Președinta PNL Argeș, deputatul Alina Gorghiu, se numără printre oamenii politici care au ținut capul de afiș al ultimei perioade în conflictul ce i-a împărțit atât pe liberali, cât și România, în două tabere: poziția de forță a premierului Bolojan versus varianta unui alt premier liberal, agreat de președinte, dar fără suficientă susținere parlamentară ca să își poată prelua mandatul: Adrian Veștea.
Înrolată clar în direcția celei de-a doua variante – alături de alți parlamentari și șefi de filiale – Alina Gorghiu a susținut fără rețineri soluția Veștea, iar această poziție a costat-o temporar funcția de președinte la Argeș, în favoarea senatorului Mihai Coteț, unul dintre liberalii asumați în tabăra Bolojan. Sancțiunile dispuse de partid pentru „nesupunere”, „trădare” și „puci” aveau să fie însă anulate de instanțele de judecată, context în care – până la o tranșare juridică definitivă – Alina Gorghiu și colegii ei și-au reluat pozițiile de leadership în organizații.
Iar deputata PNL nu pare dispusă să facă un pas înapoi. Având o experiență politică de peste două decenii, în linia întâi a partidului, dar și în poziții de conducere parlamentară și guvernamentală care au călit-o în toate categoriile de lupte, Alina Gorghiu s-a înfățișat și de această dată ca fiind extrem de tranșantă și determinată să-și ducă bătăliile până la capăt.
Perioada tensionată din PNL a mai scos la lumină un aspect relevant din bucătăria internă a partidului: primarii liberali din Argeș au făcut front comun în jurul președintei, susținând-o cu ferocitate atât în perioada în care a fost înlocuită din funcție, cât și după ce a revenit. Semn clar că Alina Gorghiu conduce și oficial, dar și în profunzime, organizația la care spune că nu are nici cel mai mic gând să renunțe.
A acceptat să vorbească, în același ton tranșant, despre această perioadă dificilă, despre lupte, despre pace, despre ce îi unește și ce îi desparte pe liberali, despre planurile de viitor ale domniei-sale și despre ce trebuie să înțeleagă partidul din Argeș, într-un interviu solicitat de publicația „Ancheta”.
- În urma deciziei instanței, ați revenit la conducerea PNL Argeș. Cum interpretați această situație — victorie juridică sau politică?
Cei din organizația Argeș știu un lucru: funcțiile se câștigă în alegeri, nu la masa verde. Dacă vrei să te respecte organizația. Un președinte legitim este cel care a fost votat de organizație, nu cel pus de conducerea centrală. Asta e diferența dintre autoritate și interimat.
Eu voi fi tot timpul alături de Argeș și de colegii mei, indiferent ce îmi rezervă viitorul în ceea ce privește funcțiile. Și o spun răspicat: de o sută de ori să mă excludă, și tot aș vota un premier liberal decât orice altă variantă. Și tot împreună cu echipa de la Argeș voi fi.
Cel mai probabil, voi candida la Conferința Județeană pentru un nou mandat!
A fost un risc asumat, da. Dar nu unul căutat.
- Privind în urmă, considerați că opoziția față de deciziile conducerii centrale a fost un risc politic asumat conștient sau a existat un moment în care conflictul mai putea fi evitat?
Sunt în PNL din 2002 și mi-am spus punctul de vedere de nenumărate ori, deschis, inclusiv atunci când am contrazis conducerile naționale. De ce aș fi făcut acum altfel? De frica unei sancțiuni? Nu sunt un om laș. Nu am nevoie să mă iubească toată lumea. Dar vreau să dorm bine noaptea și să mă uit în oglindă dimineața fără să îmi fie rușine. Iar asta se poate doar dacă îți spui punctul de vedere atunci când contează, nu după ce a trecut pericolul.
Am fost președinte al acestui partid, am fost președinte al Senatului, ministru al Justiției, am 18 ani de parlament în spate. Am văzut partidul acesta în momente mult mai grele decât acesta și l-am văzut ridicându-se.
Nimeni dintre noi nu vrea rău partidului. Dar nici nu poți sta să fii atacat luni de zile fără să te aperi.
A fost un risc asumat, da. Dar nu unul căutat. Eu nu mi-am dorit niciodată conflictul intern și nu l-am provocat. Păcatul meu capital: am votat un premier liberal! Aș face-o oricând.
- Contestatarii Congresului spun că au apărat statutul. Susținătorii conducerii vorbesc despre un puci intern. Dumneavoastră cum definiți ce s-a întâmplat?
Cuvintele tari, gen „puci”, acoperă, de obicei, argumente mici. Ceea ce s-a întâmplat are un nume simplu: o procedură nerespectată. Și sunt convinsă că vom mai vedea asta în viitorul apropiat, pentru că PNL a ajuns un partid în care libertatea de opinie a devenit motiv de execuție publică și politică.
Un partid serios nu își rescrie statutul peste noapte. Și nu dă afară oameni doar pentru că au altă opinie.
Așa că hotărârea instanței nu e un accident și nici un complot. Este consecința firească a nerespectării unei proceduri prevăzute negru pe alb în lege. Când respecți legea, nu ai de ce să te temi de instanță.
Președinții care au rezistat nu au fost cei mai temuți, ci cei care au știut să asculte
- Mai există o cale de reconciliere între dumneavoastră și Ilie Bolojan sau ruptura este ireversibilă?
Nu cred în rupturi ireversibile într-un partid de 151 de ani. Ușa dialogului rămâne deschisă din partea mea.
La un moment dat, în timp, ne vom putea întoarce la dialog, la echilibru și la normalitate statutară. Nu am mers în instanță ca să învingem pe cineva, ci ca să reașezăm lucrurile pe temelia lor firească — regulile partidului, respectate de toți. Această hotărâre a fost o șansă de a reveni la rațiune, nu un motiv de noi tensiuni.
Și vreau să spun ceva ce, cred, se înțelege greșit: pentru mine, aceasta nu este o problemă de persoane. Nu am nimic personal cu domnul Bolojan. Am o problemă cu metoda — cu ideea că un partid se conduce prin sancțiuni și prin frică. Am văzut mai mulți președinți de partid de-a lungul anilor. Cei care au rezistat nu au fost cei mai temuți, ci cei care au știut să asculte.
- Alin Tișe a anunțat o platformă liberal-conservatoare în interiorul PNL. Vă regăsiți în acest demers?
Alin Tișe exprimă o nevoie colectivă: aceea de a dezbate serios lucrurile care contează pentru PNL și pentru țară. Este ideea multor liberali cu experiență, care gândesc la fel de luni bune. Și este, cred, o problemă de zile până când acest spațiu se va formaliza, indiferent cine îl pornește.
Pentru mine, o astfel de platformă este cel mai bun cadru cu putință: în interiorul PNL, nu în afara lui, discutăm deschis exact punctele care ne despart. Nu e un act împotriva partidului, ci pentru el.
Și hai să fim cinstiți despre de ce e nevoie de el. Despre polul de dreapta cu USR am aflat de la televizor. Noi, colegii din PNL. Că partidul va merge pe liste comune cu USR ni s-a comunicat public, ca un fapt împlinit — fără nicio dezbatere internă, fără o decizie a organismelor statutare, fără o consultare cu organizațiile județene, cu primarii, cu membrii. Un partid liberal-conservator își ia deciziile în interior, prin dezbatere și vot, nu le află din emisiuni.
Un partid nu se conduce în nume propriu. PNL nu este proprietatea nimănui — nu e al unui om și al cercului său. Iar când lucrurile nu merg bine pentru partid tocmai fiindcă un lider construiește totul pe persoana fizică, a spune asta deschis nu este trădare. Este un gest de asumare și de responsabilitate.
Și nu văd de ce s-ar teme cineva de discuții serioase. Un partid puternic nu se teme de propriile dezbateri — se teme doar unul care a confundat unitatea cu uniformitatea și loialitatea cu tăcerea. Mulți colegi mă sună și îmi spun că sunt îngrijorați de direcția de azi a PNL. Puțini o spun însă public, pentru că s-a instalat teama. Tocmai de aceea acest spațiu va apărea — va fi vehiculul prin care ne vom putea exprima cu toții, deschis, așa cum e firesc într-un partid liberal.
