După chestionarea a 1.220 de persoane fără adăpost, dintre care 788 beneficiare de servicii sociale în regim rezidențial și 432 care trăiesc pe stradă sau în alte locuri publice, s-a evidențiat că majoritatea sunt bărbații (76,8% față de 23,2% femei), cu vârste cuprinse între 18-64 ani. (81,3%). Plecând de la aceste rezultate au fost adoptate două documente pentru a veni în sprijinul persoanelor fără adăpost.
Guvernul a aprobat, în ședința de miercuri, printr-o hotărâre Strategia națională privind incluziunea socială a persoanelor fără adăpost pentru perioada 2022-2027 și Planul de acțiune pentru aceeași perioadă. Cele două documente au fost elaborate în cadrul proiectului „FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora” SIPOCA 575 (SMIS 126131), în perioada 2019-2021, pe baza unor studii de fundamentare rezultate în urma anchetelor pe bază de chestionar, care au vizat 1.220 de persoane fără adăpost, din care 788 beneficiare de servicii sociale în regim rezidențial și 432 care trăiesc pe stradă sau în alte locuri publice, potrivit comunicatului de presă al Guvernului. Cercetările realizate au evidențiat profilul acestor persoane la nivel național. Vârsta medie a celor fără adăpost este 50,6 ani, iar vârsta cea mai frecvent menționată este 52 de ani, necăsătoriți, cu nivel mediu de studii, sunt de peste 3 ani în această stare de vulnerabilitate și au mai experimentat această situație de mai multe ori în trecut. Studiile au mai arătat că 44,3% dintre cei găzduiți în centre rezidențiale și 42,6% dintre cei care trăiesc pe stradă au copii, care, în unele cazuri, trăiesc cu ei sau beneficiază de măsură specială de protecție, arată cei de la Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale în comunicatul transmis.
Cauze
Principalele nevoi și dificultăți cu care se confruntă acești oameni sunt: lipsa documentelor de identificare, asigurarea nevoilor de bază, probleme de sănătate, lipsa unui medic de familie și/sau lipsa calității de asigurat de sănătate, prezența unor adicții, lipsa ocupației, lipsa surselor de venit, lipsa capacității de a derula în mod independent anumite activități. De asemenea, principalele cauze care au dus la această stare de vulnerabilitate sunt slaba monitorizare a fenomenului PFA; disfuncționalități în eficiența sistemului de asistență socială; lipsa veniturilor care să permită accesul la o locuință; pierderea locuinței ca urmare a divorțului/separării; părăsirea centrului de plasament la împlinirea vârstei de 18 ani; decesul părinților; evacuarea din casă de către proprietarii care au revendicat locuința; violența în familie ori înșelăciunea/frauda imobiliară.
Obiectiv: creșterea incluziunii socială
Strategia națională are ca obiectiv general creșterea gradului de incluziune socială a persoanelor fără adăpost prin asigurarea unei protecții sociale adecvate nevoilor lor, pe baza analizelor efectuate fiind definite și patru obiective specifice, fiecare dintre acestea cu direcții de acțiune pentru care au fost dezvoltate măsuri și acțiuni, care acoperă trei paliere: prevenție, intervenție și post-intervenție. Cele patru obiective specifice sunt: prevenirea accentuării fenomenului la nivel național; asigurarea intervenției adecvate, multidisciplinare și integrate în vederea incluziunii sociale a acestor persoane; prevenirea recăderilor post-intervenție și îmbunătățirea coordonării politicilor în plan național/local cu privire la grupul țintă.
Cele două documente vor permite României să înregistreze progrese în combaterea fenomenului de excluziune socială care afectează persoanele fără adăpost în acord cu cele asumate din perspectiva obiectivelor Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, respectiv ale Strategiei naționale pentru dezvoltarea durabilă a României 2030 și, implicit, cu principiile Pilonului Social European, potrivit sursei citate.
Foto descriptiv.
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
