Locuitorii și primarul vorbesc despre o „punere în scenă”. Între timp, apare și… regizorul
Reportajul publicat de ziarul nostru imediat după vizita lui Călin Georgescu la Târgul de la Domnești a surprins atmosfera aproape mistică în care s-a desfășurat evenimentul: sute de cetățeni trambalate din Argeș și din toate colțurile țării cu microbuzele AUR, lozinci, influenceri, steaguri dacice, bodyguarzi și un adevărat cult al personalității construit în jurul liderului suveranist. La câteva zile distanță, ecourile continuă să se audă în comunitatea musceleană. Și nu vin de la adversari politici, ci chiar de la oameni care trăiesc și muncesc în Domnești și care folosesc aproape aceeași expresie pentru a descrie ceea ce au văzut: o… punere în scenă.
Profesor și agricultor: „Producătorii adevărați au fost doar decor într-un bâlci electoral”
Bogdan Grigore nu este nici politician și nici comentator de televiziune. Este profesor, dar și agricultor. Din 2012 cultivă legume în solarii și în câmp, iar în fiecare duminică își așază marfa pe tarabele din Târgul de la Domnești. Cunoaște oamenii, le știe fețele și poate spune, fără să consulte vreo listă de prezență, cine este din zonă și cine vine doar ocazional. Tocmai de aceea, spune că încă din primele ore ale dimineții și-a dat seama că urmează o zi ieșită din comun.
„Sunt producător de legume în solarii și în câmp, aici la Domnești, din 2012. Duminică de duminică, de paisprezece ani, îmi așez marfa pe tarabă și privesc oamenii. Le cunosc chipurile, le știu fizionomia, le înțeleg grijile și oboseala. În tot târgul ăsta, dacă mai suntem trei nebuni care vindem strict ce creștem noi cu mâinile noastre; restul e marfă adusă de prin Oltenia sau de la București și revândută sub etichetă de autentic. Dar duminica asta, spectacolul autenticității a căpătat accente de comedie absurdă și tragică în același timp.”
Profesorul povestește că târgul s-a umplut încă de dimineață de oameni pe care localnicii nu-i mai văzuseră niciodată. Nu vorbește doar despre numărul mare de participanți, ci despre un adevărat dispozitiv pus în mișcare cu multe ore înainte de sosirea lui Călin Georgescu.
„Încă de dimineață, înainte să apucăm să ne scoatem roșiile și ardeii pe tarabele cumpărate – ce ironie! – din fonduri europene, târgul s-a umplut de figuri noi. Fețe pe care nu le-am văzut niciodată prin zonă, dar venite cu «uniforma» de rigoare: ii proaspăt scoase din țiplă, cumpărate direct de la chinezi, și pieptare cu însemnele AUR. Era clar, se asfalta drumul pentru un nou exercițiu de cult al personalității.”
Din punctul său de vedere, ceea ce a urmat nu a mai semănat cu vizita unui politician într-o comunitate rurală, ci cu desfășurarea unui spectacol atent controlat.
„Când a descins Călin Georgescu, «guru» trimis parcă să ne salveze de noi înșine, s-a declanșat transa. Sutele de adepți aduși cu autocarul s-au aliniat militărește în fața tarabelor noastre de legume, formând un culoar de protecție și urlând lozincile devenite virale pe TikTok. Nu te mai auzeai om cu om. O atmosferă hipnotică, de sectă, unde rațiunea a fost lăsată la intrare.”
„N-a privit nici măcar o legătură de pătrunjel”
Poate cea mai acidă observație a lui Bogdan Grigore este legată tocmai de raportarea lui Călin Georgescu la oamenii în numele cărora vorbește cel mai des. Discursul liderului suveranist este construit aproape obsesiv în jurul producătorului român, al satului tradițional și al agriculturii autohtone. În realitate, spune agricultorul din Domnești, vizita nu a avut aproape nimic în comun cu acești oameni.
„Omul simplu, producătorul pentru care cică se bate cu pumnul în piept, a fost doar un decor mort. Georgescu a trecut ca un sfințișor de ghips: n-a stat de vorbă cu nimeni, n-a privit nicio legătură de pătrunjel, a strâns rapid o mână sau două, flancat strâns de bodyguarzi. Și pe bună dreptate că umblă cu pază: dacă l-ar lăsa singur, propriii adulatori l-ar călca în picioare în delirul lor mistic. A fost o îmbulzeală demnă de cozile la sfintele moaște, dar fără nicio urmă de pioșenie. Doar un bâlci electoral în care mai lipseau niște leșinuri regizate ca să fie circul complet.”
Profesorul descrie apoi ceea ce numește, cu mult sarcasm, „distribuția” care însoțește aproape fiecare apariție publică a lui Georgescu.
„Partea cea mai savuroasă a fost însă menajeria de figuri venite în deplasare, profesioniștii mitingurilor de București. Am avut parte de distribuția completă a teatrului absurd: bătrâna aceea celebră care urlă de ani de zile în portavoce prin piețele Capitalei că Uniunea Europeană e Satana, plimbându-se țanțoșă chiar pe asfaltul turnat cu bani europeni. Nenea ăla cu lupul dacic, stegarul dac, Oana Zăvoranu, ba chiar mi s-a părut că l-am zărit și pe Sechila. Toți acești figuranți de profesie au venit să ne învețe pe noi, muscelenii, ce înseamnă identitatea națională.”
În opinia sa, imaginile spectaculoase care au circulat apoi pe rețelele sociale nu reflectă fidel ceea ce s-a întâmplat în târg.
„Nici jumătate din cei care urlau ode «salvatorului» nu erau din zonă. Au fost, ce-i drept, și localnici de-ai noștri, gata să înghită pe nemestecate gogoșile mieroase ale unui personaj cu umbre grele în spate. Ce a urmat în discursul lui, după acest scurt și grețos pasaj printre muritori, a fost de un hilar absolut. A venit să mimeze grija pentru țăranul român, dar a călcat în picioare exact munca și demnitatea celor câtorva producători reali din târg, ignorându-i complet pentru o baie de mulțime ieftină.”
Bogdan Grigore încheie cu o comparație care spune, poate, cel mai mult despre felul în care privește fenomenul.
„Pe 30 iunie, la simpozionul dedicat Elisabetei Rizea – femeia care a refuzat să îngenuncheze în fața Securității – am fost doar câțiva oameni. O mână de suflete capabile să înțeleagă ce înseamnă demnitatea aspră a acestui pământ. Acum, la Domnești, s-a strigat pentru un iluzionist. Experimentul «Omul Nou», cel fără memorie și fără coloană vertebrală, a reușit. Lume multă, oameni puțini, mici, bere și creier pane! Noi rămânem la tarabele noastre, cu legume adevărate și cu o tristețe adâncă pentru un popor care preferă să fie mințit frumos pe TikTok decât să privească adevărul în ochi.”
Primarul: „Domnișanii au fost folosiți pe post de decor”
Descrierea făcută de profesorul și agricultorul Bogdan Grigore este surprinzătoare nu doar prin tonul extrem de critic, ci și prin accentul pe care îl pune asupra caracterului regizat al întregii vizite. La câteva zile distanță, aceeași idee este susținută și de primarul comunei Domnești, Ion-Doru Smădu, care spune că întreaga desfășurare a evenimentului a urmat un scenariu atent pregătit.
Edilul afirmă că adevărații producători ai comunei, oamenii care vin în fiecare duminică în târg și își câștigă existența din munca pământului, au fost ignorați aproape complet, în timp ce camerele de filmat surprindeau doar imaginile atent alese pentru rețelele sociale.
„A fost un aranjament penibil, dar care, din păcate, a prins la cei care nu sunt din zonă, nu îi cunosc pe domnișani și au văzut marea vizită pe rețelele de socializare. Au venit cu scena lor, cu oamenii lor care i-au întâmpinat, au acceptat flori și alte cele exact de la cine trebuia și au refuzat de la alții care nu erau în scenariu. Pe localnicii de la tarabele din târg i-a ignorat complet, ba chiar le-a dat cu tifla, trecând printre ei cu un aer superior și înconjurat de bodyguarzi.”
