România are de ceva vreme o lege «antidronă» – votată și promulgată încă din luna mai – care dă Armatei puterea legală de a neutraliza aparatele de zbor fără pilot care intră neautorizat în spațiul nostru aerian. Problema? Legea rămâne pe hârtie în esențialul ei: normele de aplicare, procedurile și lanțul clar de comandă care să permită decizii-fulger în scenarii reale întârzie să apară și stau de fapt între cetățeni și reacția rapidă a statului în fața unei amenințări aeriene.
Situația nu mai e ipotetică – e cotidiană. Săptămâna trecută, o dronă rusească a survolat spațiul românesc aproximativ 50 de minute, între zona Chilia Veche și Ismail, înainte de a se întoarce spre Ucraina. Forțele aeriene române au ridicat două F-16 care au urmărit aparatul; potrivit Ministerului Apărării, piloții au avut aprobarea de a doborî ținta, dar în momentul contactului direct au evaluat riscul colateral și au decis să nu deschidă focul. Cu alte cuvinte, ministrul a dat ordin, dar ordinul său a fost unul… consultativ, la aprecierea piloților. Când, vreodată, într-o țară normală, se întâmplă așa ceva?!
Normele de aplicare, spun sursele oficiale, sunt pe masa CSAT pentru aprobare; până atunci rămâne aplicarea „soluțiilor provizorii” ori a cadrului vechi, cu interpretări și decizii luate la nivel operativ.
Ce se întâmplă concret când nu există norme?
Normele nu sunt «hârtie» – ele traduc legea în proceduri militare: cine dă ordinul definitiv de distrugere, cum se evaluează riscul colateral în timpul contactului vizual, ce echipamente și mijloace pot fi folosite, cine răspunde dacă o rachetă greșește ținta. Fără aceste reguli, responsabilitatea tehnică cade pe umerii piloților aflați în aer sau ai unui comandant operațional care poate ezita – iar ezitarea costă vieți sau teritoriu. În practică, militarii pot și acționează pentru a proteja populația, însă lipsa normelor oficiale crește probabilitatea întârzierilor administrative în momente critice.
Ministrul explică – dar nu șterge problema
„Plec de la minister spre casă și vreau să clarific niște detalii despre incidentul cu drona rusească. Armata Română și aliații care fac poliție aeriană pe teritoriul României POT DOBORÎ drone care intră în spațiul nostru aerian.
Asta e în Legea 73 din 2025 – puteți să vă uitați la dezbaterile din primăvară din Parlament unde m-am «luptat» politic cu prietenii lui Putin și cu fake news-urile lor. De ce a trecut legea abia la 3 ani de la începerea războiului din Ucraina… aici trebuie să explice alții, eu pot doar să intuiesc ce-a fost.
Piloții sau antiaeriana de la sol primesc aprobarea pe linie militară, operațională. Au avut aprobarea și astăzi și o vor avea ori de câte ori vor intra drone la noi.
Normele/procedurile care stabilesc lanțul de comandă pentru doborârea aeronavelor CU PILOT au fost lucrate peste vară, acum sunt pe masa CSAT și vor fi aprobate în prima ședință.
Până atunci, aprobarea o dă, ca și până acum, ministrul sau un împuternicit de pe lanțul de comandă, atunci când ministrul dispune asta, temporar.
Rusia ne-a provocat și o să continue să ne provoace și să ne testeze reacția. Răspunsul nostru și al aliaților va fi ferm de fiecare dată.
Eastern Sentry, noua inițiativă anunțată vineri de NATO, va spori capacitatea de apărare pe tot Flancul de Est. Ne așteptăm să primim echipamente suplimentare, urmează detalii în săptămânile următoare.
Aliații sunt alături de noi, însă e important să descurajăm și singuri astfel de provocări. Iar pentru asta prioritatea mandatului acestui Guvern e să consolideze capacitățile noastre de apărare.”, este mesajul ministrului Ionuț Moșteanu, transmis în ziua în care drona rusească a beneficiat de „coloană oficială” în spațiul românesc.
„De ce nu ai dat ordinul să o doboare? A zburat 50 de minute în spațiul românesc, ați lăsat-o să se plimbe și doar ați urmărit-o. Polonezii de ce le doboară și noi nu?”, „Eu încă consider halucinante riscurile pe care ni le asumăm”, „Nu sunteți în stare? Vă este frică? Sunteți trădători? Spune cu subiect și predicat, fii bărbat”, „Incredibil! Ați scris o pagină și nu ați fost în stare să explicați de ce nu doborâți dronele”, „Vreau și eu o listă cu responsabilii care și-ar fi asumat responsabilitatea și ce ar fi pățit dacă drona aia ar fi căzut peste un bloc cu 10 etaje și ar fi făcut 30 de victime” – acestea sunt doar câteva dintre reacțiile urmăritorilor lui Ionuț Moșteanu.
Până când Ministerul Apărării nu va reuși să ofere și un mecanism clar de reacție, sentimentul public rămâne același – România e expusă, iar conducătorii par mai preocupați să justifice întârzierea decât să transmită fermitate.
Cătălin Gherzan: „România are nevoie de fermitate, nu de explicații sterile”
Trecerea repetată a dronelor rusești prin spațiul aerian al României a stârnit nu doar îngrijorare publică, ci și reacții critice din partea mediului de afaceri și a societății civile. Omul de afaceri Cătălin Gherzan consideră că explicațiile oficiale venite din partea autorităților sunt insuficiente și că România are nevoie de o atitudine fermă, nu de justificări birocratice.
„Când un stat se confruntă cu provocări de securitate la graniță, prima întrebare pe care o au cetățenii nu este «ce spune legislația?», ci «cine ne apără?». Ultimele evenimente, legate de dronele rusești care au traversat spațiul aerian al României, au scos la iveală nu doar vulnerabilități tehnice, ci și o lipsă evidentă de reacție politică și militară.
Îi aud pe unii oficiali explicând că „s-a respectat procedura”, că „nu a existat risc direct” și că „nu putem lua decizii emoționale”. Dar aici nu mai este vorba de emoții, ci de principiu. Când un obiect militar străin intră ilegal pe teritoriul nostru, răspunsul nu poate fi relativizat. Fie ne apărăm, fie nu. Fie suntem stat suveran, fie doar pretindem asta.”, a declarat Cătălin Gherzan, adăugând:
„Critica mea nu se îndreaptă punctual către Ionuț Moșteanu, deși el este acum în prim plan, ci către întreaga clasă politică aflată la guvernare. Românii nu mai vor să audă fraze sterile și promisiuni că «data viitoare vom fi mai atenți». Ei vor să știe că țara lor este apărată, că armata are comenzi clare și că decizia se ia ferm, nu la două zile după ce s-a consumat incidentul.
În business, ca și în politică, pierzi când eziți. România are nevoie de lideri care să decidă, nu de purtători de cuvânt care să explice. În fața amenințărilor externe, indecizia e cel mai mare pericol.”
Material realizat de Iulia Bădulescu.
Sursă foto: ediția tipărită.
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
Ionuț Moșteanu: „Prezența lui Năstase și Dăncilă la Beijing – o palmă dată aliaților României”
