▼ Populația are nevoie de instruire, nu de broșuri, de sirene și de emisiuni TV. Dacă știi ce ai de făcut, nu intri în panică, pentru că aceasta este un factor multiplicator de riscuri.
Sub presiunea unei tranziții geopolitice fără precedent, securitatea României nu mai poate fi citită doar prin prisma tratatelor, ci și prin capacitatea reală de operativitate. Într-un interviu exclusiv, generalul-maior în rezervă Marian Botea – analist militar, consilier al Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere (ANCMRR) – a fost de acord să ofere cititorilor noștri o perspectivă lucidă asupra poziției țării noastre în noul angrenaj global.
Cu peste 34 de ani de experiență în domeniul militar, la nivelul Forțelor Armate și al Ministerului Apărării, generalul Marian Botea a ocupat funcții de comandă și de conducere a unor mari unități tactice, precum și de comandament național la nivel operativ, a organizat structuri de stat major și a proiectat proceduri integrate atât la nivel militar, național și multinațional, cât și la nivel interinstituțional.
Generalul Marian Botea a exercitat funcții de ofițer național de legătură pe lângă comandamente NATO și naționale, a participat în teatrul de operații Afganistan și a condus grupuri de lucru complexe în domeniile planificării forței, generării forței pentru misiuni și operații în afara teritoriului statului român și în instruirea și evaluarea capacității operaționale a structurilor din forțele terestre.
A participat la conferințe naționale și internaționale pe domeniul apărării și securității și a fost profesor asociat al Colegiului Național de Apărare, unde a avut rolul de a dezvolta capacitatea ofițerilor superiori și a liderilor instituționali de a elabora strategii și planuri.
A fost distins cu mai multe ordine și medalii, dintre care Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Cavaler (2018) și US Bronze Star Medal (2013).
În prezent, este analist militar pe subiecte referitoare la implicațiile evoluțiilor conflictelor regionale asupra securității României și la aspectele privind Strategia Națională de Apărare și recalibrarea instrumentului militar în actualul context strategic.
▼ Domnule general, dacă ar fi să faceți o evaluare lucidă a momentului pe care îl trăim, cât de tensionată este în realitate situația de securitate din regiunea noastră?
– Întrebarea dumneavoastră este legitimă, așadar să o nuanțez, întrucât situația de securitate din regiunea noastră nu poate fi evaluată decât într-un context strategic global. Pe lângă această interconectare globală a regiunilor, într-un fel sau în altul suntem afectați de ceea ce li se întâmplă oamenilor oriunde s-ar afla: în Europa, în Orientul Mijlociu sau în zona Indo-Pacific.
Pe scurt, asistăm la o perioadă de tranziție geopolitică spre o lume multipolară, din cauza competiției agresive dintre SUA, China și Rusia, fapt evidențiat în toate rapoartele și analizele prezentate la forurile și conferințele de securitate cu relevanță globală recente, precum cele de la Davos sau München.
Principalele focare de tensiune sunt: războiul din Ucraina, Orientul Mijlociu și competiția strategică din zona Indo-Pacific.
Tabloul general nu indică un conflict global, ci conflicte regionale interconectate.
▼ Care sunt – din punct de vedere militar și strategic – riscurile cele mai probabile pentru România în perioada imediat următoare?
– În Europa, asistăm la un proces accelerat de militarizare, în condițiile în care SUA dorește o reconfigurare a NATO prin creșterea contribuției statelor europene, în special a celor convenționale, pentru descurajarea Rusiei.
România se află într-o poziție strategică relevantă de placă turnantă pentru sprijinul Ucrainei, dar și de conector Nord–Sud și Est–Vest, între Balcanii de Vest și Orientul Mijlociu.
Avem avantaje strategice: membru NATO, prezență aliată și americană, membri ai UE. Avem însă și riscuri de securitate: războiul din Ucraina și din Iran, războiul hibrid al Rusiei, incidentele de securitate la frontiere, instabilitate regională în Marea Neagră, Moldova și Balcanii de Vest. Deocamdată, acest joc geopolitic cu accente beligerante este controlat.
