Săptămâna trecută, s-a instalat doliul în mediul de business argeșean.
Unul dintre cei mai îndrăgiți și respectați antreprenori din noua generație a murit fulgerător, lăsând o comunitate întreagă în șoc. La 46 de ani, inima lui Alexandru Meculescu a cedat. Într-o dimineață, s-a prăbușit pe terasa casei sale.
Crescuse în acest domeniu, alături de tatăl său, un inginer constructor cum nu se mai nasc alții și un om de o forță uimitoare.
Câteva decenii, Marin Meculescu a fost creierul și sufletul companiei Comesad Drumuri, pe care a ridicat-o alături de frații Dumitru și pe care a transformat-o într-un jucător redutabil pe piața construcțiilor din Argeș și regiune. Și-a pregătit fiul – pe Alex Meculescu și ginerele – pe Daniel Grigorescu, pentru a înțelege, a munci și a prelua acest business. Ceea ce s-a și întâmplat, treptat, vreme de câțiva ani.
O luptă cumplită pe o piață fără milă
Pe inginerul Marin Meculescu l-au forțat problemele de sănătate să se retragă după decenii de activitate. Frații Dumitru s-au retras și ei.
În acest fel, din anul 2023, cei doi tineri antreprenori, Alexandru Meculescu și Daniel Grigorescu, aveau să preia oficial toate responsabilitățile, beneficiile, dar și grijile unei firme de construcții a cărei reputație istorică te obliga să nu faci greșeli. Fostul Comesad Drumuri devenea, tot oficial, CDM Comastrad SRL.
Piața de business este însă una extrem de dură, iar în lumea constructorilor concurența este feroce. De multe ori, jocul nu e drept. Forța pe care a reprezentat-o ani la rând numele lui Marin Meculescu și al fraților Dumitru a fost înlocuită treptat – în sectorul lucrărilor publice în care Comesadul a fost lider vreme de mulți ani – de alte nume. Statul este cel mai prost partener de business. Plătește la luni distanță, în cel mai bun caz. Este îmbâcsit de obligații, de proceduri, de birocrație, de oameni cu diverse interese. Cei doi antreprenori – chiar dacă au fost antrenați de mici să opereze pe această piață instabilă și tumultuoasă – au dat piept în piept în ultimii ani cu cele mai urâte fenomene specifice domeniului lor: lipsa de predictibilitate, concurența feroce, migrația forței de muncă, termenele mari de încasare, nevoia unor resurse uriașe de autofinanțare etc.
Ajunsese să doarmă câte 3 ore pe noapte
Conform celor apropiați, Alexandru Meculescu era un luptător. Și un om bun, foarte credincios, care accepta cu greu multe dintre fenomenele specifice acestei piețe. Încet-încet, toate aceste probleme au început să îl copleșească. Greutățile financiare cu care se confrunta firma, responsabilitatea a peste 100 de angajați, presiunea furnizorilor, banii care nu se încasau, calitatea îndoielnică a multora dintre oameni, presiunile statului care uită ce partener de doi bani este în calitate de client, atunci când vine vorba să ia el bani de la tine…
S-au adunat, pentru Alexandru Meculescu, piatră cu piatră. Supărare cu supărare. Stres cu stres. Le povestea celor apropiați că ajunsese, de mult timp încoace, să doarmă și câte 3 ore pe noapte. Era disperat să facă față responsabilităților pe care și le asumase, era îngrijorat de ideea că s-ar putea face de rușine, era presat din toate părțile, dar nu renunțase în sinea sa niciodată la ideea că va răzbi.
A renunțat însă fără să îl anunțe… inima lui.
Deși Alexandru Meculescu avea numeroase controale amănunțite, inclusiv cardiologice, care nu indicau absolut nicio problemă de sănătate, deși avea un stil de viață personală foarte echilibrat, puternic conectat cu Dumnezeu și cu familia sa, deși ținea posturile, nu consuma alcool și nu făcea abuzuri niciodată, povestea sa tragică ne arată că stresul cronic poate desființa orice teorie medicală.
