Într-o lume profesională în care deciziile rapide și performanța sunt adesea puse pe primul loc, poveștile despre echilibru, asumare și autenticitate devin cu atât mai valoroase. Dincolo de funcții și responsabilități, există parcursuri personale construite din alegeri, ezitări, lecții și, uneori, sacrificii tăcute.
Am stat de vorbă cu Cătălina Dumitrașcu, inspector general adjunct în cadrul Inspectoratului Școlar Argeș și consilier local PNL în Consiliul Local Pitești, despre curajul de a alege, despre sensibilitate ca formă de forță și despre echilibrul fragil dintre carieră și viața personală.
Un dialog sincer, despre ceea ce nu se vede întotdeauna în spatele reușitei și despre felul în care rămânem, înainte de toate, oameni.
► A existat un obstacol care v-a redefinit parcursul? Ce ați învățat din acel moment?
-Nu a fost un singur obstacol, ci mai degrabă felul în care, uneori, nu am avut curajul să aleg. Am ezitat, am amânat decizii și, de multe ori, mi-am pus singură piedici. Iar asta a venit, uneori, și cu regrete. În timp, am învățat că e mai important să îți asumi decât să aștepți momentul perfect. Astăzi spun mai des ce gândesc și aleg mai clar, dar încerc să fac asta cu grijă față de oamenii de lângă mine, să nu îi pun în situații dificile.
Cred că am crescut exact aici: în echilibrul dintre curaj și grijă.
► Ce ați păstrat neschimbat din femeia care erați la început de drum?
-Am păstrat sensibilitatea. Deși, din exterior, mulți mă văd ca pe o persoană puternică, adevărul este că, uneori, interiorul meu e mult mai fragil.
Simt ușor emoțiile celor de lângă mine, mă implic și trăiesc alături de ei, iar uneori asta vine și cu multă compasiune.
Dar nu aș schimba asta. Am învățat că sensibilitatea nu este o slăbiciune, ci o formă de forță – una care te ține aproape de oameni și de ceea ce contează cu adevărat.
► Cum reușiți să păstrați echilibrul între performanță și viața personală?
-Echilibrul nu este ceva ce am avut mereu, ci ceva ce încă învăț. Suprapunerea rolurilor – familie, profesie, responsabilități – a fost, de multe ori, o provocare reală. Dar poate cea mai puternică lecție a venit din dorul după cei dragi care nu mai sunt. Atunci înțelegi altfel timpul, prezența, lucrurile care contează cu adevărat.
Parcursul profesional a cerut sacrificii și mi-a oferit și încredere, și sens, dar m-a învățat, în același timp, să nu mai amân ceea ce e important.
Astăzi încerc să fiu mai atentă la echilibru și să prețuiesc mai mult oamenii de lângă mine. Pentru că, dincolo de orice reușită, ei rămân esențialul.
► Care a fost sacrificiul tăcut din spatele succesului?
– Cred că sacrificiul tăcut a fost, de multe ori, timpul. Timpul pe care nu l-am avut atunci când mi-aș fi dorit și pe care l-am împărțit între prea multe responsabilități.
Și, uneori, acest lucru se simte cel mai puternic în dorul după cei dragi care nu mai sunt. În momentele acelea îți dai seama cât de prețioasă este, de fapt, prezența.
A fost și o luptă interioară – între a face bine ceea ce mi-am asumat profesional și a simți că, uneori, nu sunt suficient de prezentă acolo unde contează cel mai mult.
Nu am vorbit des despre asta, dar cred că multe femei îl duc în tăcere.
Astăzi încerc să nu mai amân lucrurile care țin de suflet și să fiu mai prezentă, pentru că ele sunt cele care rămân.
►Ce nu ați negocia niciodată în carieră?
– Nu aș negocia niciodată respectul față de oameni. Cred că e foarte ușor, atunci când ajungi într-o anumită poziție, să uiți de unde ai plecat și să începi să îi privești pe ceilalți de sus. Este un lucru pe care îl resping profund și sper să nu ajung niciodată acolo.
Pentru mine contează mult echilibrul dintre fermitate și umanitate. Poți să fii hotărât, să iei decizii, dar fără să pierzi respectul și măsura în relația cu ceilalți. Cred că adevărata valoare se vede tocmai în felul în care rămâi om, indiferent de locul în care ajungi.
►Dacă ar fi să transmiteți un singur mesaj femeilor care încă ezită să își asume un rol vizibil în profesia lor, care ar fi acela?
– Femeile fac, de multe ori, mai multe sacrificii decât își dau seama. Se dăruiesc celor din jur, se împart în multe direcții și, fără să conștientizeze, duc foarte mult. Dar tocmai asta le face puternice. Faptul că reușesc să meargă mai departe, să țină echilibrul, să fie acolo pentru ceilalți le construiește, în timp, încrederea.
Cred că femeia de astăzi este autentică, puternică și curajoasă.
Le-aș spune simplu: fiți voi înșivă. Nu vă micșorați, nu vă îndoiți de ceea ce sunteți. Sunteți mai puternice și mai capabile decât vă imaginați, chiar și în momentele în care nu simțiți asta.
***
Această prezentare este parte a proiectului „Femeile puternice ale Argeșului” – un proiect editorial Ancheta, dedicat prezentării reprezentantelor sexului frumos care – prin determinare, perseverență și viziune – au depășit obstacolele și și-au construit cariere de succes. Doamnele prezentate au reușit să își impună vocea într-o lume adesea dominată de bărbați și – indiferent de domeniul în care activează – sunt modele de inspirație, demonstrând că talentul, munca și ambiția pot transforma orice vis în realitate.
Domniile lor sunt femeile care inspiră, iar această serie de articole reprezintă povești despre curaj și excelență.
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
Raluca Dănălache: Sinceritatea este prima calitate care ajută pe oricine!
