Este a treia ediție în care publicația „Anchetaˮ – pornind de la un caz care a zguduit Piteștiul – își propune să tragă un semnal de alarmă, într-un efort asumat al comunității ca acest fenomen să nu mai fie perceput drept unul specific filmelor americane, ci unul care afectează din ce în ce mai mulți copii, unii cu vârste din ce în ce mai mici, chiar și de 12 ani.
Mărturii terifiante din acest coșmar al narcoticelor au fost expuse, în prezența șefului Antidrog București, Cătălin Țone, și a peste 300 de elevi în cadrul unui eveniment organizat de Baroul Argeș, eveniment afiliat proiectului „Fii avocat în școala ta!”. Au vorbit deschis despre droguri un tânăr fost consumatori, mama unei fetițe încă dependente, dar și primarul Piteștiului, Cristian Gentea, care a mărturisit, în premieră, că are în grijă un tânăr ce își trăiește viața sub imperiul consumului de stupefiante.
***
Mărturii traumatizante ale mamei unei fetițe de 16 ani! Fetiță premiantă și iubită, devenită dependentă după pandemie
În fața celor peste 300 de elevi de clasa a IX – X-a, o mamă din Sibiu, prezentă la eveniment, a acceptat să expună calvarul prin care trece. Fiica ei era un copil premiant și plin de viață, iar acum este de nerecunoscut. A început să consume substanțe cu efect psihoactiv încă din clasa a VIII-a, căzând victimă dependenței din ghearele căreia nu a mai putut fi smulsă. Mama, distrusă, a povestit printre suspine întregul drum de la „încercare” la dependența totală al fiicei sale și ce turnură întunecată a luat întreaga lor viață.
Drogul s-a strecurat în viața ei pe furiș. A fost ieșirea din pandemie, mergea la prietenele ei acasă. A cunoscut o altă fetiță care trăise o dramă. Mama ei murise de cancer, iar tatăl ei – în urma traumei – consuma alcool. A început și acea fetiță să bea, iar fiica mea a băut alături de prietena sa. Din nefericire, a mai adăugat ceva la alcool… pastile de Xanax. Și așa a început, ușor, ușor, dependența. Fără să își dea seama, ca distracție, din dorința de a epata, de a fi în rând cu anturajul. Într-o seară, a ajuns într-un loc nepotrivit, asumându-și riscul să fie alături de trei băieți, iar unul dintre aceștia a abuzat-o sexual. De aici a început trauma ei.”, a povestit mama tinerei.
De la droguri la anturaj, de la anturaj la viol, de la viol la traumă și de la traumă înapoi la droguri
Era în clasa a VIII-a, trebuia să își dea examenul de capacitate. Era într-o clasă foarte bună. Copil de 9.60 – 9,70. Nu am știut ce să facem, deși am fost alături de ea. Din păcate, în anturajul în care era, a înțeles că își poate manageria trauma consumând iarbă. Noi am pus toate ieșirile ei pe seama abuzului la care fusese supusă și nu am realizat că, încet, încet, intra în lumea asta, a drogurilor. Așa au mai trecut vreo 5 luni în care a devenit din ce în ce mai violentă cu noi. Nu ne asculta, era și vacanță, voia să iasă afară… Dacă nu îi dădeam voie insista, devenea violentă… La un moment dat, am aflat că era vorba de droguri. Și atunci a început un carusel al morții. Am plecat din Sibiu la Cluj, am stat acolo trei luni pentru terapie, a stat internată câteva zile. Ne-am întors acasă la Sibiu crezând că e totul ok. Și 3-4 luni a fost. A reușit să își facă și un prieten, însă ea deja nu mai funcționa normal. Era irascibilă, era geloasă, nu își putea controla relațiile cu prietenii și din nou a decăzut. Am luat-o de la capăt!”, au continuat mărturisirile invitatei din Sibiu.
„Cea mai mare durere a fost când am văzut-o legată, sedată în spital!”
Manifestările fiicei sale au devenit din ce în ce mai greu de gestionat, așa că părinții au apelat la Poliție și la tratament, însă și acestea s-au dovedit a fi decât niște soluții de moment. De asemenea, mama adolescentei care trece prin acest calvar, a evidențiat o altă realitate a societății românești care nu este pregătită să îi ajute în mod real pe tinerii ajunși la dependența de narcotice.
Nu mai știam ce să facem din cauza violenței. Apelam la Poliție, o internam… Cea mai mare durere a fost când am văzut-o legată, sedată în spital, pentru că – la momentul acesta – dacă un minor trece prin această dramă – singura opțiune este să îl internezi 2 – 3 săptămâni. Acolo stă cu alți 6 copii bolnavi psihic, cu diferite afecțiuni. Realmente asta e tot ceea ce poate face acum statul pentru copiii minori dependenți. Există un singur centru în toată țara –Teen Challenge România, un centru creștin, unde fetița mea a stat două săptămâni. Acolo stau copiii distruși, zdrobiți la maximum și nu îmi doresc ca fiica mea să ajungă în acel stadiu.
Mă uit la voi și mă gândesc la ea cum stă în întuneric. Prietenii ei nu mai sunt alături de ea, anturajele în care mai poate intra sunt mizerabile. Nu a mai fost de un an la școală. Dacă după câțiva ani își va reveni, nu va avea nicio ancoră. Se va trezi un adult respins de societate. Uneori are momente de luciditate în care îmi spune: «Mamă, ajută-mă!».
În străinătate sunt centre de reabilitare, unde stai 8 – 9 luni și – cu terapie și terapie ocupațională – reușești să redevii om. La noi nu poți decât să îl duci în spital, să îl iei sedat, poate și cu sevraj după medicație, și să faci pe polițistul, ca să nu apuce să ia din nou droguri.”, a mai adăugat mama fetiței de 16 ani căzute în această patimă.
Drogul intră ușor în viața ta, ai impresia că este o poveste de iubire minunată, dar, de fapt, iubirea asta te duce la moarte, te distruge, te deteriorează și realizezi că nu mai ești liber.
Cred că cei care încep să consume se împart în două categorii: cei din medii defavorizate, abuzați, traumatizați, care încearcă să evadeze din lumea lor reală, crezând că așa le va fi bine, și cei care iau din pură distracție.”, a mai adăugat aceasta.
***
Fost dependent de heroină injectabilă și etnobotanice:
„Dintr-o casă cu 4 copii, 3 eram dependenți. Am vândut tot!”
„În momentul în care o să dai cu adevărat piept cu dependența, o să dea ea cu tine de pământ!”, și-a început Andrei povestea. Acesta a consumat încă de la 13 ani, „inspirat” de fratele său mai mare. Împreună cu acesta, prin exemplul lor, l-au tras după ei și pe cel mai mic dintre frați. A reușit să scape din captivitatea dependenței, deși consuma heroină injectabilă și etnobotanice și, de 9 ani, este alături de Teen Challenge. Este și președintele organizației și coordonează activitatea de prevenire a consumului de stupefiante. S-a vulnerabilizat în fața publicului numeros și a expus povestea sa, una tragică, din care a avut de suferit întreaga sa familie.
* Dependența s-a instalat de la prima doză!
Părinții mei erau extraordinari. Tatăl meu a lucrat toată viața în cadrul armatei, apoi s-a mutat la SPP, unde făcea parte din garda prezidențială. Mama era manager de restaurant. Aveam niște părinți foarte faini, dar – cum ei lucrau foarte mult – aveam timp liber la dispoziție și, fiindcă drogurile erau accesibile, ne-am apucat de ele. Fratele meu la 16 ani a început să consume heroină. Era undeva în 1998, nu știam prea multe despre droguri, despre efecte, despre cum o să ne mănânce viața. Știam că majoritatea băieților din cartier o fac, consumă, că se simt bine și sunt pe val. Am zis că ne drogăm și noi o perioadă și, apoi, când nu mai avem chef, ne lăsăm de ele. Doar că nu s-a înâmplat asta!
Fratele meu a început la 16 ani, pe când eu aveam 13. Cum el și prietenii lui erau Dumnezeu pentru mine, pe ei îi admiram, pe ei îi idolatrizam, într-o vacanță de vară m-am rugat de fratele meu să îmi dea și mie să consum. Eram cu el și alți doi băieți. Ei au scos o bilă și 2 seringi și au început să se injecteze și am insistat foarte tare să îmi facă și mie. Mi-era frică de ace, de tot ce se întâmpla acolo. Îmi amintesc că aveam un gol puternic în stomac, însă dorința aceasta de a fi acceptat de grupul lor m-a făcut să continui să le spun: «Dați-mi și mie, dați-mi și mie!». Am întins mâna și eu mă uitam în altă parte, iar ei îmi căutau să scoată o venă în care să mă înțepe. După care, dependența s-a instalat la prima doză. Și vă spun că așa se întâmplă! Am prieteni care au fost dependenți de iarbă și vă spun că – atunci când fumezi primul joint – nu faci decât să contempli cum va fi când vei trage următoarea țigară. Și vor fi următoarele jointuri sau prize, pentru că urmează petreceri, situații tensionate la școală, acasă, drame, traume…ˮ
„Familia noastră s-a destrămat, fratele mic și-a petrecut cei mai frumoși ani după gratiiˮ
Consecințele sunt devastatoare! Eu în clasa a X-a am renunțat la liceu. Am zis: «Lasă că îmi îngheț anul», scap de toate drogurile mele și apoi îmi reiau eu studiile. Abia la 35 de ani am reușit să îmi reiau studiile. Îmi doresc foarte tare să fiu profesor la bătrânețe, dar – ca să ajung la facultate – trebuie să termin 12 clase. Și pare funny, dar nu vă dați seama cât de nasol este, la 35 de ani, să mergi la liceu.
Ce a fost mai tragic este că frățiorul meu, mai mic cu 3 ani, văzând ce fac frații mai mari, a început să consume și el. Dintr-o casă cu 4 copii (că mai am și o soră), 3 eram dependenți. Și atunci a început calvarul!
Am început să vindem din casă. La început, când încă ne feream, încercam să îi luăm mamei bani din geantă sau telefonul, dar când au aflat, plecam cu electrocasnicele direct. Am luat televizoarele, până și mașina de spălat am vândut-o. Am ajuns să locuim într-o casă care stătea să cadă pe noi, nu mai aveam utilități, gaze, apă, curent, pentru că nu mai aveam cu ce plăti.
Familia noastră s-a destrămat, fratele meu cel mic, la 20 de ani, a fost prins făcând trafic și a primit 6 ani de pușcărie. A făcut 4 ani și 7 luni. Cei mai frumoși ani și i-a petrecut după gratii. Eu și cu fratele meu mai mare, văzând că situația e din ce în ce mai nasoală, pentru că ne drogam împreună, am decis să întrerupem legătura asta dintre noi, sperând că așa scăpăm de dependență. El a decis să plece în Spania și acolo a devenit dependent și de cocaină injectabilă. A avut două preinfarcturi și de multe ori l-a luat salvarea.”
„Am 11 prieteni care au murit de supradoză”
În 2012, ajunsesem să am un frate la închisoare pentru trafic și unul care dormea pe sub poduri în Spania, polidependent de heroină și cocaină injectabile, o mamă din ce în ce mai bolnavă. Tata nu mai ținea legătura cu noi, căci părinții au divorțat. M-am internat la dezintoxicare din nou. Țin minte că a venit mama să mă viziteze și – cum nu avea voie să intre pe secție – mi-a spus că urmez aceiași pași ca fratele mai mic și voi ajunge la închisoare. Asta m-a trezit și am căutat soluții.
Am 11 prieteni care au murit de supradoză. V-am spus că am început în prezența fratelui și a doi băieți. Azi, doar eu și fratele meu mai trăim. Narci, un prieten, era un om pe care nu îl puteai supăra cu nimic. Orice ziceai, orice făceai, el avea o glumă și te făcea să râzi. Era dependent de heroină și – aflat în camera de hotel de la mare – și-a făcut o doză între degetele de la picioare. A fost supradoză și a căzut imediat, iar din cauza impactului și-a frânt gâtul pe loc. A lăsat în urmă un copil de câțiva ani.
Faptul că eu am reușit este un miracol! Statistica este împotriva celor care consumă. De 9 ani, de când sunt la centrul Teen Challenge, nu am văzut niciun tânăr care să nu aibă consecințe grave pe fondul consumului de la bani, familie, școală, sănătate. În schimb, numai în ultimul an jumătate ne-au murit două persoane, care nu au reușit să rămână în program.”, a încheiat tânărul prezent în fața elevilor argeșeni pentru a-i responsabiliza asupra modului în care narcoticele le pot distruge, efectiv, total, viața.”
***
Primarul Gentea îngrijește un tânăr narcoman: „Doar pe mine mă mai știe de frică!ˮ
» Edilul Piteștiului a povestit public despre caznele prin care trece raportat la lupta cu dependența respectivului tânăr! „De două ori l-am internat! Nu o poți face, fără acordul lui.”
Invitatul special al evenimentului organizat de Baroul Argeș a fost Cătălin Țone – șeful Antidrog București, autor al cărții „Marijuana, zborul spre iad”, carte care a ajuns și la elevii prezenți în sală. În intervenția domniei-sale, a prezentat cazuri concrete, exemplificate cu materiale video, despre cum te devorează stupefiantele și îți distrug, pur și simplu, viața.
În egală măsură, Cătălin Țone a povestit și despre o mare problemă pe care o întâmpină cei care se luptă cu această dependență, fie ei consumatori, fie membri ai familiei. Este vorba despre lipsa centrelor de dezintoxicare (locații specializate pentru tratament) și – ulterior – a centrelor postcură, unde cei trecuți de prima etapă ar trebui să beneficieze de terapie, încă aproximativ 9 luni.
Acest subiect l-a determinat și pe primarul Piteștiul, Cristian Gentea, să ia cuvântul și să povestească tinerilor despre o dramă la care este părtaș frecvent, prin prisma faptului că susține o familie al cărei băiat este dependent de canabis. Tânărul este fost sportiv, a precizat primarul, iar familia sa nu mai poate face singură față ieșirilor violente ale acestuia și nici faptului că vinde totul din casă ca să își ia dozele de stupefiante de care are nevoie. Aici intervine primarul, singurul pe care „îl mai știe de frică” respectivul tânăr narcoman, după cum a declarat chiar Cristian Gentea.
Când sunt adulți, este foarte greu să îi internezi pentru dezintoxicare. Degeaba te chinui cu ei, căci – dacă nu își dau acordul pentru internare – nu ai, pur și simplu, ce să le faci. În ciuda tututor evidențelor, nu ai nicio pârghie legală. Am ca exemplu cazul tânărului despre care vă vorbesc și pe care îl cunosc foarte bine.
Îl duci la spital, face analizele și iese pozitiv la marijuana și canabis, după care nu poți să îl internezi, pentru că nu este de acord! Mie mi s-a întâmplat treaba asta cu tânărul despre care vă vorbesc. Este foarte violent și în familie. Părinții vin, se plâng la mine, iar eu chem Poliția. Și aici cred că ar trebui un sprijin în plus pentru autoritățile care intervin. Vin polițiștii, iar tânărul este plecat cu prietenii. Îl sun și îmi spune: «În 5 minute vin!», iar – când sosește – se comportă atât de frumos cu oamenii legii, încât și aceștia se închină. «Păi ăsta consumă droguri?!». El întreabă ce a făcut, explicând că nu a făcut nimic greșit. Ei îi dau dreptate, că îl văd așa pașnic. După ce poliția pleacă, intră în casă, ia televizorul și îl duce la amanet.
Acest tânăr, chiar dacă este foarte violent, are momente când numai de mine ascultă. Eu, întâmplător, l-am internat pe băiat de două ori. O dată a fost la București, când nu mi l-au ținut decât 9 zile și mi l-au dat acasă. Aici intervine ceea ce a spus domnul Țone, și anume lipsa unei etape a doua de terapie, cea postdezintoxicare. Cred că ajutorul acordat organelor legii și realizarea de centre pentru această a doua etapă sunt cele mai importante pârghii prin care putem să îi ajutăm pe acești tineri.”, a declarat edilul Cristian Gentea.
__________________________________________________________________________________
Citiți, pe anchetaonline.ro
O crimă oribilă cu o miză mult mai mare: drogurile psihotrope împânzesc Piteștiul!
