În lipsa unor locuri de muncă sau a unor venituri care să le asigure un trai decent, milioane de români au luat drumul străinătății în speranța obținerii unor venituri care să le asigure un trai mai bun lor și familiilor lor.
Prețul plătit însă poate fi rezumat la două cuvinte: lacrimi și dor.
Suntem în comuna Coșești din județul Argeș, la o familie de bătrâni ai căror copii sunt plecați de câțiva ani în străinătate, la muncă.
Vasile Marin este un bunic care își crește nepotul după ce copiii lui au plecat la muncă în străinătate. Băiatul lui lucrează într-o fabrică iar nora într-o pepinieră.
Nepotul a rămas în grija lor. David are cinci ani și în fiecare zi își sună părinții să îi vadă și să vorbească cu ei.
Bunicii copilului se străduiesc din răsputeri să-i asigure toate cele necesare, dar spun că nimic nu poate suplini dorul de părinți.
Maria Marin este bunica lui David. Aceasta plânge și spune că nu îi lipsește copilului nimic, dar lui îi este dor de părinți.
La fel ca David sunt mai mulți copii din sat ai căror părinți au plecat la muncă în străinătate.
Majoritatea celor din Coșești care au plecat la muncă în străinătate au fost acolo doar pentru o perioadă. Unii s-au întors acasă și lucrează aici, alții mai stau un an, doi și vor veni și ei pentru că dorul de familie îi copleșește.
Citiţi, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
Primul RMN deschis a ajuns în Pitești, la Spitalul Sfântul Nicolae!
