- În urmă cu zece-cincisprezece ani erau cei mai puternici jucători pe piața publică din județul nostru. Oameni care dețineau putere politică, administrativă sau economică la nivelul la care puteau – fiecare în zona lui – să stabilească cum și când se dă ora exact în Argeș. Istoria care nu iartă pe nimeni, anii tulburi ai DNA sau ai marilor dezechilibre economice au schimbat tabla de sah a județului. Numele lor nu este însă nici uitat și nici, rar, pomenit.
- Redacția „Anchetaˮ vă propune o incursiune în evoluția unora dintre cele mai celebre personaje din palmaresul județului, pentru a vedea ce fac astăzi, cum s-au retras și care le-a fost destinul.
Constantin Nicolescu – cel mai puternic om din Argeș, „vecin” doar cu sătenii din Mihăiești
Constantin Nicolescu a fost prefect de Argeș, senator de Argeș, președinte al Comisiei Speciale a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului de Informații Externe și președinte de neînvins al Consiliului Județean Argeș, în perioada 2004-2014.
Foto credit: wikimedia.org
Considerat, pentru aproape două decenii, cel mai puternic om din județul Argeș, cu extrem de multe conexiuni și influențe în zona politică, administrativă și de business a județului, dar și la nivel național, numele cu cea mai mare rezonanță în istoria partidelor contemporane din Argeș (și al său, adică PSD și ale adversarilor săi), Constantin Nicolescu și-a construit cariera publică între adevăr și legendă, între imaginea filantropului de neegalat și cea a despotului neînduplecat, între tiparul de putere politică pe care l-a creat și vidul pe care urmașii săi s-au străduit, sub presiunea permanentei comparații, să îl umple.
Retragerea oficială din funcția de președinte CJ a lui Constantin Nicolescu a venit după ce a pierdut un proces cu ANI (Agenția Națională de Integritate) care îl acuzase în cazul unui contract încheiat între compania IATSA Bascov, în care era acționar și Consiliul Județean. Adevăratele probleme aveau însă să vină din urmă, încă de prin 2011, când DNA a demarat un val de dosare împotriva liderului suprem al PSD Argeș. Denumite generic „Dosarul școlilor”, „Dosarul Căteasca” sau „Dosarul Consultanța”, acestea aveau să însemne, pentru fostul președinte CJ, ani de instanțe, sute de termene și inclusiv o sentință cu executare, pe care a ispășit-o în Penitenciarul Colibași în perioada februarie 2015 – mai 2017.
Reîntors acasă, Constantin Nicolescu s-a retras aproape de tot din viața publică, aparițiile domniei sale la foarte puține evenimente fiind – chiar și așa rare – de natură să creeze numeroase speculații și să dea fiori reci celor care preluaseră comanda, fie la CJ, fie la partid și care încă văd în fostul lider un jucător activ, capabil să mobilizeze anumite forțe și să facă, pe tabla de șah a politicii interne, mișcări într-o direcție sau alta.
Vreme de câțiva ani după retragerea oficială din politică, fostul președinte și-a stabilit cartierul general la IATSA Bascov, companie pe care a păstrat-o până recent în portofoliul său de business și de care îl lega ani de istorie profesională. A ținut legătura constant cu foștii colegi și, conform legendelor urbane care au înconjurat mereu personalitatea sa, a intervenit activ în ultimele alegeri pentru conducerea PSD în județ, susținând echipa în fruntea căreia se afla Maria Dinu, fosta sa mână dreaptă, la momentul respectiv administrator public al Argeșului.
- În ultimii doi-trei ani, pe fondul pandemiei și al unor probleme de sănătate, Constantin Nicolescu a devenit o prezență și mai retrasă.
- A vândut IATSA Bascov, urmând ca – pe locul uriașului service de la intrarea în Pitești – să apară un centru comercial al nemților de la Lidl. Împreună cu soția, de vreme bună, fostul lider politic al Argeșului (care în toamnă împlinește 77 de ani) este retras la Mihăiești, în localitatea natală și se bucură de familie și nepoți, păstrând legătura doar cu prietenii foarte apropiați și urmărind, cu spiritul analitic care l-a caracterizat întotdeauna, atât evoluția evenimentelor din mediul public, cât și evoluția oamenilor care – după declinul mitului Nicolescu – s-au dezis de omul Nicolescu.
Tudor Pendiuc – traseu de la primarul de neînvins la angajat al piețelor din Vâlcea
Tudor Pendiuc a preluat conducerea Piteștiului în 1992.
Foto credit: InfoPitesti
Din acel moment, au urmat 23 de ani de control absolut asupra orașului reședință de județ, ani în care a fost unul dintre cei mai puternici jucători ai mediului public din Argeș, unul dintre cei mai importanți oameni din viața politică și un primar „studiu de caz” la nivelul administrației din țară, din perspectiva longevității și victoriilor categorice în alegeri. A condus Asociația Municipiilor din România, a fost membru în comitetul Regiunilor de la Bruxelles și a fost declarat cetățean de onoare al orașului sârbesc Kragujevac.
A fost decorat, în 2004, cu Ordinul Maţional „Pentru Merit în Grad de Cavalerˮ de fostul președinte Ion Iliescu, iar în 2011, cu „Ordinul Naţional „Pentru Merit în Grad de Ofiţerˮ, de fostul președinte Traian Băsescu.
În 2015, această carieră de invidiat lua sfârșit în mod forțat. Necazurile primarului începuseră din luna noiembrie a anului precedent, când procurorii DNA au demarat, într-o dimineață, una dintre cele mai ample acțiuni din țară, invadând birourile Primăriei Pitești, ale mai multor instituții și firme, precum și casele unora dintre cei mai cunoscuți jucători ai acelei perioade: primarul Pendiuc, oamenii de afaceri Valentin Vișoiu și Gheorghe Văsâi, directorul CNCD, Constantin Scarlat etc.
Au urmat dosare cu acuzații variate: concesiunea transportului public de călători, primirea unor recompense oneroase din partea mediului de business, realizarea de lucrări publice în folosul unor persoane apropiate etc.
În parcursul lung și încă neîncheiat al acestor dosare penale, a stat înscrisă dispariția treptată a fostului primar din toate pozițiile publice: cea de edil, cea de lider în asociații administrative, cea de președinte executiv (la un moment dat, chiar plin) al PSD Argeș, cea de figură publică. S-a reîntors din arest cu probelem de sănătate și vizibil schimbat.
În 2015, pleacă forțat din fruntea Primăriei și este înlocuit la comanda instituției de fosta sa mână dreaptă, Cornel-Constantin Ionică.
Căutându-și încă locul și rolul în administrația locală, Tudor Pendiuc candidează, ca independent, susținut de PAM, în alegerile locale din 2016. Pierde la mustață, în fața lui Ionică.
Urmează o nouă tentativă, în toamna aceluiași an, în poziția de candidat la Camera Deputaților, din partea ALDE. Ratează mandatul.
În 2017, fără o funcție publică și fără susținere politică, găsește refugiu la Vâlcea, unde devine, în luna octombrie, consilierul personal al primarului Mircea Gutău, un alt edil trecut prin încercări grele, din prisma problemelor cu legea.
Doi ani a ocupat Tudor Pendiuc această poziție, până când – în 2019 – a venit prima sentință definitivă într-un dosar DNA, cel în care era acuzat că a asfaltat ilegal strada fostei sale secretare. Era condamnat la închisoare cu suspendare și la muncă în folosul comunității.
Tudor Pendiuc și-a efectuat în Pitești orele de muncă în folosul comunității dispuse de judecători
Este contextul în care apare demisia sa din funcția de consilier a lui Gutău. Primarul din Vâlcea încheia această relație punctuală cu Tudor Pendiuc, cu un mesaj impresionant de adio în care preciza că decizia demisiei de onoare i-a aparținut fostului său consilier și că îi mulțumește, în numele orașului, lui Tudor Pendiuc pentru eforturile depuse, precizând că acesta a fost „motorul unor inițiative complexe, care au implicat deopotrivă trudă și inteligență, muncă de birou, dar și nenumărate drumuri făcute la ministere și agenții ale statului”.
În ziua în care Mircea Gutău făcea acest anunț emoționant, respectiv 11 iunie 2019, societatea Piețe Prest SA Râmnicul Vâlcea anunța pe site-ul instituției concursul public pentru o funcție de consilier la Compartamentul Relații Publice. La nicio lună distanță, în 4 iulie 2019, Tudor Pendiuc, din postura de unic candidat la concurs, era admis cu un punctaj de 96.50 puncte. Avea un nou job.
Acesta se adăuga carierei sale la catedră care nu s-a încheiat niciodată. Și în prezent, Tudor Pendiuc este conferențiar universitar doctor și predă, în continuare, în cadrul Universității „Constantin Brâncoveanuˮ. Face naveta aproape zilnic la Vâlcea și este o prezență din ce în ce mai rară în viața publică a urbei pe care a condus-o vreme de peste două decenii, fiind zărit în posturile unui cetățean obișnuit fie la cumpărături, fie la evenimente publice, fie în perioada în care și-a îndeplinit orele de muncă în folosul comunității.
O singură apariție meteorică s-a mai remarcat în ultimii ani în cazul domniei sale, în campania pentru alegerile din 2020, când s-a alăturat echipei din Partidul Ecologist, pe atunci condus de fostul senator Mircea Andrei, asigurând consultanță pe durata campaniei pentru candidatul acestei formațiuni la Primăria Pitești, respectiv omul de afaceri Cătălin Gherzan.
Procesele în cel mai mare dosar continuă pentru Tudor Pendiuc (68 ani), riscul unei sentințe fiind enorm, la pachet cu riscurile obligării la plata unor prejudicii uriașe, așa cum au fost acestea calculate de către DNA.
Cristian Boureanu – eșuat între iubiri cu fete tinere și perspectiva unor ani după gratii
Cristian Boureanu, acest copil răsfățat al politicii, mai degrabă personaj monden decât actor politic, a rămas în istoria Argeșului prin prisma scandalurilor, a ședințelor de partid cu scântei, a poveștilor de amor condimentate cu trădări spectaculoase.
A deținut două mandate de parlamentar. În legislatura 2004-2008 a fost ales pe listele PNL, în 2006 devenind deputat independent, după ce a fost exclus din partid. Intră apoi în PDL, partid din partea căruia a mai obținut un mandat.
Boureanu a fost numit de la centru președinte al PDL Argeș, fiind trimis să mai anime organizația de aici, unde lucrurile se derulau molcom și oarecum ineficient sub conducerea pașnicului Ion Cîrstoiu. De altfel, Boureanu este primul politician venit la Argeș care a reușit să anime atât partidul său, cât și celelalte partide, în special PSD. Rezultatele nu au întârziat să apară, dreapta unită din Argeș obținând printre cele mai bune rezultate de până atunci.
Din păcate, Boureanu s-a pierdut pe drum. Caracterul său impulsiv i-a atras numeroși dușmani și îndepărtarea sa din partid. În 2012, se retrăgea din politică, demisionând din toate funcțiile deținute în cadrul Partidului Democrat Liberal.
În 2013, avea să urmeze o altă ruptură, cea de fotomodelul Valentina Pelinel, care l-a lăsat pentru un alt Cristi (Cristi Borcea, un personaj celebru pentru numărul de căsnicii, aventuri și copii). Acest divorț preceda un altul la fel de dureros, cel de Irina, care l-a înșelat chiar cu nașul de cununie, Sebastian Vlădescu, fost ministru al Finanțelor.
Au urmat numeroase aventuri cu fete tinere, chiar și cu eleve, fiind de notorietate relația de durată pe care a avut-o cu Laura Dincă, o fetișcană de vârsta fiicei sale care, recent, a împlinit 21 de ani. Actualmente, Boureanu are o nouă iubită, fotomodelul Cristina Belciu, în vârstă de 24 de anișori.
Credit foto: 2am.eu
Recent, instanța de judecată a decis condamnarea lui Cristian Boureanu la patru ani și trei luni de închisoare, cu executare, în dosarul privind reabilitarea căii ferate București-Constanța. Sentința nu este definitivă și irevocabilă, drept care fostul parlamentar de Argeș mai poate spera la o sentință cu suspendare.
Filip Georgescu ˗ Le-ar da și acum capul lui, dar nu se potrivește filetul!
Filip Georgescu. Membru fondator și președinte al PSD Argeș înainte de era Nicolescu, șef al Regiei Naționale a Pădurilor și deputat pentru trei mandate.
Don Felipe, așa cum a fost cunoscut în viața publică, a fost un personaj care a făcut și desfăcut multe în Argeș, cu putere de influență și mobilizare asupra colegilor, mucalit, dar și foarte autoritar atunci când era nevoie.
Filip Georgescu a fost, înainte de capitolul „politică”, silvicultor. A condus inițial Ocolul Silvic Costești și, ulterior, a fost inspector principal cu vânătoarea și pescuitul în Ministerul Silviculturii, asta înainte de 1989, iar în 1990 devine șef al Direcției Silvice Argeș, pe care o conduce timp de 7 ani. Timp de doi ani și jumătate, în perioada 2001 – 2003, a fost directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor, funcție la care a renunțat în favoarea celei de parlamentar.
Cariera politică a început-o în 1990 și a făcut parte dintre apropiații liderilor de la centru. Pe 20 mai 1990, a fost ales deputat din partea Frontului Salvării Naționale Argeș, pentru un mandat de doar 2 ani, iar după expirarea acestuia nu a mai candidat la nicio funcție de ales public. În 2000, a intrat din nou în cursa pentru parlamentare, iar până în 2012 a strâns 3 mandate în Camera Deputaților.
A fost președinte al PSD (FDSN, PDSR) din 1994 până în 2005, când i-a predat ștafeta lui Constantin Nicolescu. Următorii ani i-a petrecut nemulțumit de evoluția partidului: „Le-aș da capul meu, dar nu se potrivește filetul!”, este o vorbă veche de-a lui Don Felipe, așa cum era cunoscut și numit fostul lider plin al PSD Argeș. În 2012, a încheiat și cariera parlamentară și a ieșit ușor și din politică, nemaifiind vizibil la nicio adunare sau întâlnire din PSD sau cu primarii.
Deși s-ar fi zis că își vede liniștit de pensie, Filip Georgescu (76 ani) a rămas activ și implicat la nivelul Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Argeș. Acesta a fost președinte al asociației, reconfirmat în funcție în 2017, pentru un mandat de 5 ani. La alegerile din aprilie 2022, a predat ștafeta lui Mihai Oprescu și a fost ales (doar) vicepreședinte.
Ion Mihăilescu s-a întors la vechea expertiză
Ion Mihăilescu a fost unul dintre cei mai reprezentativi oameni din administrația argeșeană a anilor 2000 și unul dintre cei mai buni și cunoscuți finanțiști ai județului Argeș. Șef al Finanțelor Publice Argeș, președinte al Consiliului Județean, președinte al Uniunii Naționale a Consiliilor Județene din România, președinte al Regiunii de Dezvoltare Sud-Muntenia, senator de Argeș, lider PSD, Ion Mihăilescu a reprezentat mai bine de un deceniu un jucător puternic și bine ancorat în toate realitățile publice ale Argeșului.
În paralel, grație structurii profesionale, s-a impus ca profesor universitar doctor, ca președinte al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România – filiala Argeș și ulterior ca președinte al Camerei Auditorilor Financiari din România, funcție pe care a deținut-o mult după părăsirea mediului politic.
Anii de muncă în expertiza financiară par să se fi încheiat, fostul lider CJ Argeș fiind astăzi, la 80 de ani, pensionat din activitate, în vreme ce fiul său, Ciprian, duce mai departe rolul activ în managementul Camerei Auditorilor Financiari din România.
Gogu Davidescu – mediatorul vânător de funcții în AJVPS
Gogu Davidescu. Un alt vânător al județului și fost șef de Direcție Silvică, însă de la alt partid. Gogu Davidescu, așa cum îl știu și prietenii și dușmanii, este o fire aprinsă care a avut un traseu politic încărcat, cu aspirații de parlamentar, pe care, în ciuda încercărilor, nu și le-a putut împlini. Acesta a jonglat între cariera politică și cea profesională, care au fost mereu în strânsă legătură.
A intrat în politică imediat după Revoluție, devenind membru FSN. A urmat PDSR, partid care l-a propulsat pentru prima dată pe o funcție publică importantă, cea de subprefect (1993 – 1997), secondându-l pe Constantin Nicolescu, care era prefect la acea vreme.
Ulterior, Gogu Davidescu s-a mutat la ApR unde a făcut echipă cu oameni cunoscuți, și atunci și acum, precum Gigi Văsâi sau Dan Manu. Partidul său a fuzionat cu PNL și a devenit liberal, apoi a urmat PLD, PD-L și, din nou, PNL de unde a și plecat, din cauza lui Adrian Miuțescu, după cum chiar el a declarat. A mai încercat pe la PER, însă nu și-a găsit calea aici și a părăsit mediul politic.
Cât a fost membru PD-L, susținut de peședintele de atunci al organizației, Cristian Boureanu, a fost numit și prefect al județului Argeș, funcție deținută în intervalul 2009 – 2013. A fost înlocuit de un coleg de-al său de partid, Ciprian Berevoianu, deoarece următorul lider al PD-L, Mircea Andrei, s-a arătat sceptic în a-i acorda încredere lui Davidescu.
În 2012, Gheorghe Davidescu a candidat și la alegerile parlamentare, pe zona Muscel, însă fără succes, rămânând doar cu afișele de campanie, care să îi amintească că și-a dorit un loc în Parlament.
Când a rămas pe dinafară și pe partea politică, și pe cea publică, a îmbrățișat profesia de mediator. Gheorghe Davidescu este pensionar și se mai asmute asupra celor de la AJVPS, unde a candidat pentru organismul de conducere al Asociației, la diferite ture de alegeri, dar fără prea mare succes.
Constantin Tămagă – fermier la ferma Mozăceni, pe Linkedin
De numele lui Constantin Tămagă se leagă o bună parte din istoria postdecembristă a județului Argeș, suficient de multă încât Wikipedia să îi dedice o scurtă descriere, după cum urmează:
„Deputat în legislaturile 2000-2004 și 2004-2008, în județul Argeș pe listele partidului PSD și ca senator în legislaturile 2008-2012 și 2012-2016 din partea Alianței PSD+PC.”.
Înainte de 1989, Tămagă era inginer-șef la ferma de la Mozăceni, comuna natală, iar apoi director la SMA Slobozia. Ca orice om determinat să urce în ierarhia socială, Tămagă a fost membru PCR din 1973 până la Revoluţie. Ar fi avut o carieră prodigioasă sub PCR, căci avea discursul setat pe limba de lemn a vremurilor, dar nici în perioada de democrație nu i-a mers rău. Din contră! Constantin Tămagă a înțeles rapid că banul e al celor care se află la butoane.
Așa a început lungul șir de joburilor la stat: director general la Direcţia Agricolă Argeș, prefect de Argeş și, mai apoi, parlamentar.
Tămagă a fost prefect într-o perioadă în care înalții funcționari publici aveau un termen de valabilitate ceva mai îndelungat, aveau pârghii de influență și un cuvânt de spus în privința numirilor de directori de deconcentrate. Aproape nimic nu i-a umbrit mandatul din 2002-2004.
Abia după ce a devenit parlamentar s-au descoperit tot felul de puneri în posesie ilegale pe care Prefectura Argeș le-a girat, sub conducerea lui Tămagă. Parlamentarul social-democrat a căzut, de fiecare dată, în picioare, chiar și atunci când în PSD cădeau capete grele, în frunte cu cel al lui Constantin Nicolescu. De asemenea, a scăpat și de plângerea penală a celor de la „Academia Cațavencu”, publicație care a reclamat faptul că parlamentarul argeșean nu-și putea justifica averea.
Ceea ce nu a reușit Tămagă a fost să urce pe scaunul de președinte al PSD Argeș. A fost momentul în care aripa senatorului Șerban Valeca a preluat controlul în partid, iar parlamentarul-agricultor a intrat într-un con de umbră. Atât de supărat a fost, încât își făcuse chiar intrarea în PDL, trimițându-l drept deschizător de drumuri pe fiul său, Traian Tămagă. S-a răzgândit însă.
Față de alți politicieni, setea de putere și influență a lui Constantin Tămagă nu a fost într-atât de mare. Cu un trai îndestulător, conturi bine ticsite cu bani, pensie specială și afaceri prospere în agricultură, Constantin Tămagă s-a retras din viața publică, la moșia sa de la Mozăceni. Astăzi, dacă dai o căutare după numele său, vei descoperi faptul că este „fermier la ferma Mozaceni”, pe Linkedin.
Viața sa liniștită nu a fost tulburată decât de problemele copiilor și ale nepoților, care nu au fost ocoliți de scandaluri publice. Pagina sa de socializare se rezumă la fotografii cu nepoțeii, de care este foarte mândru, iar politică mai face doar la un pahar, alături de prietenii săi din PSD, foștii parlamentari Ion Burnei și Filip Georgescu.
Privind retrospectiv în urmă, anii în care a ocupat funcții de înaltă reprezentare a județului nu au adus Argeșului vreun beneficiu anume. În schimb, fostul parlamentar s-a umplut de beneficii, cu siguranță.
Ion Burnei – pensie prosperă, după trei mandate tihnite de parlamentar
Ion Burnei este un alt nume de care se leagă viața politică a Argeșului. Nu a impactat-o într-un mod fundamental, dar nici nu a… fluierat în biserică. Burnei a stat în banca sa, departe de scandaluri și învârteli, ceea ce i-a prins bine în vremurile tulburi în care DNA pleca la vânătoare de politicieni.
La bază farmacist, licenţiat al Universităţii „Carol Davila” din Bucureşti, vanitatea l-a împins pe Burnei să mai urmeze două facultăți particulare (fabrici de diplome): Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti și Universitatea „Hyperion”, Bucureşti. Parlamentarul PSD nu a rezistat tentației de a-și da doctoratul, ca mulți alți politicieni care au reușit această performanță în paralel cu joburile extra-full-time la stat.
Burnei nu a fost pus din senin pe listele PSD pentru Parlament, a trebuit să agonisească ceva în calitate de om de afaceri (patron al farmaciilor Eva) și să prindă cheag în administrație, ca să primească o astfel de onoare. Astfel, în perioada 1995–1997, a fost director al Centrului de Diagnostic şi Tratament Piteşti, iar între 1998 și 2000 a deținut funcția de vicepreşedinte al Casei de Asigurări de Sănătate Argeş.
Cele trei mandate de deputat care au urmat nu s-au tradus prin rezultate demne de notat în dreptul Argeșului. Extrem de discret, deloc vocal politic, aproape că nici nu i-am simțit prezența. Ion Burnei a fost foarte discret și după ieșirea din viața publică.
Numele său a ieșit la rampă, ultima oară, atunci când, alături de foștii parlamentari argeșeni Filip Georgescu, Constantin Tămagă, Gheorghe Marin și Georgiu Gingăraș, a contestat la Curtea Constituțională anularea pensiilor speciale. Curtea Constituțională le-a dat satisfacție, drept care Burnei are de recuperat o căruță de bani.
Astăzi, fostul parlamentar ajuns la vârsta de 70 de ani se focusează pe afacerile din zona farmaceutică și pe plimbări relaxante, ca orice pensionar prosper care se respectă.
