Sfârșitul lunii octombrie este, pentru credincioșii ortodocși, un timp al rugăciunii și al minunilor. Pe 27 octombrie, Biserica prăznuiește pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului, al cărui chip blând și ale cărui moaște au adunat de veacuri nenumărați pelerini. Dincolo de lumina procesiunilor și de puterea tainică a credinței, istoria a păstrat și un episod tulburător: tentativa de răpire a sfintelor sale moaște, în 1918, în plin război și sub ocupație străină — o încercare sortită eșecului, pe care mulți au privit-o ca pe o minune.
Biserica Ortodoxă a cinstit ieri pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir – sau Sfântul Dumitru, cum este cunoscut în popor – și astăzi pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou. Atât ieri, cât și astăzi, cele două sărbători sunt cu cruce roșie în calendar. Această perioadă este marcată de rugăciuni, tradiții și obiceiuri populare. Cu o bogată tradiție istorică și spirituală, aceste zile sunt o sărbătoare a credinței.
Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov este sărbătorit pe 27 octombrie. S-a născut în satul Basarabi, la sud de Dunăre (în Bulgaria), trăind într-o peșteră și nevoindu-se ca ascet. Potrivit celor de la crestinortodox.ro, tradiția spune că înainte de a muri, s-a așezat singur între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu, fiind acoperit în timp de apele râului. Moaștele sale au fost aduse la București și așezate cu mare cinste în Catedrala Patriarhală, în iunie 1774, sfântul Dimitrie cel Nou fiind proclamat oficial ocrotitorul orașului București, cu data de prăznuire în 27 octombrie. De atunci, au avut loc pelerinaje anuale ale credincioșilor la racla sa, dar și procesiuni ale acesteia, pentru ocrotire în vreme de primejdie și de epidemii.
Potrivit sursei citate, părintele Iustin Bulimar, slujitor la Catedrala patriarhala din anul 1989, a povestit: „În 1989, în urma slujbei Sfântului Maslu, un credincios pe care eu l-am văzut de mai multe ori participând la această Sfântă Taină și la celelalte slujbe ale Bisericii rămânea întotdeauna ultimul de se închina. Și, într-una din zile, la fel procedând, a urcat la racla sfintelor moaște (…), și-a așezat cârjele, ca de obicei, ca să și le poată lua după rugăciune, după îngenuncherea pe care o putea face el acolo în felul lui, și minunea s-a întâmplat: s-a ridicat, s-a închinat, a coborat treptele, n-a realizat pe moment că el de fapt își uitase cârjele și de-abia după ce a coborât Dealul Patriarhiei și-a dat seama de miracolul, de minunea întâmplată. S-a întors înapoi plângând și mulțumind cu lacrimi în ochi, lui Dumnezeu și Sfântului Dimitrie, povestindu-i preotului de pe vremea aceea – era un arhimandrit deosebit, un preot evlavios, iubit de credincioși, părintele Grichentie, care s-a retras după Revoluție, la pensie, la Mânăstirea Secu – și dânsul a rămas foarte impresionat, deși mai văzuse și alte minuni petrecute la racla Cuviosului Dimitrie cel Nou.”.
Răpirea eșuată a moaștelor Sfântului Dimitrie – între legendă, istorie și credință
Calinic Argeșeanu povestește că într-una dintre cele mai tulburi perioade din istoria României, când Capitala se afla sub ocupație germană, s-a petrecut un episod mai puțin cunoscut, dar încărcat de simbolism și emoție: tentativa de răpire a moaștelor Sfântului Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureștiului. În februarie 1918, o misiune pusă la cale de aliații bulgari ai Germaniei a fost la un pas să răpească sfântul protector al orașului, însă planul s-a năruit într-un mod pe care mulți l-au văzut drept o minune.
”Răpirea unor moaște
După ce, în toamna anului 1916, trupele României, intrată în Primul Război Mondial de partea Antantei, dezrobiseră o parte a Transilvaniei, balanța războiului s-a întors brusc în defavoarea noastră. Coroana, Guvernul și o mare parte din instituții s-au retras în Moldova. În noiembrie 1916, capitala țării a fost ocupată. România independentă exista numai în Moldova. Erau vremuri grele pentru țară și pentru locuitorii ei care poate nici nu visau că peste ceva vreme, la 1 decembrie 1918, avea să se nască o Românie întregită, cu o suprafață egală cu cea a Italiei și de două ori mai mare decât întinderea României Mici.
În februarie 1918, Bucureștiul se afla sub ocupație germană.
