62 de ani împlinește astăzi Ion Georgescu, primarul orașului Mioveni, unul dintre cei mai puternici jucători din administrația publică locală a Argeșului și a României.
Și-a câștigat acest rol după 22 ani de administrație și 16 ani de conducere a Primăriei din orașul Dacia.
S-a născut în 20 aprilie 1960, la Oarja, dar și-a construit istoria profesională și rolul social la Uzina de la Mioveni, reușind să fie nu numai aclimatizat cu orașul pe care azi îl conduce, dar și iubit de oamenii care l-au ales și-l tot aleg, de numeroase mandate încoace, în fruntea comunității lor.
Am vrut să dovedesc că un venetic, cum zic localnicii de aici, din Mioveni, eu nefiind din zonă, poate să facă ceva pentru el și comunitatea lui.”- declara Ion Georgescu într-un interviu dedicat părții umane a primarului robot.
Nu vine nimeni la Primărie ca să mulțumească pentru ceva!
Poate fi considerat primarul-robot datorită ritmului infernal în care lucrează, păstrând o medie de 14 ore pe zi în Primărie.
La ora 7:00 sunt la Primărie și nu am plecat niciodată sub ora 21:00. Pentru că nu ai cum! Nu spun ca să mă plâng, sau ca să mă victimizez. Nu mi-a cerut nimeni să stau nici până la ora 21:00, nici până la ora 24:00, dar eu am considerat că – dacă vrei să faci ceva – nu ai cum să faci într-un program de 8 ore. Prima parte a zilei o am rezervată pentru audiențe, pentru întâlniri cu cetățenii,vizite la obiective, discuții cu aparatul tehnic al Primăriei pe diferite proiecte și investiții. Mai sunt și delegații interne, externe, mai sunt și controale și uite așa se face ora 15:00 -16:00 după-amiază.
După ora 15:00 – 16:00, sunt zile în care sunt comisiile Consiliului Local. Sunt, de multe ori, ședințe în cadrul diferitelor întâlniri cu cetățenii, pe diferite proiecte pe zone. Sunt diferite obiective în care consilierii sau aparatul tehnic mă invită să mergem la fața locului ca să vedem fie cum s-a executat, fie situația dinainte de a începe execuția proiectului… Dacă e bine așa, dacă îi dăm bun de executat sau nu… După orele 18:00- 19:00 încolo – cu excepția zilelor de joi în care sunt comisiile și ședințele de Consiliu Local – mă ocup de documentele care sunt pe birou.
Recunosc că seara mai sunt și locuitori ai orașului Mioveni care – văzând lumina aprinsă în birou, sau văzând mașina în parcare – vin cu diferite idei ori probleme. În orice caz, nu vine nimeni la Primărie ca să mulțumească pentru ceva! Ori are un caz social, ori este tulburată ordinea și liniștea publică, ori este subsolul blocului înfundat…
Sunt foarte multe probleme pe acest segment. Depinde de sezon! Cel puțin vara, în cartiere sunt incendii mai mici sau mai mari, scandaluri … Este o activitate în care nu poți să spui, ca primar, că vii de la ora 7:00 și până la ora 21:00 nu ai ce să faci! “- își explica primarul programul în cadrul aceluiași interviu acordat colegilor de la Info Arges News.
De la programul acesta i s-a tras, de altfel, cel mai recent episod public, cel în care șeful Cartelului Mărăcineni a dat buzna peste primar în birou, la ceas de seară. Ce s-a mai minunat presa națională, neînțelegând ce căuta Ion Georgescu la ora respectivă, la birou!
Ion Georgescu – primarul veșnic hiperactiv, veșnic obosit, veșnic nervos, veșnic hotărât
Presa locală nu prea se mai minunează nici de ritmul, nici de stilul sărbătoritului de astăzi. De ani întregi, jurnaliștii din Argeș sunt obișnuiți cu un Ion Georgescu hiperactiv, veșnic agitat, veșnic obosit, veșnic prezent, veșnic făcând ceva, veșnic nervos, veșnic hotărât, veșnic deschis, veșnic greu de brodit, veșnic încăpățânat.
Așa este primarul Mioveniului nu numai cu presa. Așa este cu subordonații lui, cu colegii lui, cu cetățenii, cu partenerii publici, cu oricine îi taie calea.
Dar în agitația sa și în starea de veșnică nemulțumire se ascund niște ambiții enorme, niște ani în care a respirat ca să transforme Mioveniul preluat în 2006 în orașul care este astăzi. Condițiile urbane sunt schimbate la 180 grade: infrastructura imobilelor, a școlilor, a grădinițelor, a rețelelor de utilități, infrastructura rutieră, infrastructura culturală, infrastructura de business și – de ceva ani încoace – cea sanitară.
Cine îl cunoaște pe Ion Georgescu știe că primarul este definit printr-o ambiție feroce și că nu a precupețit niciun efort ca să își atingă obiectivele pentru administrația Mioveniului. Genul de primar care, când a fost dat dat afară pe ușă, a intrat pe geam. Genul de lider local care nu s-a dat înapoi de la război, dar a știut mereu cu cine să facă pace. Genul căruia i s-a reproșat că nu are un istoric profesional de viță nobilă, dar care a avut inteligența nativă și resursele de voință să convingă sau să înfrângă toți posesorii de diplomă care i-au stat în cale.
A reușit să construiască din temelii primul spital de stat din România post-decembristă. L-a transformat, cu mari zvârcoliri, în avanpost al luptei anti-COVID. S-a implicat în fotbal, în proiecte europene, în probleme sociale, în organizarea de mari evenimente, în ce face sau nu face o femeie de servici, în tensiunile de la Dacia, în reparații de trotuare, în stabilirea de parlamentari, în ajutoare umanitare, în relația cu Biserica. Se implică pentru oameni necunoscuți și reprezintă un reper, de orice fel, pentru cei care îl cunosc. Este primarul a cărui semnătură valorează minim 33 milioane de Euro, bugetul standard al Mioveniului (fără alte proiecte și parteneriate) fiind de 164.705.490 lei.
Pentru adversarii politici, Ion Georgescu este un coșmar. Opozanții, indiferent de candidații pe care i-au scos de-a lungul ultimilor mandate, nu au reușit nici măcar să se apropie, darămite să-l clatine. Pentru cei din PSD-ul pe care îl reprezintă, Ion Georgescu este fie un aliat redutabil, fie un adversar pe care nu ți-l dorești. Pentru opinia publică, este primarul din Mioveni.
Teodora – bateria solară a primarului din Mioveni
Există și oameni pentru care, astăzi, Ion Georgescu reprezintă cu totul și cu totul altceva. Camelia Georgescu îi este alături de-o viață, o viață plină de provocări și greutăți, de victorii și regrete, de putere și echilibru. E greu să fi măritată cu un om care e însurat cu Primăria.
Fetele sale, Ana Maria și Mădălina, nu văd în Ion Georgescu primarul, ci tatăl pe care rar l-au prins acasă, în brațe, la masă sau la bârfa de duminică în familie. Amândouă îl iubesc, însă, ca pe ceea ce este: stâlpul familiei lor, omul pe care s-au putut baza mereu, părintele care le-a fost alături cu bucurie, iubire și ajutor.
La mulți ani, celui mai bun tătic și bunic din lume! Te iubim!
” – îi scria, la miez de noapte, Ana Maria Georgescu Procopiu, tătălui său, și nu primarului.
Iar, mai nou, cineva îl așteaptă mereu. Pentru că, la 62 de ani, odată cu nașterea Teodorei (prima sa nepoată, din partea Anei Maria), Ion Georgescu pare să fi descoperit că există viață și lumină dincolo de administrația și Târgurile de Crăciun de la Mioveni. O definește ca fiind “bateria sa solară”.
Numai dacă mă ia de gât și o țin în brațe două minute… reîntineresc!”, povestește primarul.
Și reîntinerind, poate spune azi, la 62 de ani, că a avut, întradevăr, pentru ce trăi!
Mulți ani buni și sănătoși îi urăm edilului, ani în care să-și îndeplinească ambițiile, pe de-o parte și să reîntinerească lângă Teodora, pe de altă parte!
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
Liderul sindical Dacia: Fabricile-client din Rusia au dispărut, iar Uzina se resimte grav!