Florin Tecău – de pe cai mari pe cai mici, ecologiști
Ar fi putut fi și astăzi un nume de referință al PSD Argeș, doar că viciile au bătut funcția în ceea ce îl privește pe Florin Tecău, fost președinte al Consiliului Județean Argeș. Modul în care și-a expus funcția pe care o ocupa i-a întrerupt brusc parcursul politic.
Nimeni nu își închipuia că educatul și aparent inofensivul Florin Tecău dedica ore bune din programul de lucru ca să întrețină discuții amoroase cu persoane necunoscute, pe internet. Odată devoalate în presă aceste obiceiuri, cu tot cu probe, PSD Argeș nu a mai putut gestiona o astfel de lovitură de imagine, astfel încât a fost nevoit să îl tragă pe Florin Tecău pe linie moartă.
Pe linie moartă a rămas până de curând, căci fostul președinte al CJ Argeș susține că a fost convins de prieteni de la București să preia conducerea Partidului Ecologist Argeș. Revenirea sa în politică se face, așadar, pe cai mici și în cadrul unui partid care, deși se află de foarte mulți ani pe piață, nu a reușit să găsească nicio formulă prin care să conteze în vreun fel.
Primele apariții publice ale lui Tecău au constat în atacuri la adresa PSD, ceea ce ne arată că, cel puțin deocamdată, fostul președinte al CJ Argeș se folosește de această tribună politică pentru a plăti niște polițe politice. Rămâne de văzut pe cine va convinge Tecău să i se alăture în această nouă aventură cu șanse extrem de mici de succes.
Ion Cîrstoiu – mare amator de vacanțe exotice
Primar, prefect, parlamentar, președinte de partid, Ion Cîrstoiu a deținut toate aceste funcții imediat după lovitura de stat denumită, în mod cosmetizat, Revoluție. A fost, probabil, una dintre cele mai echilibrate figuri politice ale județului și printre puținii cărora puterea nu i s-a urcat la cap, rămânând constant în atitudine, indiferent de funcțiile pe care le-a deținut.
În luna martie a lui 1990, Cîrstoiu se urcă în primul tren politic și devine membru al Frontului Salvării Naționale. În august, este numit primar al municipiului Pitești, funcție în care stă doar câteva luni pentru a prelua, mai apoi, funcția de prefect al județului. Tot în acest an este ales și președinte al Filialei Argeș a FSN. După scindarea partidului, rămâne alături de Petre Roman în ceea ce avea să devină PD, bună parte alegând să-l urmeze pe Ion Iliescu în FDSN (viitorul PSD).
Timp de patru ani, Ion Cîrstoiu se ocupă exclusiv de organizația județeană a PD Argeș, fiind remunerat doar din cotizațiile membrilor. Munca de partid a fost cu folos, căci Cîrstoiu obține un loc în Camera Deputaților. După două mandate de parlamentar este numit prefect, dar numai așa, drept consolare, căci PD intră în zodia lui Cristian Boureanu, care este impus în fruntea listei pentru Parlament.
Urmează niște ani tulburi, cu scindări și fuzionări de partide, cu reașezări și combinații politice neașteptate în urma cărora Cîrstoiu este retrogradat la funcția de subprefect. Din această funcție iese la pensie, pe fondul scandalului cu „Mita de la permise”. S-a speculat la acea vreme că ar fi fost scos la pensie pentru a fi protejat de imensul scandal.
După ieșirea din scenă, Ion Cîrstoiu nu a mai revenit în atenția publică, concentrându-se pe excursii în destinații din ce în ce mai exotice, vrând, parcă, să recupereze tot timpul în care a stat legat de glie. Dubaiul a fost una dintre destinațiile sale preferate.
Retragerea din politică a coincis cu începutul unor vremuri din ce în ce mai agitate și instabile, deloc pe stilul său așezat și neagresiv.
Înțelegem că pandemia l-a afectat puțin, trecând prin boală cu oarecare dificultate, dar recuperându-se încet și sigur.
Ion Stoica – de la comanda în cadrul MAI la statutul de decan universitar
Chestorul Ion Stoica, unul dintre cele mai puternice nume ale MAI în Argeș și unul dintre cei mai longevivi manageri din sistemul de poliție al județului, a reprezentat ani întregi imaginea autorității și a forței de decizie în județ, pe linie instituțională.
Inițial ofițer în investigarea fraudelor, apoi adjunct la Poliția Municipală și la Poliția Județeană, Ion Stoica a preluat comanda inspectoratului în anul 2000 și a rămas în funcția de inspector-șef (în Argeș, Olt și Vâlcea) până la pensionare, în martie 2016. În această perioadă, a fost promovat inclusiv la nivelul Ministerului, ocupând o vreme poziția de secretar general al MAI.
