Icoanele ortodoxe nu sunt doar simple imagini religioase, ci o cale prin care credinciosul ajunge să contemple taina Împărăției Cerurilor. Ele nu sunt doar obiecte de cult sau artefacte decorative, ci reprezentări vizuale ale adevărurilor esențiale ale credinței creștine, care ne însoțesc în drumul nostru spre mântuire. Fiecare detaliu dintr-o icoană – de la culorile simbolice la imaginea sfinților – are un sens adânc, ce ne cheamă nu doar la rugăciune, ci și la o mai mare apropiere de Hristos. Protos. Prof. Psih. Vintilă Rafael – Paraclisul Universitar „Întâmpinarea Domnului” – Rectorat, Pitești, explorează într-o postare publicată pepagina de Facebook a Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului semnificația icoanelor, nu doar din perspectiva teologică, ci și psihologică, arătând cum acestea ajută sufletul să ajungă la comuniunea cu divinitatea.
Aceste informații sunt în proiectul demarat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic Argeșeanul, prin Sectorul Cultural și Comunicații Media și Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul – ARHIEPISCOPIA ARGEȘULUI ȘI MUSCELULUI.
Cei de la Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului explică că icoanele creștine au apărut din însăși viața Bisericii, ca rod al credinței în Hristos Cel Întrupat: ”Ele nu sunt simple tablouri decorative, ci mărturii vii că Dumnezeu S-a făcut Om și a intrat în istorie pentru mântuirea noastră. Spre deosebire de pictura obișnuită, icoana nu urmărește frumusețea exterioară, ci arată chipul omului și al lumii transfigurate de lumina dumnezeiască, chemându-ne la rugăciune și la apropierea de Hristos”.
Imaginile sacre ating straturile profunde ale sufletului
Icoanele ortodoxe nu sunt doar reprezentări vizuale, ci „imagini arhetipale” ce ating adâncurile sufletului, având un rol profund atât în psihologia umană, cât și în teologia creștină. Potrivit protos. prof. psih. Vintilă Rafael, icoanele sunt simboluri sacre care nu doar ne inspiră, dar și ne ajută să ne conectăm cu divinitatea, pregătindu-ne pentru mântuire.
”Din punct de vedere psihologic, icoana este o „imagine arhetipală” ce trezește dorul de cer. Jung afirma că imaginile sacre ating straturile profunde ale sufletului, aducând echilibru și sens înalt. Aceasta nu este doar o intuiție psihologică, ci și o experiență teologică: Dumnezeu Însuși a vorbit oamenilor prin simboluri, pregătindu-i pentru venirea lui Hristos. În Vechiul Testament, pomul vieții, hainele de piele (Facerea 3, 21), curcubeul legământului cu Noe (Facerea 9, 13), mielul pascal și șarpele de aramă (Ioan 3, 14) sunt imagini care arată spre mântuire”, explică protos. prof. psih. Vintilă Rafael – Paraclisul Universitar „Întâmpinarea Domnului” – Rectorat, Pitești, potrivit sursei citate.
De ce cinstim icoanele?
În icoanele ortodoxe fiecare culoare are un sens profund: auriul reprezintă lumina veșnică a Împărăției, albastrul taina dumnezeirii, iar roșul jertfelnicia iubirii divine. Întrebările privind „idolatria” sunt adesea ridicate, dar, după cum explică protos. prof. psih. Vintilă Rafael, icoanele nu sunt adorate, ci venerate ca „ferontere” către divinitate, reafirmând un principiu esențial al credinței: Dumnezeu Se revelează în imagini, iar sfinții ne sunt exemple de trăire duhovnicească.
”În realizarea icoanelor, nimic nu este întâmplător. Auriul arată lumina necreată și veșnicia Împărăției, albastrul vorbește despre taina dumnezeirii, iar roșul exprimă iubirea jertfelnică și viața divină. Unii întreabă: „Dacă Dumnezeu a poruncit ‘Să nu-ți faci chip cioplit’ (Ieșirea 20), de ce cinstim icoanele?” Răspunsul este limpede: Dumnezeu a interzis idolii, nu imaginile sfinte. Idoli sunt obiectele ridicate la rang de dumnezeu, în timp ce icoana nu este adorată, ci venerată ca fereastră spre Cel înfățișat. Aceeași Scriptură care interzice idolatria îi poruncește lui Moise să facă doi heruvimi de aur (Ieșirea 25), iar în Templu vedem sculpturi, tămâieri și simboluri care nu contrazic credința, ci o întăresc. Materia poate fi sfințită și folosită spre slava lui Dumnezeu. Hristos însuși numește Templul „Casa Mea” (Marcu 11, 17), iar Apostolul Pavel se roagă acolo (Fapte 24, 12), recunoscând aceste semne sacre.
Dacă Hristos poate fi pictat, la fel și sfinții, care sunt prietenii Lui și chipuri ale Împărăției. Icoanele sfinților nu ne arată oameni îndepărtați, ci ne vestesc că și noi putem ajunge în Rai, urmând credința lor”, potrivit sursei citate.
Icoanele Maicii Domnului se recunosc prin cele trei stele de pe frunte și umeri, simbol al pururea-fecioriei: înainte, în timpul și după naștere. Maforionul, vălul care îi acoperă capul, este semn al smereniei și ascultării. Icoana nu e doar pictură, ci rugăciune și teologie.
”În casele credincioșilor, icoanele se așază la loc de cinste, spre răsărit, lângă candela aprinsă. Când le sărutăm, nu cinstim lemnul sau vopseaua, ci pe Cel înfățișat, așa cum, privindu-ne fotografia unei persoane iubite, nu iubim hârtia, ci persoana. De aceea, icoana nu este un idol, ci o poartă deschisă spre Împărăția Cerurilor, o cateheză tainică, care ne amintește că suntem chemați să fim „icoane ale lui Hristos” în această lume”, potrivit sursei citate.
Foto descriptiv. Sursă foto: FB Cristian Gentea.
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
Mai multe locuri în creșe, mai multe locuri de muncă: 422 de posturi scoase la concurs