Tensiunile globale sunt moderate, dar au potențial de creștere. În Europa, posibilitățile sunt puțin mai ridicate din cauza războiului din Ucraina, acțiunilor hibride ale Federației Ruse, dar și a riscului de reactivare a unei celule teroriste islamiste. La aceasta aș mai adăuga și situația economică sensibilă și presiunile americane din arsenalul MAGA.
În România, estimarea mea este moderată, datorită interesului strategic al NATO, UE și SUA și implicit al protecției oferite. Aș mai putea adăuga bunele relații cu Orientul Mijlociu.
În concluzie, avem această competiție intensă la nivel global, conflicte regionale, violențe în proximitate, dar cu o probabilitate medie de escaladare.
România operează în acest context strategic complex, fiindu-i solicitat să răspundă adecvat intereselor sale.
Un atac direct asupra unei baze NATO din România ar provoca o escaladare majoră, fiind puțin probabil
▼ În condițiile în care România oferă sprijin logistic sau va permite inițierea unor operațiuni militare ale aliaților de pe teritoriul său, în ce măsură ar putea fi considerată stat beligerant de către Iran, având în vedere amenințările directe la adresa țărilor care ajută SUA și Israel?
– Din punctul de vedere al dreptului internațional, un stat este considerat beligerant dacă participă direct la operații militare sau permite utilizarea teritoriului său pentru atacuri armate. România nu se încadrează în aceste situații, dar Iranul poate interpreta această staționare temporară a echipamentelor și aeronavelor americane drept operații împotriva sa.
Majoritatea analiștilor – și eu personal – evaluăm un risc redus de atac direct, dar există posibilitatea unor atacuri cibernetice, operațiuni psihologice (panicarea populației), amenințări directe, activități teroriste ale unor rețele ale Iranului.
Un atac direct asupra unei baze NATO din România ar provoca o escaladare majoră, fiind puțin probabil. Concluzia mea este că România nu este stat beligerant, ci un partener strategic loial SUA, reconfirmat prin recenta decizie politică privind baza militară de la Mihail Kogălniceanu.
Iranul este preocupat mai mult de bazele din Golful Persic, de cele din proximitate (Turcia), de Israel, nu de infrastructura NATO.
Aici instituțiile mass-media trebuie să se rețină, căci – în goana după senzațional – riscă să devină agenți involuntari ai Iranului atunci când evaluează riscurile României.
▼ Cât de expusă ar putea fi populația civilă din România în cazul unei escaladări internaționale? Există motive reale de îngrijorare?
– Personal, consider că riscul cel mai mare vine din faptul că populația nu este pregătită pentru un conflict. Aș mai adăuga economia națională și, în special, industria de apărare, care abia începe să facă pași în direcția bună. Însă prea încet și prea târziu: too little, too late.
Cu riscul de a atrage oprobiul, populația are nevoie de instruire, nu de broșuri, de sirene și de emisiuni TV. Exemplele celorlalte țări membre NATO au evidențiat aceleași lucruri. Dacă știi ce ai de făcut, nu intri în panică, pentru că aceasta este un factor multiplicator de riscuri.
România face parte din NATO, iar un eventual conflict nu va fi al României, ci al NATO
▼ Ce poate și ce nu poate garanta scutul de la Deveselu pentru România?
– Aici trebuie să schimbăm percepția, pentru că nu putem vorbi doar de capabilitatea de la Deveselu, întrucât aceasta este doar un element al unui sistem de apărare balistică, un sistem global generat de SUA și transferat către NATO pentru zona de responsabilitate strategică a Alianței.
Pe lângă acest sistem de apărare balistică, NATO mai are sistemul de apărare antiaeriană multistratificată pentru combaterea țintelor aeriene, sistemul de supraveghere și avertizare etc.
Adică sisteme complexe, integrate – un sistem de sisteme. Nu avem motive de îngrijorare balistică atunci când vorbim de sistemul integrat de apărare al NATO, care include elementul operațional de la Deveselu, alături de alte elemente fixe și mobile.
▼ Din punctul dumneavoastră de vedere, cât de pregătită este România militar și logistic dacă situația internațională s-ar deteriora? Și cât de pregătită este astăzi armata României pentru a face față unui conflict militar?
– Sigur, o evaluare exactă privind capacitatea operațională a Armatei României nu pot să fac. Aceste informații sunt secrete și nu mai am acces la ele, însă pot aprecia că s-au făcut pași mari în direcția înzestrării cu echipamente militare de generație nouă și că se lucrează la operaționalizarea acestora (încadrare, instruire, facilități, tehnici, proceduri etc.).
