Astăzi, pe 17 ianuarie, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe sfinții Antonie cel Mare, Antonie cel Nou, împăratul Teodosie cel Mare și cuviosul Ahila. Antonie cel Mare. În calendar este cruce cu negru, iar cei de la Arhiepiscopia Ageșului și Muscelului au vorbit într-un mesaj publicat pe pagina de Facebook despre semnificația acestei zile.
Astăzi este pomenirea preacuviosului părintelui nostru Antonie cel Mare. Sfântul cuviosul Antonie cel Mare a fost de neam egiptean şi a învăţat credinţa creştină de la părinţii şi de la bunicii săi.
”A trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian, ajungând până în zilele bine credinciosului împărat Constantin şi ale fiilor lui. Şi dedându-se vieţii pustniceşti, atât de mult a întrecut pe toţi, încât s-a făcut pildă tuturor pustnicilor de după el. Lucru minunat este că el a ajuns cel dintâi îndrumător şi dascăl al vieţii de obşte şi numai el singur a atins hotarul cel mai desăvârşit al pustniciei, precum arată istoria vieţii lui”, arată cei de la Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului.
”Deseori, unii dintre marii sfinți sau sihaștri au auzit citindu-se din Sfânta Scriptură, Evanghelia care spune: „Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea vino și urmează-Mă” (Matei 19, 21).
Așa a fost binecuvântat de Dumnezeu ca să audă și Preacuviosul Părintele nostru Antonie cel Mare, de neam egiptean, din satul Come, de lângă vestita cetate Heracleopolis, din Egiptul de Sus, fiind născut către anul 250 din părinți creștini, trăind pe vremea lui Dioclețian și Maximian, ajungând până în zilele binecredinciosului împărat Constantin și a feciorilor lui.
Când n-a împlinit încă 20 de ani, părinții tânărului Antonie au trecut la cele veșnice, rămânând orfan dimpreună cu sora sa, moștenind o mare avere, pe care a împărțit-o la săraci, oprind pentru sora sa și pentru sine decât cele de trebuință, el făcându-se pustnic, povățuindu-se după viața pustnicilor din apropierea satului natal.
Numele său a ajuns până departe, vorbindu-se despre rugăciunile, posturile și ostenelile sale zilnice. Văzând aceasta ca o ispită, s-a mutat mai departe, locuind într-un cimitir păgânesc, având grele ispite și lupte. Atunci când au mai venit raze de ușurare de la Domnul, încurajat a zis: „Unde erai, Doamne, când mă luptam? Domnul i-a răspuns: Eram lângă tine și te ajutam”. Și atunci era cam la vârsta de 35 de ani.
Căutând și mai mult liniștea și singurătatea, s-a suit la munte, într-o cetățuie părăsită, în care închizându-se, cineva îi aducea pâine uscată de două ori pe an, petrecând în aspră pustnicie și stăruitoare rugăciune douăzeci de ani, unde Dumnezeu l-a învățat toate tainele. Vestea s-a dus până departe și pustia s-a umplut de colibe cu monahi. El le zicea: „Nimic din lume să nu cinstiți mai mult decât dragostea lui Hristos. Ostenelile de aici se vând cu preț veșnic: că puțin dai și însutit primești. Oricât ar fi de greu, să nu ne întristăm și să ne bucurăm ca niște mântuiți că Dumnezeu este cu noi!”
Atunci când prigoanele lui Maximian împotriva creștinilor se întețeau, fericitul Antonie cobora din munte cu ucenicii săi la Alexandria Egiptului, mărturisind credința în Dumnezeu și întărind pe cei care pătimeau pentru Hristos. Și din nou stând în singurătate, Dumnezeu lucra vindecări minunate prin el. Văzând însă că se risipește peste măsură de mulțimea de oameni, de prea mulți bolnavi și monahi, s-a mutat de îndată într-o singurătate și mai adâncă, într-un munte înalt, dar, din când în când, cobora la poalele muntelui pentru întărirea oamenilor din lume și a monahilor care se adăugau zi de zi în pustia antoniană.
Vestea minunată despre Sfântul Antonie a ajuns și la urechile lui Constantin Augustul și la feciorii lui, care doreau un cuvânt de folos de la el. Iar el refuzând ca să-i vadă, le răspundea și-i ruga ca să fie iubitori de oameni, de dreptate și de cei săraci, spunându-le: „Păziți predania părinților și credința cea dreaptă în Domnul Hristos!”
Înainte de a-și da obștescul sfârșit, fericitul Antonie a luat pe doi din ucenicii săi, sus în munte, și-i povățuia: „Nu pierdeți pustnicia și pomeniți învățătura și sfaturile mele”, rânduind ca haina sa să-i fie dată Sfântului Atanasie din Alexandria și cojocul său, episcopului Serapion, iar locul mormântului său să nu-l știe nimeni dintre muritori.
Împlinind 105 ani, fericitul Antonie s-a mutat la Domnul, iar viața lui a scris-o Sfântul Atanasie cel Mare, cel care știa bine pe Sfântul Antonie, pe care lumea l-a numit ca Patriarhul și Dascălul cel adevărat al pustniciei creștinești.”, a transmis în mesajul postat Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Antonie cel Nou, purtătorul de Dumnezeu şi făcătorul de minuni, care a sihăstrit în schitul Veria, şi care în pace s-a săvârşit. Tot în această zi, pomenirea evlaviosului împărat Teodosie cel Mare. Tot în această zi, pomenirea cuviosului Ahila, despre care se vorbeşte in Pateric, care în pace s-a săvârşit.
Foto descriptiv. Sursă foto: FB Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului.
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
Tensiuni la graniță. Două aeronave F-16 au decolat pentru monitorizarea situației aeriene
