Există și altă abordare pe care ar trebui să o avem în vedere în ceea ce privește unul dintre cele mai sensibile teme de discuție ale momentului, și anume salariile magistraților. Pentru cine nu cunoaște sistemul, sumele mari cu care sunt plătiți magistrații sunt de-a dreptul revoltătoare, în vreme ce pentru cei care lucrează în sistem tabloul arată cu totul altfel.
O astfel de perspectivă a prezentat-o la finalul săptămânii trecute şefa DIICOT Piteşti, procuroarea Antonia Diaconu, care a încercat să expună în reţelele social-media modul cum se văd lucrurile din interior, din rândurile investigatorilor ce fac parte din justiţia românească.
Potrivit CSM, aproape 40% dintre procurorii aflați în activitate au salarii cuprinse între 10.400 lei net și 12.954 lei net și, doar după 25 de ani vechime, un procuror de la o unitate de parchet inferioară poate ajunge la 16.000 de lei în mână. 49% (1.114) dintre procurori activează în cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii, adică în primul grad de jurisdicție, cu salarii mai mici. Doar procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au salarii începând de la 18.000 până la 25.000 de lei.
Fiecare procuror a avut de soluționat anul trecut, în medie, 1.549 dosare, însă aceasta este doar o medie, existând și vârfuri de încărcare de 5.570 de dosare la un procuror.
► „Recordul meu la arestări a fost de 35 de ore nedormite”
Cu o experiență de 17 ani în magistratură, în mesajul public postat la finalul săptămânii trecute, Antonia Diaconu subliniază volumul uriaș de muncă și responsabilitatea imensă care vin odată cu funcția de procuror, în contrast cu percepțiile publice despre „salarii nesimțite”. Ea explică faptul că, dacă s-ar întoarce în avocatură, ar putea câștiga salariul actual dintr-un singur dosar mediu, pe o singură fază procesuală. În schimb, în magistratură, gestionează zeci de dosare lunar, multe cu măsuri preventive, care impun termene stricte și o presiune continuă.
„Termenul regresiv cu respectarea căruia trebuia trimis un inculpat arestat în judecată era diferit calculat, în funcție de instanța la care ajungea și nu scria nicăieri cum calculează instanța X sau Y.”
Şefa DIICOT Piteşti descrie ritmul alert și presiunea imensă din spatele anchetelor, mai ales în cazurile grave, cum ar fi omorurile sau violurile, unde întreaga construcție a dosarului trebuie realizată în doar 24 de ore. În acest timp, procurorul trebuie să întocmească un dosar impecabil care să reziste în fața unui judecător, cu toate probele și actele necesare.
„Recordul meu la arestări a fost de 35 de ore nedormite, că ai câteodată ghinionul să te prindă speța la sfârșit de program normal și asta e.”
► Imaginea magistraților, între realitate și demonizare mediatică
Orele suplimentare, lucrul în weekend sau concediile pierdute sunt parte din rutina neoficială a meseriei. Antonia Diaconu afirmă că are 96 de zile de concediu neefectuat, pe care cel mai probabil le va pierde: „Orele acestea nu s-au plătit niciodată și nici nu am auzit pe cineva vreodată să ceară asta.”
La toate acestea se adaugă un cadru legislativ imprevizibil, lipsa resurselor, și dificultatea de a forma personal nou, mai ales în contextul în care mulți polițiști sunt recrutați din surse externe și vin nepregătiți. Totodată, ea amintește de restricțiile profesionale severe impuse magistraților: nu pot avea alte activități în afară de predare universitară. Nici măcar activități banale, precum scrierea unei cărți de rețete, nu sunt permise.
„Copiii noștri știu că este mereu posibil să primești un telefon și să pleci la orice oră.”
Procuroarea vorbește și despre impactul emoțional al meseriei, în special în cazurile traumatizante, cum sunt accidentele rutiere sau culpă medicală. Experiențele trăite în primii ani de carieră i-au lăsat amintiri greu de uitat: imagini, declarații, suferință.
„Cine crede că suntem niște roboți care fac câte ceva și trec apoi, resetați complet, la următoarea speță, se înșală amarnic.”
În plus, Diaconu aduce în discuție și imaginea publică a magistraților, adesea demonizată în mass-media, fără ca aceștia să aibă dreptul sau posibilitatea de a răspunde. Limbajul tehnic, lipsa de comunicare eficientă și interdicția de a comenta cazuri în desfășurare contribuie la o percepție eronată a muncii lor: „Pentru mulți dintre noi, privilegiul de a spune ce ne doare cu adevărat este dorit așa cum un om în deșert dorește o înghițitură de apă.”
