Jurnalista Iulia Marin va fi înmormântată la Pitești
Jurnalista Iulia Marin va fi înmormântată vineri, 21 aprilie, la cimitirul Sfântul Gheorghe din Municipiul Pitești, localitatea sa natală.
Amintim că tânăra a murit la doar 32 ani. Ea a fost găsită fără suflare, marți, în apartamentul în care locuia, de polițiștii Secției 21 din Capitală și de proprietara apartamentului.
Jurnalistă de politică și investigație, Iulia Marin avea o experiență de 11 ani în presă, lucrând la mai multe publicații de top, cum ar fi Adevărul, PressOne, Recorder, Gândul și, în ultimii 3 ani, la Libertatea.
sursă Facebook Iulia Marin
Vestea tristă despre moartea jurnalistei a fost dată chiar de colegii săi de la Libertatea.
Marți, 18 aprilie, polițiștii Secției 21 din Capitală și proprietara apartamentului în care locuia au găsit-o pe colega noastră fără suflare. Ea locuia în cartierul Militari” scriu cei de la Libertatea.ro
Cauzele decesului încă nu se știu. Medicii de la Institutul Național de Medicină Legală (INML) vor stabili cauzele decesului, în următoarele zile.
Iulia Marin a vorbit deschis despre depresia de care suferea de mulți ani, în articole, atât pe blogul său „În terapie”, cât și pe pagina ei de Facebook.
foto Facebook Iulia Marin
Ultima ei postare pe rețelele de socializare cu privire la acest subiect a fost chiar în urmă cu o săptămână, pe 10 aprilie.
Număr, uneori, pe degete zilele ”bune”. Zilele in care ma simt bine, lucrez bine, sunt bine. Pe site-urile pe care le citesc, forumuri cu privire la tot felul de pastile, oamenii scriu: “Nu renuntati, veți găsi antidepresivul potrivit”.
E greu și sa nu renunți. Al cincilea – sau al șaselea? – antidepresiv in mai puțin de patru ani vine la pachet cu speranțe noi și, pana acum, zero efecte adverse.
Dar stau și ma întreb daca nu cumva ma pregătesc pentru o noua dezamagire, vreun efect placebo, cine mai știe?
Stau și ma gândesc ce bizar e ca viața mea toată depinde de câteva zeci de miligrame dintr-o substanța de care abia am auzit. Și, când zic ca viața mea toată, nu e nicio exagerare.
Am ajuns in punctul in care îmi e rusine sa mai vorbesc despre depresie sau sa o invoc, in punctul in care nu mai înțeleg ce e in neregula de nu mai pot funcționa. “Ca înainte”, îmi șoptește creierul meu. Sau măcar ca intr-o zi oarecare, dintr-un trecut care se tot îndepărtează.
Am ajuns sa urăsc însuși termenul de “depresie”. Îl reneg adesea, ma mint singura, ascult muzica, fac orice ca sa schimb aceasta stare. Și ea nu se schimba decât foarte rar.
“Nu renuntati, antidepresivul asta mi-a schimbat viața”, a scris cineva despre substanța pe care o iau acum, de cateva zile.
Aștept, aștept de patru ani sa am din nou pasiune pentru ceva. Sa nu simt greutate, orice as face. O greutate atat de dificil de descris in cuvinte.
“Îți va plăcea pastila asta, ajuta și la concentrare, e și pe anxietate”, mi-a spus medicul meu.
Îmi doresc sa imi placa. Sa ma ”ajute”. Sa ma trezesc zambind, ca “înainte”. Sa pun putina pasiune in ce fac, măcar putina. Măcar din când in când, sa nu ma mai ascund in spatele unei stări care nu vrea sa plece.
Nu vrea, și pace.
“Nu renuntati, pastila asta mi-a redat plăcerea de a trai”.
Citesc toate forumurile, in timpul meu liber, și vreau sa le cred. Sa cred ca exista din nou plăcere, fie si dintr-o pastila.
Dar, la naiba cu toate astea, azi a fost o zi buna, placebo sau nu.”
sursă foto Facebook Iulia Marin
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro
S-a stins profesorul Bebe Vameșu! Doliu în sportul din Argeș!