Din punct de vedere logistic, ar putea fi o problemă din cauza stocurilor, însă și acestea sunt în lucru.
Aș mai dori să adaug că România face parte din NATO, iar un eventual conflict nu va fi al României, ci al NATO. Răspunsul este că Armata României poate susține contribuția în cadrul unei operații majore a NATO, cu măsuri inevitabile pentru pregătirea populației, a economiei și a teritoriului pentru apărare.
Parteneriatul strategic cu SUA are cea mai mare greutate în prezent
▼ Este totuși România pregătită din punct de vedere militar și logistic dacă situația internațională s-ar deteriora? Este astăzi totuși armata României pregătită pentru a face față unui conflict militar?
– Atacarea unei baze militare de pe teritoriul unui stat membru NATO poate implica invocarea articolului 5 al Alianței. Să explicăm pe scurt această situație: la nivelul NATO există un proces de analiză și consultații din punct de vedere militar și politic.
Într-un atac trebuie evaluat cine l-a executat (actor statal sau nestatal), ce daune a produs, cum afectează capacitatea operațională a NATO și cum poate fi remediat în timp scurt.
Apoi vin opțiunile militare de răspuns și opțiunile politice, economice etc. După acest proces se decide modalitatea de răspuns, care poate fi punerea în execuție a unuia dintre planurile de apărare ale NATO.
În concluzie, se poate invoca articolul 5 al NATO după luarea în considerare a tuturor modalităților de răspuns și a implicațiilor.
▼ Cât de mult contează pentru securitatea României faptul că face parte din NATO și din arhitectura de securitate europeană?
– Contează decisiv, însă nu este mai puțin relevant parteneriatul strategic cu SUA. Acesta din urmă are cea mai mare greutate în prezent.
Populația României nu este pregătită, iar ca să fie pregătită trebuie să accepte să fie instruită
▼ În conflictele moderne, riscurile nu sunt doar militare. Cât de probabil este să ne confruntăm cu atacuri cibernetice, alte forme de război hibrid sau chiar acțiuni teroriste pe teritoriul țării?
– Nu numai că este probabil ca un conflict să se manifeste în aceste domenii, ci a devenit o regulă. Liniile de angajare strategică în caz de conflict sunt multiple, iar acestea produc efecte care le pot depăși pe cele militare convenționale.
▼ Raportat la reziliența societății, populația României nu este, explicați dumneavoastră, pregătită pentru a face față unor situații de criză. Din punctul dumneavoastră de vedere, ce măsuri simple și raționale poate lua o familie pentru a fi pregătită în eventualitatea unor crize, fără a intra în panică?
– Aici avem o discuție amplă, care pleacă de la schimbarea comportamentului uman raportat la potențiala apariție a unui conflict, până la diletantismul și lipsa de asumare a măsurilor necesare la nivel politic, din rațiuni electorale.
Am să răspund tranșant: populația României nu este pregătită, iar ca să fie pregătită trebuie să accepte să fie instruită. Altfel nu se poate, oricâte umbrele de securitate și scuturi am avea.
Despre măsuri la nivelul unei familii în situații de criză este greu să vă spun, nu este domeniul meu, este datoria celor de la Ministerul Afacerilor Interne să vă spună, însă am să vă spun ce fac eu.
În primul rând, să am permanent carburant în rezervor. În mașină există radio, se poate încărca un telefon, se poate face rece sau cald, se poate deplasa pentru a ieși din zona afectată, pentru evacuarea răniților sau alte scopuri.
Apoi, în casă, să ai suficientă apă potabilă îmbuteliată pentru 72 de ore, precum și alimente cu termen lung de conservare. Nu recomand arme, indiferent de care.
Respectați mesajele autorităților, luați-vă informații din surse credibile, guvernamentale, nu vă panicați și nu deveniți mai voluntari decât trebuie, pentru a nu încurca autoritățile.
Material realizat de Celestina Dobricescu.
Sursă foto: ediția tiparita
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
Cătălin Gherzan critică prioritățile bugetare ale Guvernului: „Pentru unii mumă, pentru alții ciumă”
