Cea de-a 12-a ediție a marșului „Împreună pentru Siguranța Femeilor”, un eveniment organizat anual de Rețeaua VIF cu scopul legitim de a trage un semnal de alarmă asupra violenței domestice și a cazurilor revoltătoare de femicid din România, a fost transformată parțial într-o platformă de promovare ideologică și electorală. Deși manifestația își propunea să reunească societatea civilă în jurul unei cauze dureroase și stringente, mesajul central a fost diluat prin intruziunea unor partide politice, mișcări socialiste și lozinci geopolitice fără legătură cu tema principală.
Cifrele unei realități crunte în România
Dincolo de jocurile de imagine, contextul care a scos femeile în stradă rămâne unul de o gravitate extremă. Datele statistice oficiale și monitorizările independente arată o dimensiune sistemică a violenței de gen:
- 40 de femei au fost ucise în primele 8 luni ale acestui an;
- 445 de femei și-au pierdut viața în ultimii 10 ani, fiind ucise de un membru al familiei;
- 36.417 plângeri penale au fost înregistrate doar în anul 2024 pentru infracțiunea de loviri și alte violențe;
- Aproape jumătate (42%) dintre românce au raportat că au trecut prin forme de violență fizică, amenințări sau violență sexuală pe parcursul vieții.
Ce au cerut cu adevărat organizatorii?
Mesajul rețelelor de sprijin și al asociațiilor care apără drepturile victimelor a fost unul clar, îndreptat către reformarea instituțiilor statului. Revendicările principale au vizat:
- Introducerea unor instrumente eficiente de evaluare a riscului de femicid de către polițiști, procurori și judecători, pentru a preveni crimele anunțate prin abuzuri repetate.
- Incriminarea căsătoriei forțate ca infracțiune distinctă și recunoașterea ei ca formă specifică de violență sexuală, în acord cu Directiva Europeană 1385/2024.
- Eliminarea dublului standard și a prejudecăților cu caracter rasist, clasist sau sexist în intervențiile poliției, în mod special în cazul fetelor și femeilor rome care reclamă abuzuri.
- Introducerea educației pentru egalitate de gen în școli, axată pe consimțământ, respect și rezolvarea non-violentă a conflictelor.
Cum a fost căpușat marșul: Politicieni, lozinci anticapitaliste și geopolitică
În ciuda eforturilor de a menține un front civic curat, manifestațiile din marile orașe au fost parazitate de mesaje străine cauzei fundamentale.
Deturnarea ideologică: Trecerea de la siguranță la lozinci anticapitaliste
Cel mai controversat aspect al manifestațiilor a fost infiltrarea asumată a unor organizații de stânga radicală, cum este mișcarea Viziunea Socialistă. Această grupare promovează o agendă centrată pe „lupta de clasă”, demontarea capitalismului și o alternativă socialistă de stat.
La marș s-a putut auzi cu stânjenire scandarea ritmică „Feministe socialiste, anti-capitaliste”, un slogan care mută forțat o cauză umanitară și juridică într-o zonă a nostalgiei politice de stânga. Promovarea anticapitalismului ca soluție la violența domestică presupune o profundă ignoranță istorică.
În Republica Socialistă România, sub dictatura lui Nicolae Ceaușescu, femeia era redusă de către regimul socialist la statutul de instrument demografic. Prin faimosul Decret 770/1966, contracepția a fost practic interzisă, iar avortul a fost incriminat cu închisoarea. Rezultatul acelei epoci „socialiste” a fost o tragedie națională: mii de femei au murit din cauza avorturilor empirice, în condiții mizere de septicemie și hemoragii. Femeia socialistă era tratată drept o „tovarășă” obligată să împartă viața între munca grea la strung sau în fabrică, treburile casnice și obligația de a naște copii pentru stat.
Deși capitalismul contemporan își are propriile probleme economice, el este sistemul în care femeia a dobândit, totuși, cea mai mare autonomie financiară, libertate juridică, acces la educație și control deplin asupra propriului corp și destin din întreaga istorie a umanității.
Iluzia pacifismului în plin război: „Bunăstare, nu militarizare”
Pe bannerele afișate de activiști a apărut și mesajul „Bunăstare, nu militarizare”, o lozincă pacifistă decuplată complet de contextul geopolitic actual din 2026. Cu un război sângeros de agresiune chiar la granițele României, discursul împotriva apărării și a înzestrării armatei este o naivitate periculoasă. Istoria și realitatea frontului din Ucraina arată fără echivoc că, în cazul unei invazii din partea unui agresor totalitar (precum armata rusă), drepturile și siguranța corpului femeilor dispar instantaneu, violul fiind folosit sistematic ca armă de război și teroare de către invadatori. Prin urmare, „militarizarea” și securitatea națională reprezintă tocmai scutul fizic care garantează că drepturile și libertățile civice ale femeilor pot fi protejate.
Politicienii și propaganda pro-palestiniană
Agenda evenimentului a fost diluată suplimentar prin prezența unor lideri politici din formațiuni precum Partidului REPER, acuzați că au confiscat evenimentul pentru a-și cosmetiza imaginea în prag de alegeri. Acestora li s-au adăugat grupuri de activiști cu steaguri și lozinci pro-palestiniene, care au încercat să asocieze lupta împotriva violenței domestice din România cu conflictele din Orientul Mijlociu, generând revoltă și confuzie printre participanții veniți strict pentru cauza inițială.
Și uite așa, prin permiterea acestor derapaje propagandistice, o manifestație care ar fi trebuit să unească întreaga societate românească împotriva agresorilor a fost transformată într-o platformă de nișă pentru mesaje radicale. Confiscarea unei teme atât de importante precum viața și integritatea femeilor de către exponenții unor ideologii care au eșuat istoric nu face decât să decredibilizeze mișcarea civică și să ofere pretexte autorităților pentru a ignora, în continuare, revendicările legitime ale victimelor.
