Pe final de 2023, guvernanții au anunțat cu mare pompă (PNL la concurență cu PSD și viceversa) cum că aderarea la spațiul Schengen este un mare succes al guvernării. Doar că aderarea încă nu a avut loc, ar urma să se întâmple, în fapt, anul acesta, prin martie, iar ea se referă doar la frontierele aeriene și navale. Marea miză însă este integrarea terestră, în cazul căreia nu există un termen, ci doar declarații optimiste.
Potrivit analiștilor, așa cum stau lucrurile în acest moment, cel mai probabil, o decizie se va lua la finalul lui 2024, iar integrarea efectivă ar putea fi în 2025, din cauza contextului electoral european și a faptului că în Austria au loc alegeri interne în toamnă, fiind puțin probabil ca poziția Vienei să se schimbe până atunci.
Între timp, însă, România continuă să piardă bani, avertizează omul de afaceri Cătălin Gherzan.
”Consecințele neaderării terestre la spațiu Schengen este semnificativă din punct de vedere economic. S-a estimat că România pierde anual 10 miliarde de euro doar pentru că nu a intrat în Schengen. În 2022, cozile create de camioanele în așteptare erau de peste 25 km la frontierele României. Aceste cozi lungi create la vamă, care echivalează cu un timp de așteptare de mai multe zile, au un efect extrem de negativ asupra condițiilor de muncă ale șoferilor de camioane și asupra mediului. Doar industria transporturilor rutiere are pierderi de 2,41 miliarde euro cauzate de neaderarea României la Schengen.”, a declarat omul de afaceri Cătălin Gherzan.
Din păcate, aderarea României este în mâna Austriei, care se opune categoric, dar și pe mâna alor noștri, care sunt niște catastrofe în materie de diplomație și negociere.
”Marea problemă nu este ca noi să nu mai cumpărăm benzină de la OMV, să nu mai mergem la schi în Austria sau mai știu eu ce altă bazaconie. Problema este când diplomații noștri, Ministerul de Externe sau alte instituții abilitate și generos bugetate nu sunt în stare decât să existe și să încaseze lunar salarii (dacă s-ar putea mărite și urmate de pensii speciale), nicidecum să fie eficiente pentru poporul român. Ce pretenții să mai avem dacă alegem prost și apoi ne plângem de neajunsuri?”, se întreabă, retoric, Cătălin Gherzan.
