Într-o perioadă în care datoria publică a devenit un subiect tot mai prezent în dezbaterea publică, antreprenorul argeșean Cătălin Gherzan, dezvoltatorul complexului educațional privat Lexford Castel, atrage atenția asupra unui aspect adesea ignorat: impactul real al îndatorării statului asupra mediului economic și asupra deciziilor de dezvoltare pe termen lung.
Din perspectiva unui antreprenor care investește pe orizonturi de zeci de ani, nu de un ciclu electoral, problema datoriei nu ține doar de macroeconomie, ci de încredere, predictibilitate și responsabilitate.
„Orice antreprenor știe ce înseamnă să trăiești din împrumuturi”
Cătălin Gherzan face o paralelă directă între modul în care funcționează o companie și modul în care funcționează statul. Diferența, spune el, este că un antreprenor nu își permite să ignore nota de plată, pentru că riscă falimentul.
„În mediul privat, creditul este un instrument, nu un mod de viață. Îl folosești ca să crești, ca să investești, nu ca să supraviețuiești de la o lună la alta. Când împrumutul devine regulă, nu excepție, ai o problemă structurală.”, subliniază antreprenorul. În opinia domniei-sale, exact acest risc se profilează atunci când statul se obișnuiește să acopere dezechilibrele prin împrumuturi succesive.
Costul nevăzut: investiții amânate și decizii prudente
Poziția lui Cătălin Gherzan este că datoria publică nu lovește imediat, spectaculos, ci erodează în timp capacitatea de dezvoltare. Statul devine mai prudent, mai rigid, mai puțin dispus să își asume proiecte pe termen lung.
„Atunci când o parte tot mai mare din buget este blocată în obligații fi- nanciare, orice investiție nouă devine o negociere. Se amână, se fragmentează sau se reduce. Asta se vede direct în economie.”, explică el. Pentru mediul de afaceri, acest lucru se traduce prin incertitudine: proiecte întârziate, programe schimbate, lipsă de coerență în politicile publice. Cătălin Gherzan avertizează că stabilitatea fiscală este unul dintre primii indicatori analizați de investitori. Un stat perceput ca vulnerabil fiscal generează reținere, indiferent de potențialul pieței.
„Capitalul nu iubește improvizația. Investitorii caută state care își pot onora angajamentele fără să mute constant povara dintr-un buzunar în altul.”, spune antreprenorul.
În județe cu profil industrial și investițional, precum Argeșul, orice semnal de instabilitate fiscală poate influența decizii majore legate de extinderi, relocări sau investiții noi.
Marea necunoscută pentru generațiile viitoare
Un alt punct esențial al poziției sale este dimensiunea morală a datoriei publice. Chiar dacă impactul nu este imediat vizibil, el va fi resimțit de cei care nu au participat la deciziile actuale.
„Ca părinte și ca antreprenor, nu pot să nu mă gândesc la ce lăsăm în urmă. Nota de plată a datoriilor statului o vor plăti generațiile care acum cresc! Nu este doar o problemă contabilă, ci o moștenire, iar moștenirile proaste se plătesc scump.”, afirmă Cătălin Gherzan.
„Riscăm să transformăm împrumuturile într-un mod de funcționare permanent”
Antreprenorul argeșean precizează că poziția sa nu este una alarmistă și nici una politică. Nu contestă necesitatea unor investiții publice sau a unor împrumuturi punctuale, ci lipsa unei strategii clare de ieșire din dependența de credit.
„Nu spun că împrumuturile sunt rele în sine. Spun doar că ele trebuie să aibă un scop clar și un orizont de timp. Altfel, riscăm să transformăm o soluție temporară într-un mod de funcționare permanent.”, punctează el.
Pentru Cătălin Gherzan, discuția despre datoria publică este, în esență, o discuție despre alegeri: confortul pe termen scurt versus stabilitatea pe termen lung.
„Orice antreprenor știe că deciziile greșite de astăzi îți pot bloca viitorul. Statul nu face excepție. Diferența este că, în cazul statului, nota de plată nu ajunge la un singur manager, ci la o întreagă societate.”, concluzionează antreprenorul argeșean.
Foto descriptiv. Sursă foto: ediția tipărită
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro.
Cătălin Gherzan: „Cazurile de lepră nu trebuie folosite ca nou pretext pentru intoleranță!”














