Anul 2024 a fost, de departe, cel mai instabil și imprevizibil an electoral, cu consecințe pe care le resimțim cu toții și care se vor răsfrânge și anii care urmează. Populismul și extremismul au escaladat, pe fondul unei guvernări care nu a livrat reformele mult așteptate și a insistat cu aducerea și menținerea în prim plan a unor personaje corupte, slab pregătite sau, pur și simplu, ridicole. S-au creat precedente periculoase generate de anularea controversată a primului tur al prezidențialelor, iar instituțiile care ar fi trebuit să vegheze la păstrarea democrației pare să fi avut un rol decisiv în punerea ei în pericol. Partidele mainstream (că tot este la modă termenul) au fost total decuplate de la realitate, ignorând, în aroganța lor, tensiunile care mocneau în rândul societății. Peste toate acestea s-au așezat și cei 10 ani de guvernare a unui președinte arogant, sfidător și incompetent. Anul s-a încheiat cu un episod de hipnoză în masă demn de manualele de manipulare rusești, milioane de români fiind victime ale unui șarlatan construit tot de sistem, o sugativă de bani publici, un parvenit care s-a chinuit o viață să prindă un loc mai în față și care a profitat de dezamăgirea și saturația la care cetățenii, pe bună dreptate, au ajuns. Concluzionând, 2024 a fost un an în care politicienii au fost mai preocupați de supraviețuirea politică decât de guvernare. Deși au existat câteva progrese izolate, lipsa de viziune pe termen lung și reticența de a face reforme au perpetuat nemulțumirea publicului. Într-un context internațional complicat, România a rămas într-o zonă de incertitudine, iar anul 2025 promite să fie unul crucial pentru viitorul țării.
Ce începe prost se poate termina și mai prost!
Anul 2024 începea cu scăndăluțe ușoare (privind retrospectiv), de care ne va fi foarte dor, cu plagiatele ministrului de Interne Lucian Bode și, ceva mai târziu, cu cele ale lui Nicolae Ciucă și ale lui Mircea Geoană, toate exploatate de useriștii argeșeni, care au lăsat deoparte buna guvernanță alături de PNL și au scos din sertar tot serviciul de cuțite de campanie electorală. Nu se întrezăreau nici pe departe complicațiile aduse de finalul de an, iar apa încă era H2O, netulburată energetic de nimeni, decât de undeva cât se poate de undergropund, unde se cimentau bazele unei fandacsii colective. Se pregăteau, foarte probabil, conturile de pe care urmau să se livreze câte o dileală pentru fiecare, de la mesaje legionare, la mixuri de religie cu baliverne new age, discursuri proputiniste și cele mai elucubrante teorii ale conspirației.
2024 ne-a adus doi miniștri cu fustă
În contextul în care femeile sunt slab reprezentate la nivel de funcții de înaltă reprezentativitate politică, Argeșul a reușit să aibă, în 2024, două doamne ministru. Este vorba de liberala Alina Gorghiu, ministra Justiției, și pesedista Simona Bucura-Oprescu – ministra Muncii. O astfel de aliniere a astrelor chiar ține de zona miracolului. Ambele s-au achitat onorabil de funcția deținută, ambele au fost cât se poate de active și au încercat (și chiar au reușit) să demonstreze că femeile nu sunt doar oameni de treabă, ci, mai ales, oameni care fac treabă.
Fenomenul Lasconi – mărirea și aproape decăderea, pe propria limbă
Elena Lasconi începea în forță anul 2024. Fostul prefect liberal Radu Perianu îi oferise muniție pentru victimizarea perfectă. Călare pe subiectul „Bulevardul Pardon”, aceasta a aruncat cu amenințări, blesteme și alte delicatesuri din arsenalul de femeie cu cruce la gât până când a câștigat en-fanfare un nou mandat de primar în fruntea municipiului Câmpulung. Călare pe cai mari încă de dinainte de a-l vedea pe Călin Georgescu venind în galop, Lasconi a fost pusă pe post de candidat de tracțiune în fruntea listei USR pentru alegerile europarlamentare, mai ales că partidul era în cădere liberă de imagine. Nici nu-i de mirare, la leadershipul pe care l-a avut… Cum a fost pusă în vârf de listă a fost și descocoțată, căci a izbucnit scandalul cu familia tradițională în familia sa… ușor netradițională. La fel de… emoțională și hormonală, fata lui Lasconi a spălat pe jos cu mămica ei care i-a dat viață, pentru că aceasta ar fi votat la referendumul pentru familia tradițională, fără să țină cont de preferințele… fluide ale fiicei. Speriat că va obține rezultate și mai dezastruoase, USR s-a lepădat de Lasconi și… a picat în cap. Pentru că, pur și simplu, nu mai avea nicio figură cât de cât credibilă în partid, aceeași conducere a USR a bătut din nou la ușa lui Lasconi, s-o pună și președinte de partid, dar și președinte de țară. Partea cu președintele de țară nu prea i-a ieșit. Intrată în turul doi alături de cel mai zdruncinat candidat pe care România l-a avut vreodată, Lasconi a reușit performanța de a se face atât de antipatică, încât, se vehiculează, CCR a călcat cu picioarele pe democrație numai ca să împiedice venirea casei de nebuni la Cotroceni. Mai mult, în timpul negocierilor pentru formarea noului guvern, a impresionat în mod negativ prin agresivitate și o atitudine de țață, vecine cu ridicolul.
Apus de Georgescu. Alt Georgescu
Ca și la Pitești, și la Mioveni, monstrul sacru a fost decapitat de paloșul DNA. Așa cum Pendiuc era mutat cu forța justiției din fruntea Primăriei Pitești, și la Mioveni DNA a pus capăt mandatelor prospere ale lui Ion Georgescu, care ar fi continuat mult și bine. În 2024, Georgescu a încercat să se repoziționeze și să își consolideze statutul de lider local, și fără sprijinul PSD. Nu a mai reușit. S-a pus în spatele prietenului său Alin Călinescu, cel care s-a convertit între timp la liberalism, reușind să obțină, la alegeri, rezultate mai bune decât cele pe care PNL le obținea în mod tradițional. Nici nu ar fi fost greu, pentru că rezultatele liberalilor, la Mioveni, au fost mereu extrem de slabe. Georgescu a mai cochetat și cu AUR – sau AUR a cochetat cu el – fără să se fi concretizat ceva în acest sens. Dar pentru că tot am ajuns la subiectul Mioveni, să consemnăm un lucru halucinant: orașul Dacia a fost sedus iremediabil de AUR și Georgescu. Celălalt Georgescu, al rușilor. Omul pe care angajații Dacia îl doreau președinte e același care spunea negru pe alb să zboare toate companiile străine din România. Iar angajații companiei străine de la Mioveni votau în masă Georgescu. Dacă nici asta nu mai este dileală colectivă…
PSD, concurat serios de populismele și delirul concurenței
PSD și-a păstrat în 2024 conducerile și la Pitești, și în fruntea filialei argeșene. Ambele au reușit să câștige încă un mandat administrativ în fruntea Primăriei Pitești, respectiv, în fruntea Consiliului Județean Argeș. În schimb, și-a pierdut serios din suflul pentru parlament, pierzând nu mai puțin de trei parlamentari în favoarea celor mai populiști decât ei. Nu a mai contat că ministrul PSD Simona Bucura-Oprescu a mărit pensiile: mii și mii de argeșeni, odinioară fideli PSD, s-au încolonat în spatele lui dilimache Georgescu și al partidelor extremiste AUR, POT și SOS. Au încercat să contracareze cu și mai mult discurs pe bază de Dumnezeu, și mai multe îmbrățișări de băbuțe, n-a mers nimic. Sfidarea Ciolacului care se dădea cu jetul Nordis și se încurca în minciuni, bunelul liberalilor și cei 10 ani de nesimțire de la Cotroceni i-au făcut pe argeșeni să nu mai vrea să audă de niciun partid tradițional și să fie dispuși să dea foc și la casă, dacă este nevoie.
PNL – aproape nimic nu se pierde, totul se transformă
În Argeș, PNL s-a obișnuit cu rezultatele slabe la alegeri, ca atare căderea lor nu a fost una spectaculoasă. Liberalii au pierdut și au câștigat primării, conservându-și numărul acestora, au făcut figuri frumoase la Primăria Pitești și Primăria Costești și au reușit să obțină doi parlamentari, într-un context sumbru în care ar fi putut rămâne, lejer, într-unul singur. La această performanță a contribuit imaginea pe persoană fizică a candidaților, care au amortizat bolovanii așezați de gâtul partidului: președintele Iohannis și președintele pe care acesta și l-a pus în fruntea PNL, plus o guvernare alături de PSD care a costat scump la electoratul conservator al partidului. Pe final de an, Bolojan a preluat frâiele la centru. De modul în care acesta va reuși să supraviețuiască în mijlocul hienelor, al intereselor de tot felul și al presiunii sistemului va depinde, în bună parte, și evoluția acestui partid. Deocamdată, venirea lui Bolojan în fruntea PNL reprezintă cea mai importantă gură de oxigen pentru partid.
USR rămâne un partid fără partid
În 2024, USR a tras pe imaginea singurului om care, cel puțin din declarații, părea să fi livrat ceva: dacă nu fapte, măcar imaginea unui om care face Câmpulung great again. Elena Lasconi nu a fost de ajuns însă pentru a compensa slaba organizare în județ și lipsa liderilor din teritoriu. Deputatul Ionuț Moșteanu, după o lipsă de patru ani, nu a fost validat de către piteșteni atunci când a candidat la Primăria Pitești. A obținut, în schimb, încă un mandat de deputat, asigurându-și primul loc pe listă. Și Narcis Mircescu a mai obținut un mandat de senator, după un mandat de care s-a achitat într-un mod corect și onorabil. La europarlamentare, USR aproape că a picat în cap, la fel și la locale, unde nu a reușit să câștige decât două primării. S-a mai întremat la parlamentare, pe fondul intrării Elenei Lasconi în turul doi de alegeri. În acest moment, USR se află la răscruce de identitate. Condus de un leadership cu același stil de conducere, acesta nu a reușit să se reconecteze la propriii simpatizanți, pe care i-a pierdut pe parcurs și care s-au aruncat în tot felul de proiecte politice, deocamdată, fără vlagă. Din acest punct de vedere putem spune că și în 2024 USR rămâne tot un partid fără partid.
AUR, SOS și POT – noile stele pe cerul politicii argeșene
Chiar dacă au fost zguduite de scandaluri serioase, cu membri de partid dați afară, cu plângeri la DNA, AUR și SOS au punctat la centru la impresia artistică și au fost votate masiv în Argeș. Prestație bună a lui George Simion și istericalele europarlamentarei Șoșoacă au fost preferate de argeșeni în locul acelorași discursuri de lemn, în care li se spunea câtă prosperitate i-a lovit în moalele capului cu PSD și PNL la guvernare. Și POT, partidul lui Călin Georgescu, a intrat în jocul politic argeșean, toate cele trei partide având reprezentanți în Parlamentul României.
Sondajele râsului – Ciucă și Ciolacu în turul doi
Nu doar clasa politică a băgat-o pe mână anul acesta. Nu doar serviciile. Și nu doar instituțiile statului. Institutele de sondaj s-au întrecut în a se face de râsul curcilor. Mai țineți minte sondajele cu „Ciolacu și Ciucă intră în turul doi”? E bine, puteți râde în continuare…
Întrebarea finalului de an
La final de an, toate partidele mainstream au clănțănit din cap: „Ne-am înțeles lecția”. Cu siguranță că așa este, dar de la a înțelege lecția și până la a acționa în sensul celor înțelese este cale lungă. Dincolo de deznodământul negocierilor și de soarta viitorului guvern, rămâne întrebarea: Georgescule, al cui ești, maică? De ce este important să aflăm răspunsul la această întrebare? Pentru că există o ipoteză cât se poate de îngrozitoare, mai îngrozitoare decât aceea că ar fi omul infiltrat al rușilor: aceea că este omul fabricat de servicii, un experiment scăpat de sub control care a întors pe dos o țară care se bucura, dacă nu de bunăstare, cel puțin de o stabilitate. Serviciile și complicitățile cu sistemul politic aproape că reprezintă un atentat la siguranța statului. Ambele sisteme trebuie să se scuture serios de toate uscăturile, la fel cum, în regim de urgență, instituțiile statului vor trebui să-și recâștige încrederea pierdută. Dar nu cu forța și prin abuzuri, ci făcându-și treaba.
Material realizat de Iulia Bădulescu.
Sursă foto: ediția tipărită.
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