Și că – inclusiv la 46 de ani – o inimă poată să se frângă, iar altele să împietrească de durere, dacă presiunea mediului în care trăim e mai puternică decât capacitatea noastră, o oricăruia dintre noi, de a face față acestui dușman invizibil, dar nimicitor.
Specialiștii confirmă: stresul poate ucide
Astfel, dispariția șocantă a omului de afaceri Alexandru Meculescu pune pe tapet un subiect despre care toată lumea a auzit tangențial, dar pe care cei mai mulți nu au ales să îl aprofundeze: Poate, cu adevărat, stresul să ucidă? Răspunsul ferm este: da.
În actuala societate, acest fenomen a devenit parte din viața de zi cu zi și afectează o paletă extrem de vastă de oameni: de la tineri elevi și studenți la seniori apăsați de greutăți, de la angajați intrați în burnout la antreprenori copleșiți de un mediu de business halucinant, de la specialiști care muncesc sub presiune (medici, pompieri, polițiști) la persoane cu funcții de răspundere publică și/sau socială.
Stresul ucide nu doar prin afectarea capacității organismului nostru de a funcționa în parametri normali, prin scăderea imunității, prin afectare neurologică sau psihiatrică, prin accelerarea unor boli grave cronice sau metabolice, ci direct, printr-o lovitură în inimă.
Conform specialiștilor consultați de redacția noastră, stresul constant poate contribui semnificativ la apariția unui infarct miocardic (atac de cord). Suplimentar, dacă mai este însoțit și de alți factori de risc precum hipertensiunea arterială, fumatul, diabetul, colesterolul ridicat sau un stil de viață sedentar, este nimicitor.
Iată cum afectează stresul inima:
» Creșterea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac
Stresul activează sistemul nervos simpatic, ceea ce duce la eliberarea hormonilor de stres (adrenalină și cortizol). Aceștia cresc tensiunea arterială și ritmul cardiac, suprasolicitând practic inima.
» Inflamație și afectarea vaselor de sânge
Cortizolul crescut pe termen lung favorizează inflamația cronică și afectează pereții vaselor de sânge, contribuind la formarea plăcilor de aterom care pot duce la infarct.
» Tendința crescută de coagulare
Stresul prelungit poate crește riscul de formare a cheagurilor de sânge, care pot bloca arterele coronare și provoca un infarct.
» Modificări ale stilului de viață
Persoanele stresate tind să adopte comportamente nocive: fumat, alimentație dezechilibrată, consum de alcool, lipsă de somn și sedentarism – toți factori de risc cardiovascular.
Spasm coronarian
În unele cazuri, stresul emoțional intens poate determina o constricție bruscă a arterelor coronare (spasm), reducând fluxul sangvin și provocând un infarct chiar și în absența aterosclerozei severe.
Acesta este cunoscut și ca „infarctul pe fond de stres” sau sindromul inimii frânte (Takotsubo).
Semnale de alarmă că stresul îți afectează inima:
» Palpitații frecvente.
» Dureri în piept (chiar și ocazionale).
» Oboseală extremă, nejustificată.
» Senzație de apăsare sau greutate în piept.
» Respirație dificilă, în special în repaus sau la eforturi mici.
Ce puteți face?
» Învățați tehnici de gestionare a stresului (respirație controlată, mindfulness, meditație)!
» Faceți mișcare regulată (chiar și 30 min/zi de mers pe jos ajută)!
» Mențineți un program regulat de somn!
» Consultați un medic cardiolog dacă aveți factori de risc sau simptome persistente!
***
În urma sa, Alex Meculescu lasă o familie devastată. Sute de oameni – prieteni, angajați, colaboratori, colegi – în șoc. Lasă și o poveste din care am putea trage cu toții învățămintele de rigoare despre cât merită să te stresezi, crezând că vei face față.
Căci despre asta este, la final de drum, povestea unui om foarte bun care a murit de inimă rea.
Foto: ediția tipărită
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro
