Mare dreptate are răsfățatul doctor Găitan!
Încep prin aș spune că eu sunt de acord cu simpaticul doctor Găitan, noul erou neînțeles al medicinei românești, în concluzia domniei sale că sistemul sanitar e praf. Că e bolnav. Viciat. Că trebuie reformulat din temelii.
Pe noi doi ne desparte, însă, argumentația.
A domniei sale a devenit de joi, 7 iulie, virală. O puteți regăsi aici, într-o postare de senzațional impact emoțional, în care povestește cum este nevoit să facă naveta între Spitalul Județean Argeș și locuința din București, cu trenuri în care miroase a pipi sau… prin autogări. Mai apare și o chirie pomenită în mesaj, între trenuri, autobuze și sezoane, dar așa val de empatie a stârnit postarea sa încât fracturile de logică au pălit și nu avem niciunul mai multe detalii.
Recunosc, de asemenea, că am fost printre primii revoltați.
Eu, în general, țin cu medicii. Tot în general, nu suport sistemele. Defect profesional. Combinate cu talentul editorial al doctorului, cu fețișoara lui simpatică și cu un subiect așa sensibil, aceste elemente m-au impulsionat de la primele ore, să mă inflamez instant, într-un puseu natural de furie, revoltă și empatie, acel puseu care a cuprins, în câteva ore, mii de oameni impresionați de drama tânărului medic neapreciat și nesusținut de sistem.
Dincolo de puseul antisistem, mai am însă și alte defecte profesionale, printre care acela de a verifica. Și am verificat. Și am tot verificat. Și am tot întrebat. Nu oficial, că știu – de vreme bună – că șefii nu spun niciodată nimic, cât timp prăvălia nu iese bine la final. Dar extrem de amănunțit, neoficial.
De aceea pot spune azi că îi dau dreptate tânărului practician: lucrează pentru un sistem praf.
> Cum altfel poate fi descris un sistem care tolerează unui medic, ani în șir, să încaseze leafa integrală pe ștat (aproape de 15.000 în lunile bune, cu gărzi), dar să întârzie cu orele la serviciu? Să absenteze cu zilele, uneori. Ture întregi.
> Cum altfel poate fi numit un sistem în care nu există referate, sesizări, rapoarte, mustrări pentru un angajat care vine când vrea, dacă vrea și stă cât vrea? Care își anunță superiorii cu o oră înainte de a intra în tură că nu mai apare azi sau ai cărui pacienți sunt, deseori, urmăriți post-operator, în lipsa sa, de asistente?
> Un sistem care se umilește atât de tare încât se chinuie – din postura de principal angajator – să ajusteze orarul serviciilor medicale plătite din banii pacienților, astfel încât acesta să corespundă, cât de mult se poate, cu obligațiile pe care un medic le are la clinici și spitale private?
> Un sistem care nu vede că un salariat prestează în alte spitale, la ore în care ar trebui, în teorie, să fie în slujba sa? Că își tratează angajatorul principal cu fundul, iar pe cei secundari îi ridică în slăvi?
> Un sistem care, de ani întregi, știe, tace, acoperă sesizări ale oamenilor, știe iar, tace iar? Un sistem care face pe dracu’n patru să acopere ture, să acopere gărzi, să acopere guri. Să plătească între 10.000-15.000 lei/lună unui angajat care se comportă ca un copil răsfățat?
Totul pentru un deziderat care a fost lait-motivul zilei de ieri, dar din altă perspectivă: NU AVEM MEDICI.
Se numește praf! Prafao! “Cu toți șefii, bosulicii, șefuții și pilele lor.”
Cu atât mai frumoasă este această descriere cu cât sistemul a fost mulțumitor atâta timp cât șefii, bosulicii, șefuții și pilele erau cele care trebuie. Cele care nu făceau referate, care tolerau prezențe efemere, care asigurau leafă întreagă pentru muncă sporadică.
Când se schimbă șefii, bosulicii, șefuții și pilele apar și revelațiile. Ăștia noi ar putea avea, de exemplu, pretenția să te duci și la serviciul de bază! Curat murdar!
Într-un astfel de context dureros, dar specific sistemului, a realizat probabil și răsfățatul doctor Găitan că n-are casă în Pitești, că cel mai prost din curtea numeroșilor săi angajatori (adică spitalul public județean) e acela care trebuie să îi dea! IERI! Că vrea și merită!
Că este o somitate neînțeleasă care nu poate disponibiliza (asemenea muuultor medici din generația sa, deja încetățeniți aici) nici o mică atenție cât costă o chirie, nici o rată la bancă. Astea sunt pentru muritori, nu pentru somități!
Că nu e treaba lui cu cine își lasă epidemioloaga aia copiii singuri în casă, la Craiova și nici dacă în trenurile de Craiova miroase a pipi.
Dacă nesimțitul de sistem tot îl vrea la serviciu, să îi dea!
Că el nu stă în epidemiologie, el face operații savante care umplu conturile SJU de bani decontați de către… populație. Cea care n-are bani separați, să plătească în conturilor privaților.
Aia care, cu pensii și salarii mizere, cu rate pe 35 de ani la bancă pentru o casă, a plâns viral, ieri, de milă și revoltă.
N-a scris doctorul Găitan – pentru oamenii ăștia miloși – nici despre ture neacoperite, nici despre program preferențial, nici despre generoasele sale venituri lunare, nici despre operații mai puțin reușite (dacă așa se pot numi cele cu pacienții morți pe masă), nici despre șefa veche, nici despre șefa nouă, nici despre cum e să îți iei banii de la spitalul pe care nu dai 2 lei, dar să fii promotorul concurenței din privat.
Nu le-a scris, după cum aveam să aflăm ulterior nici celor care i-au oferit casă, grăbiți să salveze tânărul talent din ghearele CFR-ului și ale emigrării. Nerealizând că, odată ce acceptă să fie “cazat” la Pitești, doctorul ar putea rămâne dezarmat de argumentele ritmului său… particular de a presta la Spitalul Județean.
Asta se cheamă în multe feluri, pe care nu le suportă cerneala.
Dar mai presus de orice se cheamă manipulare. Și a mers perfect. E bună de manual.
Nici nu avea cum să nu meargă în lupta cu un sistem înfiorat să aibă o reacție dură, chiar și în ziua în care este făcut praf în ochii întregii populații.
De pe facebook. Nu din gardă, acolo unde – conform programului oficial – trebuia să fie autorul postării la ora respectivă. Nu, nu vă îngrijorați! Nu era.
Probabil întârziase trenul.
Sau a stat să prindă wi-fi.
Foto credit: Andrei Găitan Facebook (n.r. mai puțin cea cu Spitalul Judetean, desigur, unitate care nu se pretează pentru promovarile domnului doctor)
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
