Ca o dovadă de netăgăduit că existăm în acest spațiu – ARGESIS – din vremuri precreștine stau călușarii. Călușul este mai mult decât un joc, este însăși esența unui neam milenar. Brâncuși a exclamat cu ochii plini de lacrimi atunci când călușarii argeșeni l-au vizitat la atelierul său din Paris: „Aceștia sunt românii mei!”. Sofisticații parizieni, printre care însuși primarul Parisului, au venit să-i vadă pe țăranii din Argeș care au adus în orașul cultural al lumii de atunci cultura milenară a unei lumi mitice și misterioase.
În 2005, a venit vremea ca tradiţia Căluşului să fie proclamată drept capodoperă a patrimoniului oral şi imaterial al umanităţii, pe lângă alte capodopere propuse de diferite state membre UNESCO, în cadrul unei ceremonii desfășurate la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO). Astfel, călușarii din Stolnici se află printre valorile care îmbogățesc patrimonial cultural al lumii.
În Stolnici, comunitatea locală își propune an de an conservarea și promovarea resurselor coregrafice și a jocurilor călușerești. Astfel, de Rusalii, toată suflarea participă la acest eveniment, călușarii colindând ulițele satului într-o frenezie ritualică și păgână. Ceata călușarilor din Stolnici este condusă de cel mai vârstnic și priceput călușar al județului Argeș, Petre Măsală, de 83 de ani. Petre Măsală a învățat călușul la 15 ani de la cetele care străbăteau satele de Rusalii.
În 1962, am înființat ceata de călușari din Stolnici. Atunci când am venit eu, era un alt vătaf, foarte priceput, Radu Zarii, care, după ce s-a retras, m-a lăsat pe mine. Eram în formație 12 călușari: 8 din Vlăscuța și alți 4 din Stolniciˮ , declara, într-un interviu, Petre Măsală.
După o viață de petrecut în căluș și instruind generații întregi, Comisia Națională de Salvgardare a Patrimoniului Cultural Imaterial din cadrul Ministerului Culturii îl declara pe Petre Măsală, vătaful de căluș din Stolnici, Tezaur Uman Viu.
Anul acesta, festivalul de la Stolnici a ajuns la ediția cu numărul 33.
La primele festivaluri erau doar trei ansambluri de călușari: Stolnici, Hârsești și Costești. Mă bucur că, în timp, acest dans care face parte din patrimoniul UNESCO a ajuns să capteze tot mai multă lume și, în special, pe tineri. Avem ocazia să vedem foarte mulți tineri îmbrăcați în costume populare care dansează călușul și cred că acesta este marele merit al acestui festival.”, se destăinuia, cu emoție, primarul Sevastian Roșu-Pupăză.
În ceea ce privește jocul în sine, la Stolnici, aşa cum se petrece până la Dunăre, căluşul conţine aceleaşi secvenţe coborâtoare din vremuri de mult apuse, după cum urmează: pregătirea, jurământul, împodobirea şi ridicarea steagului, apoi colindatul (uratul – jocul propriu-zis), în interiorul căruia la fiecare casă se prezintă suita căluşerească, conţinând: dansul ritual căluşeresc – plimbări, mişcări, interludii dramatice, hora-n bătaie şi sârba căluşerească, hora căluşarilor sau jucatul copiilor, al sterpelor şi al gravidelor, din zori şi până-n amurg; şi actul final, care va conţine îngroparea steagului, spargerea cetei şi petrecerea.
Cu un stil sălbatic de interpretare, cu salturi extraordinare, cu rotiri în aer, cu căderi la pământ, cu răsuciri și bătăi ucigătoare, Călușul de la Stolnici este singurul dans care nu a lipsit de la niciun fel de manifestare națională, intrând drept capodoperă în patrimoniul material al UNESCO.
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro
