Omul de afaceri Dorin Mărășoiu, vrăjit în continuare de personajul „Candidatul”
În episodul anterior al serialului nostru dedicat „Candidatului”, arătam cum Călin Georgescu nu a apărut din neant, ci a fost testat și strunit într-un laborator experimental numit județul Argeș. Aici i s-a construit, cu răbdare, prima rețea de influență. Totul a pornit în vara lui 2014, când Aleksandr Dughin, considerat „apostolul geopolitic” al Kremlinului, venea în Argeș pentru a netezi drumul ideologic, secondat pas cu pas de Ion Negoescu – la acea dată ofițer activ în Ministerul Afacerilor Interne (MAI). Ceea ce anchetatorii privesc astăzi drept puntea de legătură mistic-culturală cu Moscova a lăsat în teritoriu semințe care au rodit ani mai târziu, în toamna electorală a anului 2024.
Odată profilul „depersonalizat” și transformat în mesie de către preotul-inginer Negoescu, mecanismul din umbră a început să caute validare în rândul liderilor locali autohtoni, seduși treptat de mirajul suveranist. Printre ei și omul de afaceri și politicianul Dorin Mărășoiu, fostul stâlp și vicepreședinte al Consiliului Județean Argeș în perioada în care era membru de vază al PSD.
Epifania din ziua Cârstovului: „A mâncat zacuscă și a băut o jumătate de pahar de vin cu apă”
Întâlnirea dintre Dorin Mărășoiu și Călin Georgescu a avut loc pe 14 septembrie 2024, chiar de Ziua Crucii, într-un moment cu o puternică încărcătură simbolică pentru podgorenii din zona Topoloveniului: culesul viilor. La doi ani distanță de la acel moment, Dorin Mărășoiu rememorează cu precizie prima strângere de mână cu cel ce avea să arunce în aer scena politică:
„Era 14 septembrie 2024, sărbătoream Cârstovul Viilor, așa cum făceam de șapte ani, în mod tradițional. Organizasem, ca de obicei, o masă. Un băiat din Argeș, nu spun cine, m-a sunat și mi-a spus că vrea să treacă cu cineva pe la mine. I-am spus să treacă, pentru că mai am locuri libere la masă. Când a venit, l-am recunoscut pe Călin Georgescu, îl știam. Părea un om foarte ok, vegan, n-a mâncat carne, ci pâine, ouă cu pateu, zacuscă… N-a băut, doar o juma’ de pahar cu vin și apă. Nu am discutat foarte mult, mi-a spus să avem încredere că va reuși, să fim lângă el. Avea o convingere foarte clară că va fi totul foarte bine. A apreciat masa, evenimentul în sine, că era unul religios, am discutat despre viață. Erau multe persoane la acea masă, s-a discutat așa, pe grupuri.”
Fascinația a fost instantanee. Într-un mediu lipsit de fastul marilor hoteluri, Georgescu a pozat în liderul modest, dar de o politețe „fabuloasă”, capabil de gesturi care i-au cucerit definitiv pe amfitrioni:
„M-a impresionat totul, de la cum a stat la masă, cum s-a comportat. Deși erau într-o cameră nefinalizată, era firesc. După ce a plecat, a venit și Gogu Davidescu (n.r. – fostul prefect de Argeș) și ar fi dorit să-l cunoască. Și s-a întors din drum pentru Gogu Davidescu, a întors mașina pentru el, lucru care m-a impresionat. Lucrul acesta a fost fabulos pentru o persoană de anvergura lui.”
Fiori pe șira spinării la Galeria Ilfoveanu și frica de ideologie
Totuși, în ciuda magnetismului inițial, drumul nu a fost lipsit de momente de cumpănă și umbre de îndoială. Întrebat cu privire la motivele pentru care o perioadă a făcut un pas în spate din punct de vedere public, Dorin Mărășoiu recunoaște existența unui episod care l-a tulburat profund, petrecut chiar în inima Piteștiului:
„Pe parcurs am avut și niște temeri. Am participat la o lansare de carte la Pitești, la Galeria Ilfoveanu și au fost niște discuții care m-au speriat, mi-au trecut fiori pe șira spinării. A fost o discuție care m-a speriat.”