Rămân cei care aplaudă, pleacă cei care gândesc.
- Ați vorbit despre unitatea PNL. Cum poate fi refăcută încrederea între cele două tabere?
Ca să știm ce ne poate aduce împreună, trebuie să înțelegem ce ne-a despărțit. Sunt câteva lucruri fundamentale pe care avem viziuni diferite.
USR-izarea PNL. Este un proiect care nu a fost niciodată dezbătut în interiorul partidului și trăiesc cu tristețea că, uneori, PNL pare captiv USR. Nu poți reface unitatea unui partid liberal împrumutând discursul, metodele, obsesiile și agresivitatea USR. Trebuie să ne întoarcem la identitatea noastră, de liberali-conservatori.
Da, spun stop USR-izării PNL. Am aflat de la televizor — noi, colegii din PNL — că partidul va merge pe liste comune cu USR, într-un așa-numit „pol de modernizare”. Nicio dezbatere internă. Nicio decizie a organismelor statutare. Nicio consultare cu organizațiile județene, cu primarii, cu membrii. Tot ce spuneam noi în interiorul partidului de luni bune, tot ce s-a negat public se arată acum, dintr-odată, în fața tuturor.
Un partid liberal-conservator își ia deciziile în interior, prin dezbatere și vot, nu le află din emisiuni. Nu poți vorbi despre „identitate liberal-conservatoare” exact în propoziția în care anunți liste comune cu USR. Nu poți spune „nu vrem să fim clonele nimănui” în timp ce topești partidul într-o construcție pe care membrii lui nu au aprobat-o niciodată.
Asta nu e strategie. E o decizie luată de câțiva oameni și comunicată apoi partidului, ca și cum ar fi un fapt împlinit. Iar mie, ca membru al acestui partid de peste douăzeci de ani, mi se pare că cea mai elementară formă de respect față de colegi este să fie întrebați înainte, nu informați după.
O altă diferență mare de viziune: ni se spune că PNL „se întărește identitar”. Serios? Cu ce izvor de identitate liberală vin parlamentarii aduși de la SOS, de la POT sau de la PSD? Avem nevoie să scoatem în față resursa noastră — oameni crescuți în partid, cu vechime și cu rezultate —, nu să importăm oameni de la partide pe care le contestăm public. Când ataci un partid dimineața și seara îi primești parlamentarii în funcții, nu îți întărești identitatea. Ți-o pierzi.
A treia dimensiune pe care avem viziuni diferite este legată de guvernare. În parlament nu există altă majoritate decât cea de până acum, iar asta nu se va schimba până în 2028 — probabil nici măcar prin alegeri anticipate, care ar avea, în schimb, efecte economice și sociale grele. Un partid ca PNL, cu jumătate dintre primarii țării, se poate exprima bine la guvernare. Nu poți sacrifica asta și nu poți lăsa țara blocată.
Au existat soluții. Guvernul Tomac era o soluție. Guvernul Veștea era o soluție bună — PNL rămânea cu o amprentă puternică în Executiv, cu premier liberal. Niciuna nu a mers mai departe, iar interimatul s-a tot prelungit. În raport cu aceste elemente se judecă, până la urmă, fiecare actor politic: a căutat soluții pentru problemele oamenilor — economia, inflația, locurile de muncă — sau doar pentru calculele electorale? De ce negăm că este necesară o analiză lucidă despre guvernare?
Știți, de fapt, care e boala noastră cea mai veche? În 18 ani de parlament, am văzut destui colegi care își schimbă convingerile odată cu șeful. Nu îi judec — dar nici nu îi invidiez. Problema e că un partid în care avansezi prin adulație, nu prin muncă și idei, își pierde inevitabil oamenii de calitate. Rămân cei care aplaudă, pleacă cei care gândesc.
Priviți doar ultimii ani în PNL: la fiecare câteva luni s-a ridicat câte o statuie. Ieri pentru Ciucă, apoi pentru Crin Antonescu, apoi pentru Lasconi, apoi pentru Nicușor, astăzi pentru Bolojan. Și, de fiecare dată, aceiași oameni își uită argumentele și principiile de dinainte, îl adulează pe cel nou și îl atacă cu patimă pe cel pe care îl lăudau cu două luni în urmă. Asta nu e loialitate. E oportunism cu program.