După pensionare, chestorul argeșean nu a optat, asemenea multor alți colegi din sistem, către zona privată, ci către învățământul universitar. Cu statutul de lector universitar doctor, domnia sa este de câțiva ani buni decanul Facultății de Ştiinţe Juridice, Administrative şi ale Comunicării – Piteşti, din cadrul UCB. Se ocupă în continuare cu energie de misiunea academică asumată, de numeroase proiecte universitare și susținerea activităților administrative care îi revin în perspectiva acestei funcții, iar timpul liber îl dedică statutului său de bunic, pe care i l-a asigurat fiul cel mare, Bogdan Stoica.
Cornel Penescu – reconfigurare traseu după pierderea unei averi de 170.000.000 euro
Cornel Penescu. Cel mai bogat om din Argeș la nivelul anilor 2005-2006 (cu o avere estimată la 170.000.000 de euro) și unul dintre cei mai bogați din România, antreprenor cu anvergură națională, fondator și președinte al Asociației Oamenilor de Afaceri, creatorul mărcii PIC, fost proprietar al Clubului FC Argeș, jucător activ pe piața de business și în mediul public argeșean vreme de peste un deceniu.
Numele fraților Cornel și Ilie Penescu a marcat sfera antreprenorilor privați din județul nostru, din zorii anilor ՚90 până în anii 2010-2011. Cei doi au debutat cu o afacere în producția alimentară pe care au extins-o către comerț și căreia i-au dat amploare națională prin lanțul de hipermerketuri PIC, la momentul respectiv singurul lanț de gen controlat de un acționariat 100% românesc.
Afacerile s-au extins în mai multe zone, inclusiv servicii de taximetrie, construcții, producție, distribuție, transport, mass-media etc. Compania PIC avea, la finele lui 2008, aproximativ 3.000 de angajaţi şi rulaje de 150 milioane euro, cele cinci hipermarketuri deschise în Pitești, Craiova, Brăila, Oradea și Călărași generând peste 80% din cifra de afaceri.
Problemele au venit, în 2009, după implicarea, din ce în ce mai pătimașă a lui Cornel Penescu în lumea sportului și, punctual, în activitatea Clubului FC Argeș, căruia îi devenise patron cu trei ani în urmă.
Procurorii DNA l-au pus sub acuzare pe Cornel Penescu și l-au ținut o perioadă bună în arest preventiv sub acuzația că ar fi mituit – în special pentru rezultate sportive – arbitri, oficiali, observatori, dar și șefi ai unor instituții de control din sfera businessurilor sale. Așa dispărea, la acel moment din decor, un alt nume puternic al mediului public din Argeș, respectiv Aurel Stoian – fost șef al Gărzii Financiare.
La sfârşitul lui 2013, Tribunalul Prahova l-a condamnat pe fostul patron al lui FC Argeş la patru ani de închisoare cu executare (ulterior, s-a mai adăugat o sentință), Cornel Penescu executându-și pedeapsa la Penitenciarul Mărgineni.
În acești ani, averea impresionantă de la începutul problemelor s-a risipit. Compania PIC a intrat în insolvență, iar hipermarketurile de mii de metri pătrați au fost închise și ulterior vândute, la bucată, de lichidatorul PwC Romania pentru plata creanțelor pe care – la data insolvenței – PIC le avea către peste 400 de furnizori.
Parte din celelalte businessuri s-a prăbușit ca într-un joc de domino pe fondul neîncrederii în piața de business, chit că Ilie Penescu – fratele cel mare și Andrei Penescu – fiul lui Cornel Penescu, au preluat comanda și s-au reorganizat cât au putut.
Mașinile scumpe, în frunte cu un Maybach de 400.000 de euro, s-au întors la societăți de leasing.
Familia a fost evacuată dintr-o vilă impunătoare, estimată la peste 1 milion de euro, pe care o deținea în Trivale, pentru că nu și-a mai putut acoperi datoriile către bănci. După o haltă la Baza Vulturilor, stabiliment al clubului FC Argeș, familia Penescu s-a mutat în Bascov, locație în care stau și în prezent.
Andrei, fiul magnatului argeșean, a reinventat societatea de taximetrie și, împreună cu familia, a ținut vie afacerea mass-media constând în ziar, televiziune și distribuție. Ilie Penescu și-a reîntors atenția către producție, punând bazele unei noi afaceri și unui nou brand: LUNA, sub care produce zahăr, spirt medicinal etc.
După ispășirea pedepsei, Cornel Penescu s-a reîntors la familie și, împreună cu fiul său, se ocupă de afacerile pe care încă le coordonează în piață, cele din domeniul taximetriei și mass-media. De o discreție totală, omul de afaceri (54 de ani) este deja bunic și trăiește altfel de împliniri, departe de tumultul și prim-planul vremurilor de odinioară.
