Consiliul Județean Argeș anunță că în timpul lucrărilor de reabilitare desfășurate la Muzeul Județean, au fost descoperite o parte din ruinele Schitului Buliga. Anunțul a fost făcut după vizita de marți, 12 aprilie, a vicepreședintelui Consiliului Județean, Marius Nicolaescu, la șantierul deschis la Muzeul Județean. Vicepreședintele a vrut să vadă stadiul lucrărilor privind restaurarea instituției, proiectul fiind unul din cele trei ale CJ Argeș, pe fonduri europene , care vizează patrimonial și infrastructura culturală a județului.
Suntem din nou pe șantierul de la Muzeul Județean unde, din punct de vedere tehnic suntem la 50%, iar financiar avem 40%. Am discutat cu constructorul despre problemele care s-au ivit. Am avut o serie de mici probleme, pentru că Schitul Buliga a fost readus la suprafață în spatele Muzeului. Ne dorim să organizăm conservarea acestui sit in situm și ne dorim ca vizitatorii de la Muzeul Județean să viziteze ruinele acestui schit. De asemenea, odată cu finalizarea ne dorim și amenajarea spațiului din fața Muzeului. Ne dorim să facem un mic părculeț, vom discuta și cu Primăria Pitești, astfel încât și această zonă și Muzeul să fie mai bine puse în valoare”, a transmis Marius Nicolaescu, vicepreședinte Consiliul Județean.
Ce era Schitul Buliga?
Schitul Buliga a fost ridicat în secolul al XVIII-lea pe locul actualului Muzeu Județean Argeș, iar în 1900 a fost demolat. Conform informațiilor Muzeului Județean Argeș, Schitul, cu hramul Sfinții Îngeri, a fost ridicat în anul 1745 și definitivat în 1751, fiind ctitoria unui vestit negustor al vremii, Martin Buliga, și a soției sale, Anița.
La vremea respectivă, cei care alegeau meseria de comerciant erau foarte respectați și puternici, nu doar în domeniul lor, respectiv negoțul, dar și în plan politic, social, cultural și religios. Martin Buliga a reprezentat a doua generație de comercianți din Pitești, după tatăl său, Pătru Buliga, un „jupân” din elita negustorilor vremii. Dorind să își confirme și să își întărească poziția socială, Martin Buliga s-a căsătorit cu Anița Merișanu (Bucșanu), fiica lui Constantin Merișanu (Bucșanu) – din a cărei familie au făcut parte marele vornic Barbu Merișanu și marele paharnic Staico Bucșanu (Merișanu). În acest fel, negustorul Martin Buliga a devenit parte dintr-o casă boierească.
Veniturile sale au crescut datorită moștenirii de la părinți, zestrei Aniței, activităților comerciale și prin prisma creditării diferitelor persoane. Astfel, Buliga a reușit să edifice – „de unul dingur sau în colaborare”- patru edificii religioase: Schitul Buliga (la Pitești), care a fost ctitoria sa principală și care a devenit necropola familiei sale, Mănăstirea Stânișoara (din Călimănești, județul Vâlcea) și două biserici, una la Valea Rea (azi Pitești, cartierul Găvana II) și alta la Gura Bascovului (acum Bascov, parohia suburbană Pitești), conform informațiilor transmise de Muzeul Județean Argeș.
Aceste ctitorii ecleziastice, cărora li se alătură una laică, școala de la Schitul Buliga (unde puteau primi învățătură și copiii sărmanilor), l-au făcut să apară ca un homo novus al timpului său, fapt ce i-a asigurat un loc de cinste între membrii comunității. Cu doi ani înainte de a muri, Martin Buliga a închinat schitul Mitropoliei din București; în zapisul întocmit cu acest prilej, datat 1751 mai 26, ctitorul a consemnat obligația forului superior de întreținere a școlii pe care o întemeiase:
„…Așișderea, de vreme ce am socotit să fie și școală rumânească pentru învățătura copiilor și pentru chiverniseala a vreunor săraci, carii nu vor avea unde să plece capul, să fie plata dascălului și hrana săracilor din prisosul venitului acelui schitișor, după cum va fi prisosul venitului pe an”, arată Muzeul Județean.
Potrivit arhitectului Eugenia Greceanu, biserica ar fi fost demolată în 1897, însă alte surse precizează că lăcașul a supraviețuit până în 1900.
Obeliscul amplasat pe locul altarului bisericii Schitului Buliga în anul 1900. (Fotografie din Colecția Istorie Modernă și Contemporană a Muzeului Județean Argeș)
Conducerea Consiliului Județean și a Muzeului a transmis că după finalizarea săpăturilor arheologice, se dorește conservarea ruinelor și integrarea lor în structura muzeului pentru a putea fi vizitate.