► De ce scade atractivitatea meseriei de magistrat
În ceea ce privește salariile, Diaconu clarifică faptul că doar cei cu vechime și grad maxim pot ajunge la sume mari, iar pentru ceilalți, veniturile sunt modeste raportat la munca prestată. Timp de șapte ani, un magistrat rămâne la un nivel salarial scăzut, iar promovarea depinde de condiții stricte: „Magistrații împreună, procurori și judecători din toată țara, sunt puțini, de ordinul miilor, iar pensionarii la fel. Impactul veniturilor lor nu poate influența mersul economiei.”
Problema majoră, avertizează procuroarea, este scăderea atractivității meseriei, ceea ce ar putea duce la scăderea standardelor și recrutarea unor persoane nepregătite, fără vocație: „Rezolvarea este însă nu să-i lovim pe toți, ci să dăm instrumente și cadru oamenilor buni ca să poată face ordine.”
În final, mesajul Antoniei Diaconu nu se doreşte a fi unul defensiv, ci unul al sincerității și al dorinței de a fi înțeleasă. Ea nu cere privilegii, ci empatie și o înțelegere mai profundă a unei meserii grele, dar esențiale: „Nu am scris, pentru că mă îngrijorează problema banilor […] am simțit nevoia să scriu pentru principii. Poate câțiva vor înțelege.” – a concluzionat şefa DIICOT Piteşti.
► Adrian Mititelu: „Mulţi dintre magistraţi au «privatizat» justiţia!”
Postarea procuroarei-şefe a uneia dintre cele mai temute structuri de parchet a generat o dezbatere aprinsă, cu păreri pro şi contra, stârnind numeroase reacţii din partea internauţilor, atât colegi de breaslă, cât şi reprezentanţi ai poliţiştilor, care lucrează cot la cot cu procurorii la construirea dosarelor şi ştiu ce eforturi sunt în spatele unui astfel de proces, dar şi reacţii ale unor simpli cetăţeni, ba chiar şi „clienţi” ai procurorilor.
Printre cei care au comentat la postarea Antoniei Diaconu se numără şi controversatul om de afaceri Adrian Mititelu, patronul clubului de fotbal FCU Craiova.
Ca om care a cunoscut sistemul de justiţie prin prisma calităţii de inculpat şi condamnat penal într-un dosar de evaziune fiscală şi care a stat aproape doi ani după gratii, Adrian Mititelu a arătat cu degetul înspre calitatea actului de justiţie, în special înspre judecătorii de penal şi procurorii DNA, şi a readus în discuţie vechea controversă privind răspunderea magistraţilor.
Ați expus aspecte din activitatea unui procuror DIICOT, o structură activă datorită specificității competenţei cercetării faptelor date de lege. E posibil să aveți dreptate și cu siguranță că din unghiul dvs. de vedere ați spus exact ceea ce gândiți. Problema mare nu o reprezintă așa-zisele privilegii ale magistraților, ci proasta calitate a actului de justiție, atât ca durată de soluționare, cât și ca mod de aplicare a legii.
Poate în prezent la DIICOT lucrurile să fie pe un făgaș mai acceptabil, dar în DNA este ceva de neînchipuit. Însă cel mai nefuncțional segment al justiției penale îl reprezintă instanțele de judecată penală. Problema nr. 1 și cea mai mare inechitate este aceea că magistrații nu răspund în niciun fel, nici disciplinar, nici penal. Da, știu, există formal atât răspunderea disciplinară/civilă/ penală, dar ea este aproape inexistentă în fapt. Nicio altă categorie de funcționari publici nu are o astfel de ultralibertate în activitatea lor.
Inspecția Judiciară este o instituție care nu-și îndeplinește nici pe departe nici rolul și nici scopul prevăzute în lege. În lipsa unei autorități puternice și în numele independenţei, mulți dintre magistrați își fac de cap și au cam «privatizat» justiția. Ce-i drept nu toți, dar, cu părere de rău, cred că mai bine de jumătate dintre ei nu practică profesia cu abnegație și pasiune pentru dreptate” – a scris omul de afaceri craiovean.
Mesajul public postat de șefa DIICOT Pitești, Antonia Diaconu, la finalul săptămânii trecute nu încearcă să justifice sau să nege nemulțumirile din societate, ci oferă o fereastră spre realitățile nevăzute ale sistemului judiciar. Dincolo de cifrele care generează revoltă, se află oameni, presiune, oboseală cronică și o profesie care, încet, devine tot mai puțin dorită.
Citiţi, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