Ghorghe Axinte – de la mare constructor la producător de filme și manager de hotel
Gheorghe Axinte. Om de afaceri, profesor universitar, inventator, Gigi Axinte a fost, timp de mai mulți ani, unul dintre milionarii patriei, conform catalogului Forbes – 500 de miliardari. În 2010, această publicație economică scria că argeșeanul are o avere estimată la 16 – 17 milioane de euro. Businessul principal era Argecom SA, preluat în 2000 de Gheorghe Axinte, firmă de construcții pe care a transformat-o într-un colos. În 2007, figura pe locul 8 în topul firmelor abonate la contracte cu statul, în portofoliul său fiind Consiliul Județean Argeș, Universitatea Pitești și Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR).
În 2009, de exemplu, avea contracte de 200 milioane de euro cu diverse companii și instituții din sfera publică, dintre care 65 de milioane de euro erau doar cu CNADNR. Succesul său în licitațiile cu statul era pus și pe prieteniile sale cu sfera politică, cu PSD mai exact, unde nu l-am regăsit niciodată ca membru, ci doar ca prieten. Însă tot de la faptul că majoritatea lucrărilor depindeau de banii publici, iar achitarea facturilor întârzia, i s-a tras decăderea Argecomului.
În 2009, Gheorghe Axinte declara, pentru „Ziarul Financiarˮ, că are în plan diversificarea surselor de finanțare și să atragă parteneriate externe, vorbind chiar de producția de confecții metalice pentru o firmă din China. Nu s-a mai concretizat nimic, pentru că în 2012, la 1 august, a solicitat intrarea în procedura de insolvență. Inițial, când Argecom și-a cerut singur reorganizarea, avea un tabel preliminar cu 64 de creditori, printre care și Gheorghe Axinte, patronul Argecom, iar datoriile către terți erau cumulate undeva la 83 milioane de lei, creanța lui Axinte fiind de 26,42 milioane de lei.
Cu toate că i s-a prezis falimentul, Argecom SA, a reușit în decembrie 2021 să reintre în business. Tribunalul Specializat Argeș a decis închiderea procedurii de insolvență la cererea administratorului judiciar și reinserția în activitatea economică. „Se repune în situația de dinainte de insolvență, adică societate cu capital propriu, cu acționarii care erau înainte, își desfășoară activitatea conform codului CAEN, adică repunerea în situația inițială ca urmare a îndeplinirii planului de organizare.”, ne-a explicat reprezentantul R&I Group SPRL, care a fost administratorul judiciar al companiei argeșene.
Revenind strict la Gheorghe Axinte, deși a ieșit din viața publică și s-a ținut ascuns, a fost implicat în tot soiul de proiecte, cu care ne-a surprins. Mai întâi l-am găsit ca lector la Universitatea Pitești, în perioada 2005 – 2015, interval în care a și fost constructor al corpurilor de clădire din Târgu din Vale. Apoi a fost conferențiar la Bioterra în București, între 2017 și 2021. A fost și consilier al vicepremierului din guvernul Cioloș, Vasile Dâncu.
Acesta s-a implicat și în producția de film, prin Casa Eirinafilms, și l-am putut vedea pe covorul roșu la premiera filmului „Dimineața care nu se va sfârși”, alături de scenaristul și regizorul pr. Ciprian Mega, preot al comunității românești din Cipru. Și Gigi Axinte s-a apropiat foarte mult de biserică în acești ani și probabil așa a ajuns să îl cunoască și pe părintele care a scris povestea pe care a ecranizat-o casa de producție Eirina.
La nivel de business, Gheorghe Axinte s-a retras din zona construcțiilor odată cu începerea declinului Argecom SA, iar în prezent se ocupă de o unitate hotelieră din Bușteni.
Liviu Iliescu – președintele… industriașilor din România
Liviu Iliescu. Cornul Vânătorului este unul dintre localurile-emblemă ale Piteștiului, cu o vechime considerabilă, de prin 1960 – 1970, iar legat de istoria hanului este și numele lui Liviu Iliescu. Acesta a deținut și administrat restaurantul până în 2013, când i l-a vândut unui alt om de afaceri cu notorietate în urbe, Gigi Văsâi, și societății acestuia Girexim Universal, care îl administrează și în prezent.
Liviu Iliescu, fostul patron de la Cornul Vânătorului a trecut într-o zonă mai linistită a mediului de afaceri, unde nu își bate capul cu extinderi de localuri, atragere de clienți și organizare de evenimente. Acesta este, în prezent, președinte al Uniunii Generale a Industriașilor din România, filiala Argeș și are timp berechet de vacanțe și familie.
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
10 VIP-uri din Argeș în caz de război! Ce spun că vor face dacă trebuie să-și apere țara!
