiscală de domiciliu.
Foto: ediția tipărită
Citiţi, de asemenea, pe anchetaonline.ro: