Aproape de capătul unei străzi neasfaltate, o uliță de țară cu pământ și piatră, pe partea dreaptă la numărul 38, este casa familiei Mencinicopschi.

Străjuită de copaci falnici, cu o curte frumos ordonată, acolo unde se află aproximativ 50 de persoane, locuința e una cu etaj, tipic zonei montane.

Dinăuntru se aud mai mulți preoți care fac slujbă la căpătâiul mortului, cum e obiceiul. Lume tristă, înăuntru și afară, cei de afară vecini, oameni care l-au cunoscut, vorbesc frumos despre el, spun că a fost un om bun, de caracter, care a ajutat pe toată lumea.

O femeie din sat trece prin fața porții, își face cruce, nu se oprește și spune că a fost un om mare, din sat de aici de la ei.

Sunt mașini de București, de Neamț, de Ilfov. Preoții tac, liniștea se așterne până când se iese cu sicriul și îl așează în mașina mortuară care aștepta undeva pe aleea din curte. Apoi, în coloană, se pleacă spre biserică, undeva la câteva sute de metri. Aici e slujba propriu-zisă, iar apoi Gheorghe Mencinicopschi va fi condus pe ultimul drum, la vreo 3 – 4 km distanță, la cimitir, care se află undeva la ieșire din Domnești către Câmpulung.

Reamintim faptul că profesorul Doctor Honoris Causa Gheorghe Mencinicopschi a decedat miercuri, 19 octombrie,  la vârsta de 73 de ani.  Acesta s-a născut pe data de 1 mai 1949, în comuna Domnești din județul Argeș.

Acesta era internat la un spital din capitală cu un diagnostic grav la plămâni, potrivit Libertatea.

Gheorghe Mencinicopschi a fost un biolog, biochimist și cercetător român, și ,de asemenea, fost director al Institutului de Cercetări Alimentare. Medicul era recunoscut drept o personalitate activă din domeniul alimentației din România.

Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro