Andreea Crîmpiță Matei, primar al comunei Mihăești și lider administrativ exponențial pentru noua generație de oameni politici, și-a câștigat și și-a reconfirmat poziția și încrederea unei comunități prin cel mai pretențios test: alegerile publice. La nivelul funcției de conducere în care a fost investită, și-a construit un profil administrativ bazat pe consecvență, transparență și orientare spre proiecte cu impact pe termen lung. În ultimii ani, a susținut investiții în infrastructură, educație și modernizarea serviciilor publice, cu obiectivul clar de a transforma dezvoltarea locală în Mihăești într-un proces stabil și de lungă durată.
Pentru primărița Andreea Crîmpiță Matei, succesul nu este o validare personală, ci o responsabilitate colectivă. Vorbește despre leadership ca despre o combinație între fermitate și dialog, între rigoare administrativă și empatie. A înțeles că maturitatea în funcția publică nu înseamnă popularitate imediată, ci curajul de a lua decizii dificile pentru binele comunității.
Andreea Crîmpiță-Matei
- Cum definiți succesul astăzi, când ați confirmat deja, și ce refuzați acum, după ani de muncă, să mai sacrificați pentru el?
Succesul, în administrația publică, nu se mai măsoară doar în funcții câștigate sau proiecte bifate, ci în capacitatea de a produce schimbări reale și durabile pentru comunitate. Odată ce ai primit încrederea oamenilor, confirmarea nu mai este personală, ci colectivă: se vede în infrastructură funcțională, în servicii publice corecte și în oportunități pentru generația tânără.
Pentru mine, succesul înseamnă să pot lua decizii ferme fără a pierde din vedere dimensiunea umană a coordonării locale: dialogul, transparența și respectul față de timpul și așteptările cetățenilor. Cred într-un leadership care nu se bazează pe zgomot, ci pe consecvență și rezultate.
După ani de muncă și presiune publică, refuz să mai sacrific sănătatea, echilibrul personal și valorile care m-au determinat să intru în această zonă a politicii. O comunitate puternică nu se construiește prin epuizare, ci prin competență, continuitate și onestitate. Consider că succesul trebuie să fie un model de stabilitate și integritate, nu o cursă permanentă pentru validare.
Andreea Crîmpiță-Matei
- Care a fost testul de maturitate pentru dumneavoastră în domeniul în care ați ales să construiți și ce ați simțit că sunteți obligată să demonstrați?
Testul meu de maturitate a fost momentul în care a trebuit să iau decizii nepopulare, dar necesare, pentru binele comunității.
În administrația publică, maturitatea nu se măsoară prin intenții, ci prin capacitatea de a susține măsuri dificile în fața presiunii politice, a așteptărilor publice și a criticii constante. Am simțit că sunt obligată să demonstrez, în primul rând, competență și rigoare într-un domeniu în care vârsta și faptul că sunt femeie pot fi percepute, uneori, ca vulnerabilități. A trebuit să arăt că fermitatea nu exclude dialogul și că autoritatea nu vine din ton, ci din consecvența deciziilor și din rezultate concrete.
În același timp, am simțit nevoia să demonstrez că administrația locală poate fi condusă cu responsabilitate și empatie, fără a transforma funcția publică într-un exercițiu de forță. Maturitatea profesională a însemnat să aleg stabilitatea pe termen lung în locul câștigurilor de imagine pe termen scurt. Acest test nu a fost unul personal, ci unul instituțional: să confirm că o generație nouă de lideri poate administra cu seriozitate, nu doar cu entuziasm.
Andreea Crîmpiță-Matei
- Într-un context economic și social tot mai impredictibil, ce decizie luată în ultimii ani v-a scos complet din zona de confort, dar v-a definit profilul profesional?
Decizia care m-a scos cel mai mult din zona de confort a fost să prioritizez investițiile pe termen lung în detrimentul soluțiilor rapide, populare, dar fragile. Într-un context economic și social impredictibil, ar fi fost mai ușor să aleg măsuri care aduceau beneficii imediate de imagine, însă am considerat că rolul meu este să construiesc stabilitate, nu doar să gestionez urgențe.
Am ales să susțin proiecte structurale – în infrastructură, educație și digitalizare – chiar și atunci când acestea presupuneau costuri politice și o perioadă de neîncredere. A fost o decizie dificilă, pentru că a însemnat să explic mult, să ascult nemulțumiri și să rezist tentației de a guverna prin gesturi simbolice.
Această opțiune m-a definit profesional, pentru că a clarificat modul în care înțeleg leadershipul: nu ca pe un exercițiu de confort, ci ca pe o asumare lucidă a responsabilității. Cred că un lider al noii generații trebuie să aibă curajul să iasă din zona de siguranță personală pentru a construi siguranță publică.
- Care este cea mai mare provocare pentru această nouă generație de lideri pe care o reprezentați: să crească, să țină ritmul cu schimbările accelerate sau să își păstreze valorile? De ce?
Cea mai mare provocare pentru noua generație de lideri este să găsească echilibrul între ritmul accelerat al schimbărilor și păstrarea valorilor care ne definesc. Într-o lume în continuă transformare – economic, social și digital – este ușor să te lași prins în cursa vitezei și a performanței, sacrificând principiile fundamentale.
Pentru mine, leadershipul autentic nu înseamnă doar să crești și să te adaptezi, ci să o faci fără să pierzi integritatea, respectul față de oameni și responsabilitatea față de comunitate. Valorile nu sunt un obstacol în calea progresului, ci busola care ne ghidează deciziile, mai ales atunci când acestea sunt dificile sau impopulare.
Generația noastră are șansa să demonstreze că este posibil să fim inovatori și eficienți, păstrând, în același timp, coerența morală și respectul pentru comunitățile pe care le reprezentăm. În fond, adevărata provocare nu este viteza cu care mergi, ci direcția în care o faci.
- Dacă ați putea schimba un singur lucru în lumea în care va crește viitoarea generație de lideri, care ar fi acela și de ce?
Dacă aș putea schimba un singur lucru în lumea în care va crește viitoarea generație de lideri, ar fi accesul egal la oportunități și resurse. Cred că talentul, curajul și dorința de implicare nu ar trebui niciodată limitate de locul în care te-ai născut, de mediul economic sau de circumstanțe.
În mediul rural, am văzut cum lipsa infrastructurii, a educației și a resurselor poate frâna vise și poate reduce la minimum ambiția tinerilor. Mi-aș dori ca fiecare copil să poată învăța, să experimenteze și să se implice, fără să fie nevoit să aleagă între vis și realitate. Cred că doar atunci când oportunitățile sunt egale, curajul și responsabilitatea pot să înflorească.
Pentru mine, aceasta este fundația unui leadership autentic – o generație care crește cu speranță, nu cu limite.
***
Această prezentare este parte a proiectului NextGeneration – un proiect editorial Ancheta dedicat prezentării personalităților care reflectă cel mai bine reușita noii generații de specialiști, antreprenori, oameni politici și manageri publici din județul Argeș.
Ne propunem, prin acest proiect, să promovăm exemple de bună practică, mesaje și analize ale celor care au reușit în domeniul lor, pentru a încuraja dezvoltarea de competențe, încrederea tinerilor într-un viitor bun în România și repere de succes pentru toate domeniile esențiale din viața societății argeșene.
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
Dragoș Predescu: Succesul nu este rapid, nu este gratis. Succesul costă timp și dedicare