În opinia primarului, ceea ce s-a întâmplat la Domnești nu a avut aproape nimic în comun cu o vizită autentică într-o comunitate rurală. În loc să stea de vorbă cu agricultorii, să întrebe de recolte, de prețuri, de problemele oamenilor sau măcar să cumpere simbolic câteva produse locale, întreaga atenție s-a concentrat asupra imaginilor care urmau să ajungă pe internet.
„Nu doar că nu a cumpărat vreo legumă sau vreun fruct, dar nici măcar nu i-a băgat în seamă pe oamenii aceia cărora a fost la un pas să le dărâme tarabele cu alaiul lui. Domnișanii mei au fost folosiți pe post de decor pentru circul organizat de acești oameni.”
Ion-Doru Smădu spune că foarte mulți dintre participanți nu proveneau din comună și că acest lucru era evident pentru orice localnic.
„Oamenii noștri se cunosc între ei. Știi cine vine în fiecare duminică în târg și cine nu. Foarte mulți dintre cei care au făcut atmosferă nu erau din Domnești. Au venit cu grupurile lor, și-au făcut programul și au plecat. Pentru localnici a rămas doar gustul amar că au fost folosiți ca fundal pentru niște filmări.”
Coincidență sau nu, profesorul Bogdan Grigore și primarul Ion-Doru Smădu folosesc aproape aceleași cuvinte pentru a descrie ceea ce au văzut: decor, scenariu, punere în scenă, figuranți.
Când „punerea în scenă” nu mai este doar o figură de stil
Până aici, toate acestea puteau părea simple metafore. Numai că între timp a apărut o informație care schimbă semnificativ perspectiva. La doar câteva zile după vizita de la Domnești, în spațiul public a apărut o informație care explică, cel puțin parțial, de ce atât profesorul, cât și primarul au avut aceeași impresie.
În emisiunea „Dezacorduri de pace”, difuzată de TVR 1, jurnalistul Dragoș Mușat (Tetelu) a dezvăluit că omul care a contribuit la construirea imaginii publice a lui Călin Georgescu ar fi regizorul și scenaristul Răzvan Săvescu, unul dintre creatorii serialelor de televiziune „La Bloc”, „La Serviciu” și „Nimeni nu-i perfect”. Mai mult, realizatorii emisiunii au precizat că Săvescu și-a confirmat implicarea și urmează să vorbească public despre colaborarea sa cu liderul suveranist.
Dintr-odată, multe dintre imaginile surprinse la Domnești încep să capete o altă logică. Nu mai vorbim doar despre un politician care merge printr-un târg. Vorbim despre un produs de comunicare construit cu mijloace profesioniste.
Actorul principal își face apariția exact când camerele sunt pregătite. Distribuția secundară își ocupă pozițiile: influencerii care transmit live, agitatorii care dau tonul lozincilor, stegarul dac, vedetele de serviciu și personajele deja consacrate ale universului georgist.
Figuranții completează cadrul, iar decorul este perfect: un târg tradițional românesc, costume populare, tarabe cu legume, copii împinși spre fotografii și oameni simpli care dau autenticitate imaginilor.
În urmă cu patru decenii, înaintea vizitelor de lucru ale lui Nicolae Ceaușescu, traseele erau pregătite cu grijă, oamenii știau unde trebuie să stea, cine oferă florile și când începe aplauzele. Astăzi nu mai există activiști de partid cu carnețele și nici operatori ai Studioului Sahia Film. Există însă algoritmi, influenceri, live-uri pe TikTok și specialiști în comunicare care înțeleg foarte bine cum se construiește emoția publică.
Decorurile s-au schimbat, tehnologia s-a schimbat, platformele s-au schimbat. Mai puțin metehnele, rețeta și mecanismele de construire a cultului personalității.
Sursă foto: editia tipărita
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
(Video) Grevă de avertisment în Sănătate. Principala nemulţumire
