165 de ani de la Unirea Principatelor Române, cunoscută și ca „Mica Unire”

La data de 24 ianuarie 1859 a avut loc Unirea Principatelor sau „Mica Unire”, realizată prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor Principate, Moldova și Țara Românească.

„Mica Unire” a fost posibilă prin numirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor la 5 ianuarie 1859 în Moldova iar la 24 ianuarie 1859 domnitor în Țara Românească.

De fapt unirea celor două Principate ar fi început mai devreme, în anul 1848, atunci când în timpul domniilor lui Mihail Sturza, respectiv Gheorghe Bibesc,  s-a realizat uniunea vamală între cele două teritorii, Moldova și Țara Românească.

În anul 1859 la Conferința Puterilor Garante de la Paris, conferință ce a avut loc între 26 martie -25 august 1859, a fost recunoscută dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al celor două Principate.

Trebuie menționat că data de 24 ianuarie 1859 reprezintă primul pas important spre Marea Unire care a avut loc în anul 1918 la Alba Iulia.

Alexandru Ioan Cuza s-a născut la 20 martie 1820, în Moldova, la Bârlad și a fost colonel. Acesta a rămas în istorie ca o personalitate unificatoare și reformatoare.

Reformele domnitorului Alexandru Ioan Cuza au vizat atât sistemul politic cât și cel sanitar, armata, biserica ,instituția Poștei, învățământul, justiția, serviciul vamal și multe altele.

Important de menționat că primele două universități românești au fost înființate tot în timpul domniei lui Cuza, Universitatea de la Iași în anul 1860 iar patru ani mai târziu, în 1864, Universitatea din București.

În ceea ce privește viața personal, acesta a fost căsătorit cu Elena Cuza, care se înrudea cu neamul Sturzeștilor, fiind nepoata lui Costache Sturza.

În anul 1862 Alexandru Ioan Cuza cumpără de la Banca Moldovei, domeniul Ruginoasa, care în zilele noastre se află în județul Iași, acolo unde își dorea să-și găsească liniștea în castelul construit la începutul secolului al XIX lea de Săndulache Sturza.

Alexandru Ioan Cuza a avut doi băieți, însă nu cu soția sa Elena, ci cu Maria Obrenovici, o frumoasă văduvă din înalta societate, care era mai tânără decât soția lui cu 10 ani.

Cei doi copii a lui Cuza se numeau Alexandru și Dimitrie iar soția colonelului Cuza, Elena, a fost de acord să-i adopte.

În anul 1866 Alexandru Ioan Cuza a fost detronat și alungat din țară iar acesta moare, fără să-și mai revadă țara, în anul 1873 la Heidelberg, lângă el fiind în acele momente soția sa Elena.

Înainte de a muri Cuza a precizat că ultima lui dorință este de a fi înmormântat la Ruginoasa, acolo unde a și fost înmormântat dar în 1944 rămășițele sale pământești au fost mutate la Curtea de Argeș iar mai apoi, în 1946 au fost mutate din nou la biserica „Trei Ierarhi” din Iași unde se află și în prezent.

Foto: ordineazilei.ro

Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro

JOI. Gală de operă, la Filarmonica Pitești