Educația din România a fost, timp de decenii, un teren al experimentelor politice cu un număr de direcții egal cu numărul de miniștri pe care i-a avut. Rezultatul? Generații prinse într-un sistem învechit, suprasolicitat și deconectat de la realitățile unei lumi în continuă transformare. „Cu un nou guvern la orizont, sper ca, în sfârșit, să nu mai vorbim doar despre promisiuni, ci despre reforme reale, gândite strategic și aplicate cu consecvență. Avem nevoie de reforme, nu de cârpeli. Sistemul educațional trebuie scos din logica improvizației și pus în slujba elevului, nu a birocrației.”, a declarat omul de afaceri Cătălin Gherzan, antreprenor în zona de educație.
Acesta a creionat 10 direcții concrete care, în opinia sa, ar trebui să definească viitorul educației românești
- Curriculum flexibil, adaptat nevoilor reale
Elevii noștri nu trebuie doar să rețină, ci să gândească. Este esențial un curriculum axat pe gândire critică, educație financiară, digitală, civică. Memorarea mecanică trebuie să lase loc înțelegerii profunde și aplicării în viața reală.
- Profesori bine formați şi respectați
Nu putem avea educație de calitate fără dascăli bine pregătiți. Trebuie schimbată atât formarea inițială, cât și cea continuă. Mentoratul și evaluarea bazată pe performanță trebuie să devină normă.
- Digitalizare funcțională, nu doar pe hârtie
Investițiile în tablete și platforme nu au sens fără profesori pregătiți să le folosească și fără infrastructură stabilă. Digitalizarea trebuie să fie unelte reale pentru predare, nu doar bifă în proiecte europene.
- Acces echitabil la educație timpurie
Fiecare copil trebuie să aibă șansa unui start corect în viață, indiferent dacă e dintr-un sat izolat sau dintr-un cartier urban. Asta înseamnă grădinițe, creșe și programe remediale accesibile.
- Școli moderne, nu clădiri abandonate
Nu putem cere performanță în școli fără toalete, fără căldură, fără laboratoare funcționale. Infrastructura este parte esențială din actul educațional.
- Învățământ profesional respectat şi conectat la piață
Educația profesională trebuie recredibilizată și adaptată economiei reale. Am angajați care au învățat mai mult în practică decât în ani de teorie fără aplicabilitate. Asta spune tot.
- Birocrație redusă, decizii locale
Directorii de școli trebuie să aibă autonomie și responsabilitate. Iar profesorii – timp să predea, nu să completeze hârtii. E nevoie de descentralizare inteligentă, nu de centralism paralizant.
- Evaluare corectă şi relevantă
Examenele trebuie să măsoare competențe reale. Bacalaureatul și evaluarea națională trebuie reformate, nu doar cosmetizate.
- Educație incluzivă şi sprijin pentru elevii cu nevoi speciale
Un sistem educațional modern nu lasă pe nimeni în urmă. Este nevoie de profesori de sprijin, psihologi și adaptări pentru copiii cu cerințe educaționale speciale.
- Implicarea reală a elevilor, a părinților şi a profesorilor
Politicile educaționale nu se mai pot face în birouri departe de școli. Trebuie construite cu cei care trăiesc zi de zi sistemul, nu doar pentru ei.
„În concluzie, dacă ne dorim cu adevărat o Româ- nie educată, trebuie să renunțăm la improvizații și să începem să construim. Nu peste noapte, dar cu seri- ozitate. Nu e nevoie de revoluții bruște, ci de pași clari și coerenți. Educația nu mai poate aștepta.” – a conchis omul de afaceri Cătălin Gherzan, managerul Lexford Castel.
Material realizat de Iulia Bădulescu.
Foto descriptiv. Sursă foto: ediția tiparită
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