În acest context, al ocupației germane, are loc tentativa de răpire a moaștelor Sfântului Dimitrie Basarabov, aflate în biserica mitropolitană Sfinții Împărați Constantin și Elena, sfânt prăznuit cu multă evlavie pe 27 octombrie a fiecărui an și considerat unanim, protectorul Capitalei și al locuitorilor ei. Tentativa de răpire a aparținut unor bulgari, aliați ai germanilor în Primul Război Mondial, care doreau să ducă la Sofia moaștele Sfântului nostru.
Episodul acesta a tulburat mult populația Bucureștiului și ecoul lui s-a transmis din generație în generație. S-a născut o adevărată legendă, potrivit căreia, la Giurgiu, moaștele Sfântului Dimitrie au devenit atât de grele încât nu puteau fi trecute peste Dunăre. Așa cum vom vedea, pentru că în orice legendă este și un crâmpei de adevăr, automobilul răpitorilor s-a defectat, însă lucrul acesta s-a întâmplat la Călugăreni, unde, întrucât mașina se stricase, s-a recurs la o căruță. A apărut, prin publicarea memoriilor lui Al. Tzigara Samurcaș, în anii din urmă, unul din cele mai demne izvoare privind încercarea de răpire a moaștelor Sfântului Dimitrie Basarabov, petrecută în ziua de 17 februarie 1918. Prefect al Poliției Capitalei în timpul ocupației germane (1916-1918), domnul Tzigara Samurcaș a avut în mână, după cum însuși mărturisește, dosarul tentativei pomenite”, povestește Calinic Argeșeanu în mesajul publicat pe pagina de Facebook.
Mai departe ÎPS Calinic Argeșeanul povestește: ”Ne reîntoarcem la dosarul amintit și dăm cuvântul memorialistului: „Din cele 40 de file (ale dosarului, n. n. ) – spune autorul – îngrijit șnuruite, ale proceselor verbale voi spicui unele date nu lipsite de interes…Se constată că întreaga înscenare a fost orânduită de însuși Tantiloff, reprezentantul șef al bulgarilor din România, din care cauză Mackensen s-a văzut obligat a purcede cu atâta prudență la măsurile de luat.” Din prima depoziție consemnată, a lui Ciorănescu, aflăm că o mai veche cerere a bulgarilor de a li se restitui moaștele Sfântului despre care pretindeau că ar fi de origine bulgară, a fost respinsă de mareșalul Mackensen.
Apoi se istorisește că, pe la ora 3 dimineața, sergentul de pază de la Mitropolie a fost ademenit de un soldat bulgar să-i arate drumul spre un lazaret din împrejurime. Sub amenințarea cu arma, sergentul a fost reținut departe de postul său, pe când alți vreo zece soldați bulgari coborau cu un fel de ladă, pe care o așezară în automobilul ce porni îndată. Întorcându-se la postul său, sergentul constată că ușa Mitropoliei fusese forțată și că sicriul de argint cu moaștele Sfântului dispăruseră. Anunțând pe călugări, aceștia traseră clopotul cel mare al Mitropoliei, fără însă a fi produs vreun efect asupra populației adormite (…) Din spusele sergentului Belomovoschi, conducătorul de automobil, aflăm că planul răpirii era de mult conceput, că vehiculul s-a defectat la 2 km înainte de Călugăreni, de unde a fost adus de o căruță trasă de boi. De un interes deosebit este declarația lui Alexandru Plopșoreanu, fost comisar în Poliția română, care, întâlnind pe sergentul Belomovoschi la restaurantul Mercur, a aflat de la acesta, bine dispus prin băutură, întreaga desfășurare a răpirii moaștelor”.
Readucerea la București a moaștelor pe șoseaua de la Giurgiu
”Chemat de generalul Tantiloff, Belomovoschi a fost întrebat dacă se însărcinează cu răpirea Sfântului Dimitrie, ordonată de Guvernul de la Sofia. Primind, i s-a asigurat, în caz de reușită, ridicarea la rang de locotenent și un premiu de 20.000 lei. Belomovoschi a propus ca sergentul de pază de la Mitropolie să fie asasinat, la care Tantiloff s-a opus. În caz de descoperire, Belomovoschi va fi de formă numai pedepsit de către bulgari, care îl vor elibera.
Prin raportul generalului Koch, din 20 februarie 1918, se încheie dosarul, arătându-se readucerea la București a moaștelor la ora 05.50 pe șoseaua de la Giurgiu, unde autoritățile române le-au luat în primire și le-au predat preoților care, într-un automobil al poliției, le-au adus la Mitropolie, însoțite de o mare mulțime” .
Poate merită să adăugăm, în încheiere, că moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, au fost așezate în Catedrala mitropolitană – azi Patriarhală – din București, în anul 1774”, a scris Înaltpreasfințitul Părinte Calinic Argeșeanul, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului.
Foto descriptiv. Sursă foto: FB Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului.
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
12 persoane au fost salvate de pe munte în ultimele 24 de ore
