Scrisoare întredeschisă către Guvernul României
Într-o țară unde, dacă ești politician, poți primi spor de antenă, spor de stres electoral, spor de mers la baie într-o clădire de patrimoniu sau spor de femeie chiar dacă ești bărbat, considerăm că și meseria noastră merită un strop de recunoaștere financiară. Ne-am săturat să trăim ca niște bieți scribi, într-un mediu toxic din toate punctele de vedere, în vreme ce onor aleșii neamului încasează sporuri pentru că… se ridică dimineața să verifice cardul de salariu. Iată, așadar, revendicările noastre!
- Spor de praf politic – 22%
Lucrăm zilnic cu personaje politice prăfuite, unele dintre ele din anii ’90, care n-au mai fost dezinfectate ideologic de pe vremea lui Iliescu. E un praf fin de impostură, cu particule de tupeu, care intră în laptop, în plămâni și în etica jurnalistică.
- Spor de confuzie – cât de cât un 10%
Suntem deseori luați la rost pentru faptul că greșim partidele politice din care fac parte protagoniștii articolelor noastre. În realitate, însă, nu reușim să ținem ritmul cu viteza cu care politicienii își schimbă doctrina, crezul și fundul pe care îl pupă.
- Spor de făcut pe prostul – câte 5% de prost
Solicităm acordarea a 10% din valoarea salariului net, pentru fiecare conferință de presă la care asistăm și avem decența să ascultăm, până la capăt, toate platitudinile, gargara și demagogia specifice clasei politice. Cei mai afectați sunt ziariștii tineri, care încă mai cred că o conferință de presă este despre întrebări și răspunsuri ,,pe bune”.
- Primă de campanie electorală – un camion cu lămâi
Pentru toate minciunile pe care le auzim, promisiunile reeșapate, proiectele „aproape finalizate” anunțate la fiecare patru ani, solicităm acordarea unei prime echivalente cu un camion plin cu lămâi, ca să avem cu ce să ne dregem greața. Propunem ca prima să fie livrată la redacție, în saci galbeni, cu fundiță roșie, albastră sau aurie, în funcție de partid.
- Ședințe gratuite la psiholog sau psihiatru, după caz
Mulți dintre jurnaliști suferă de traumă repetitivă atunci când, din patru în patru ani, consemnează cum primarii vor să realizeze același pod, același pasaj, același spital sau aceeași centură ocolitoare. De asemenea, supradoza de sloganuri obosite este responsabilă de moartea instantanee a unui număr impresionant de neuroni, care nu mai pot fi recuperați. Istoria recentă consemnează cazuri de jurnaliști care, din cauza pierderii masive de neuroni, s-au filmat târându-se în costum de baie, prin zăpadă.
- Primă de limbaj diplomatic – 10%
Pentru toate dățile când, în loc să scriem „este un impostor cu acte”, am scris „este controversat”. Când, în loc de „inutil ca o umbrelă într-un submarin”, am scris „neconvingător în rolul său executiv”. E o artă să spui adevărul fără să fii dat în judecată.
- Primă pentru simulare – 10%
Lucrăm, în mod evident, cu o întreagă faună de personaje politice și, pentru sănătatea noastră mentală, dar și pentru a lor, trebuie să păstrăm aparența unei relații civilizate. Când ești victima unei guvernări locale și centrale, pe alocuri, dezastruoase, relația cu agresorul este destul de complicată, chiar dacă există circumstanțe atenuante pentru legitimă apărare. Cerem 10% pentru prima simulare că am putea păstra o relație decentă cu mediul politico-administrativ, apoi 20%, pentru că devine din ce în ce mai dificil.
- Spor de memorie selectivă – când și când, 20%
Dacă ești vechi jurnalist, cu siguranță ai făcut parte din istoria multor personaje care, astăzi, se află în funcții de înaltă sau medie răspundere publică. E nevoie să uiți, uneori, că vicele de azi era cel care ieri dansa în sutien, pe mese, sau că cel care e secretar de stat, căra diplomatul unui șefuleț de partid. Adică poți să nu uiți, dar nu-ți folosește la nimic, că tot tu te umpli de nervi, scârbă și revoltă.
- Spor de interpretare a limbajului de lemn – 19%
„Avem în vedere inițierea unei consultări interinstituționale pe tema dezvoltării unei strategii integrate pentru dinamizarea sectorului blablabla…” E ca și cum ai încerca să înțelegi o piatră care vorbește. Iar noi trebuie să mai facem și consiliere gratuită de comunicare, pentru ca cetățeanul să înțeleagă și el, săracul, ce a vrut să spună autorul.
- Spor de deznădejde – 100%
Dacă mai ieri cuvântul avea o greutate, astăzi ne este garantată libertatea cuvântului, dar acesta pare a-și fi pierdut și din valoare, și din eficiență. Dezvăluirile nu mai generează valuri nici în justiție, nici în societatea civilă, nici în rândul partidelor sau instituțiilor care ar trebui să se curețe de uscături. E frustrant și te apucă, uneori, deznădejdea să constați că ești un fel de Don Quijote care luptă inutil cu morile de vânt. Dar chiar și așa, continuăm să o facem, pentru că, tot pentru sănătatea noastră mentală și propria conștiință, nu putem altfel.
Și, în final, cerem:
Bonuri de stres jurnalistic, tichete de nervi, convertibile în zile de somn, masaj și călătorii și o pensie specială pentru fiecare personaj absolut nespecial și ridicol despre care am scris.
Ne-am săturat să fim priviți ca niște idealiști care „mai cred în meserie”. Da, credem. Dar ne-ar plăcea să credem și că putem trăi din ea, nu doar s-o trăim. Dacă tot e să ne aruncăm în noroiul politicii, măcar să primim și noi o pereche de cizme, nu doar aplauze și notificări de blocare pe Facebook. Până atunci, continuăm să scriem. Să râdem. Să traducem conferințele de presă. Și, între timp, să visăm la ziua în care „sporul de batjocură” va deveni realitate. Măcar atât.
Redacția, cu drag și frustrare.
Acest text este un pamflet și va fi tratat ca atare!