Politicianul argeșean a refuzat să detalieze ce s-a rostit exact în spatele ușilor închise ale galeriei de artă, însă a lăsat să se înțeleagă clar că panica sa era strâns legată, „într-un fel”, de radicalismul ideologiilor pe care Georgescu și emisarul Negoescu le aduceau la pachet. Cu toate acestea, întrebat dacă alegerea Argeșului ca rampă de lansare a fost una pur întâmplătoare, Mărășoiu vede o logică istorică profundă:
„Argeșul, în perioada interbelică și comunistă, a fost un județ remarcabil. Au fost oameni de stat din Argeș, județul acesta a avut o însemnătate pentru România. După Revoluție, a intrat într-o cădere abruptă, au dispărut întreprinderi mari. Cred că avea o apreciere pentru Argeș și de aceea a pornit de aici.”
În mrejele „Candidatului”: „Arestarea lui mi se pare un foc de paie”
Astăzi, cu Călin Georgescu aflat în spatele gratiilor în Arestul Central, trimis acolo de magistrații Curții de Apel într-un dosar DIICOT de înșelăciune, Dorin Mărășoiu refuză să se dezică de cel pe care l-a omenit la Cârstovul Viilor. Sedus iremediabil de discursul antisistem, patronul cramelor consideră că întreaga anchetă este doar o execuție politică:
„Privind înapoi, și la ce e pe piața publică și politică, da, l-aș mai susține. E un om de bună-credință. Ceea ce pățește azi mi se pare halucinant. Cred că arestarea sa e un foc de paie, nu cred că dosarul este ceva real. Omul care îl acuză are multe fapte ilegale. Conjunctura mi se pare greu de demonstrat. Inclusiv suma vehiculată. La ce sume se vehiculează cu consecințe deosebit de grave, mi se pare aiurea să mergi pe un om care nu mai reprezintă mult decât prin ceea ce spune și să nu vezi ce se întâmplă în jur.”
Mai mult, Dorin Mărășoiu aruncă o săgeată și către liderul AUR, semn că în județ curentul georgescian e privit ca o ligă superioară: „George Simion e încă tânăr, mai are timp să crească, să se înțelepțească”, adăugând cu siguranță că în Argeș „mai sunt destui oameni care-l susțin pe Călin Georgescu”.
Epilog: desculț și vrăjit prin cimitir
Poate că apropierea de Georgescu devine mai ușor de înțeles dacă privim traseul politic al lui Dorin Mărășoiu. Ani la rând, acesta a fost un nume important în PSD Argeș. A fost vicepreședinte al Consiliului Județean, apoi consilier județean PSD și, în 2017, a ajuns președintele Autorității Teritoriale de Ordine Publică. Ulterior s-a despărțit de PSD și a trecut prin PRO România. Drumul său politic s-a mutat apoi tot mai mult spre zona formațiunilor autodefinite drept suveraniste: Alianța pentru Patrie, asociată politic cu Liviu Dragnea, apoi Mișcarea România Suverană.
Există și un episod care, privit retrospectiv, aproape că rezumă vizual povestea. În februarie 2025, când în mediul online circula provocarea mersului desculț prin zăpadă asociată cu familia Georgescu, Dorin Mărășoiu a făcut propria versiune. A mers desculț prin zăpadă printr-un cimitir. Motivul declarat: să le transmită morților să nu mai voteze cu PSD și PNL. Imaginea are o ironie aparte dacă o pui lângă biografia politică a protagonistului: fost lider PSD și vicepreședinte al Consiliului Județean, trecut prin mai multe partide, ajuns în zona suveranistă și, în final, susținător al lui Călin Georgescu. Dar poate că episodul spune și altceva. În dialogurile din 2022 pe care le-am prezentat anterior, Ion Negoescu vorbea despre transformarea lui Călin Georgescu în „Candidatul”: omul trebuia pregătit, instruit, trebuia să învețe cifre, date și domenii. Negoescu folosea chiar o formulare neobișnuită: „de astăzi nu mai este CG, este Candidatul, l-am depersonalizat de tot și intră în pielea personajului”.
Doi ani mai târziu, la o masă din Argeș, Dorin Mărășoiu întâlnea acel personaj. Și ceea ce l-a convins nu au fost cifrele. A fost omul de la masă. Felul în care vorbea. Felul în care mânca. Siguranța cu care spunea că „va reuși”. Gestul de a întoarce mașina pentru cineva care voia să-l cunoască. Au venit apoi și „fiorii pe șira spinării”. Dar vraja, se pare, n-a dispărut. Sau poate că Dorin Mărășoiu se încăpățânează să țină cu dinții de ea, ca mulți alții. Pentru că, dacă vraja dispare, în România zilelor noastre, nu prea mai e nimic de pus în locul ei. Și ce farmec mai are viața, fără un pic de… vrajă?
Foto: ediția tipărită