Concluzia mea e simplă: un partid construit pe frică nu are viitor. Unul construit pe respect reciproc, da. Încrederea se reface atunci când oamenii pot avea o opinie diferită fără să plătească pentru ea și când liderii sunt evaluați după rezultate.
Cine își dorește anticipate face, de fapt, jocul extremiștilor
- Cum vedeți poziționarea PNL Argeș în competiția electorală a anului 2028 — sau mai devreme, în caz de anticipate?
Anticipatele nu sunt soluția. Nu ar schimba ecuația politică, dar ar ruina România și pe români. Uitați-vă la Bulgaria — rânduri întregi de anticipate care nu au dus nicăieri, iar când electoratul a înclinat balanța, a făcut-o către zona populistă și eurosceptică. La noi, singurii câștigători ar fi AUR și domnul Simion. Cine își dorește anticipate face, de fapt, jocul extremiștilor. Dar azi nimeni nu mai gândește decât în termeni de câte procente ia în plus mâine.
Cât despre Argeș, organizația are o bază solidă, construită în ani de muncă — primari cu rezultate, consilieri care își cunosc comunitățile. Aceasta este forța noastră reală, nu polemica de la centru.
Și mai e ceva ce ar trebui să înțeleagă oricine se gândește la Argeș: fără să colaborezi cu echipa de primari de aici, este o iluzie că poți câștiga Argeșul. Nu se câștigă un județ din birou, cu numiri de la centru. Se câștigă cu oamenii care sunt în primărie, la fața locului, în fiecare zi.
- Ați avut o întâlnire extinsă cu primarii liberali. Care este mesajul transmis și ce v-au spus ei?
Noi suntem o echipă unită. Ne vedem constant, vorbim și ne sfătuim. Le-am mulțumit pentru încredere. Am construit prea multe împreună, în acești ani, ca să nu ne respectăm.
Mesajul meu a fost simplu: rămân alături de ei, indiferent ce ne rezervă viitorul. Ei sunt în prima linie, față în față cu cetățeanul — ei plătesc, direct, prețul incoerenței de la guvernare.
Și încă ceva, foarte concret: când merg prin Argeș, oamenii nu îmi spun că le curge lapte și miere. Îmi spun ce îi doare, au reproșuri clare la adresa guvernării. Dacă noi, ca partid, nu realizăm că această perioadă de blocaj are efecte negative în viața reală a oamenilor, atunci înseamnă că nu mai facem politică pentru ei — facem politică pentru noi.
Și trebuie să fim cinstiți: blocajul are un cost real, plătit de oameni, nu de politicieni. Avem o inflație de aproape 11% — cea mai mare din UE, de aproape trei ori peste media europeană — și luni la rând de presiune pe consum și pe puterea de cumpărare. Toate se hrănesc din incertitudine: un investitor nu investește într-o țară fără guvern, un antreprenor nu angajează când nu știe ce e mâine, o familie nu face planuri când totul e suspendat. Asta simt oamenii, asta îmi spun când merg prin județ.
- Ce mesaj aveți pentru membrii PNL Argeș care nu mai știu cine urmează să conducă efectiv organizația?
Le spun colegilor din Argeș exact ce le-am spus mereu: eu rămân aici. Am trecut prin destule furtuni în partidul acesta ca să știu că interimatele trec, comunicatele se uită, iar oamenii rămân. Ce contează, la final, e ce ai construit în comunitatea ta și dacă poți să te uiți în ochii oamenilor care te-au votat.
Iar dacă cineva crede că o hârtie de excludere mă face să renunț la convingeri, după 18 ani de parlament și după tot ce am construit aici, se înșală profund. Se poate trăi și fără funcții. Nu se poate trăi bine fără demnitate.
PNL nu este proprietatea nimănui. Nu e al unui om și al cercului lui. Este al membrilor care cred în el — al primarilor și consilierilor care fac treabă în comunitățile lor.
Material realizat de redacția Ancheta.
Sursă foto: editia tipărită, FB Alina Gorghiu, FB PNL Arges. Sursă video: FB HotNews.ro
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
