În cartea cu eseuri terapeutice – „Douăsprezece cuvinte de inimă bună” a medicului cardiolog argeșean Adrian Tase, se prezintă utilitatea și modul în care acționează terapia prin muzică. Domnia-sa a cules informațiile chiar de la Congresul Mondial de Terapie Muzicală de la Vancouver, care a venit cu cazuri concrete privind beneficiile în ameliorarea unor suferințe.
„Terapia prin muzică există de milenii. În zilele noastre, în care tratamentele farmacologice și chirurgicale au realizări incontestabile, meloterapia revine în atenția medicinei, ca adjuvant, uneori chiar pentru a-i ajuta pe pacienți să tolereze mai bine medicamentele și operațiile.”, își începe dr. Adrian Tase capitolul „Terapia muzicală redivivus”, pe care îl redăm în cele ce urmează:
„Muzica, prin vibrațiile sale, influențează bioenergetic organismul uman, intervenind în procesele biochimice și metabolice, imunitate, psihic, și putând influența, pe aceste căi, chiar partea somatică.
Este de notorietate anecdota unui filosof francez potrivit căreia organismul știe să se vindece singur, iar medicul vine cu o doză de amuzament. O teorie de medicină alternativă preia această idee, statuând faptul că vindecarea prin sunet funcționează cu mult înainte de apariția medicamentelor și a intervențiilor chirurgicale. Totuși nimeni nu poate ști exact câți pacienți au murit în lume, pentru că s-au născut prea devreme pentru a beneficia de progresele revoluționare din medicină.
Corpul uman în mediul său natural ar avea puterea de a-și echilibra orice deviație a stării de sănătate. În mecanica cuantică, spre deosebire de fizica newtoniană, nu există materie, ci doar existență pură și energie. Energia emisă de fiecare electron al unui atom este precum o undă.
De aici până la acustică nu e decât un pas. Vibrațiile coardelor vocale sau instrumentale, ale tuburilor instrumentelor de suflat, ale instrumentelor de percuție, emit energii care pot avea diverse efecte, inclusiv tămăduitoare.
Organismul uman este deschis la muzică, fiecare țesut sau organ având vibrațiile sale proprii ce corespund unui ton muzical. De exemplu, creierul are un vibe corespondent lui Mi bemol.
Am ales acest exemplu, deoarece la recentul Congres Mondial de Terapie Muzicală de la Vancouver, mai mult de jumătate dintre lucrările științifice prezentate au cercetat pacienți neurologici și psihiatrici, unii chiar cu boli structurale.
Alte categorii de pacienți care beneficiază în prezent de meloterapie sunt cei pediatrici și oncologici. Bolile la copii pot afecta diverse organe; la fel, cancerul poate avea diverse localizări.
Această diversitate ne permite să continuăm lista corespondenței cu notele muzicale: osului, plămânului și stomacului le corespunde nota La, sângelui și mușchiului – nota Mi, rinichiului și ficatului – nota Mi bemol, dar la o octavă diferită de cea de la creier, și tot așa pentru fiecare țesut.
De asemenea, muzica are efecte benefice pentru reducerea durerii și a anxietății de orice tip, inclusiv periprocedurale, ca și pentru terapia dependențelor de droguri, alcool, tutun, Internet, cazinou etc.. Aici putem vorbi chiar de înlocuirea unei adicții – dintre cele menționate, cu dependența de muzică.
O altă realitate este faptul că, într-o vastă majoritate de cazuri, pentru meloterapie se prescriu bucăți muzicale lente de muzică clasică, cum sunt partea a doua de la sonate, concerte sau simfonii în tempo Largo sau Adagio, ori miniaturi instrumentale: Canon de Pachelbel, Concertele pentru pian și orchestră nr. 1 de Fr. Chopin și, respectiv, nr. 2 de S. Rahmaninov; Simfonia nr. 40 de W. A. Mozart, Sonata lunii de L. v. Beethoven, Clair de lune de Cl. Debussy etc.
Terapia prin muzică se realizează prin interacțiunea a două persoane. Să vedem care este profilul terapeutului vs. profilul pacientului.
Terapeutul trebuie să intoneze vocal corect pentru ca pacientul să îl poate imita, să știe pian funcțional, acorduri de chitară ritmică și elemente de percuție.
Pacientul trebuie să își urmeze terapeutul în următoarele etape: mai întâi ascultare activă, apoi intonare vocală sau instrumentală asistată, la pian, chitară sau tobe. În fazele avansate, pacienții educați pot practica improvizația și chiar songwritingul, ambele asistate de terapeut. Ultima idee este valabilă mai mult în țările dezvoltate economic, unde numărul de instrumente muzicale per familie este un indicator al nivelului de civilizație.
În concluzie, muzica nu este neapărat un mijloc prin care să ne tămădium, dar sigur este un catalizator al vindecării.”
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro
Dr. Adrian Tase: „Bolile de inimă reprezintă o adevărată epidemie”
