Pentru prima oară în 20 de ani, societatea românească a început să discute serios despre cultură și patrimoniu. Vorbim aici despre specialiști, nu despre dacii noștri verzi, care deplâng furtul coifului de la Coțofenești pentru că fac alții ritualuri voodoo cu el, și nici despre televiziunile tâmpe, care rulează cancanuri conspiraționiste. Cu acest prilej am aflat că însăși ministresa Culturii, Natalia Intotero, a cărei ultimă carte citită a fost o broșură cu Arsenie Boca, e pământ de flori în materie de cultură și patrimoniu, la fel cum a fost și predecesoarea sa, Raluca Turcan, mare cititoare de instrucțiuni de vopsit părul.
Fonduri din părți…
Ce am aflat zilele acestea despre halul în care se află instituții de cultură care adăpostesc patrimoniul nostru cultural și istoric? Am aflat că avem clădiri într-atât de afectate, încât riscă să se facă praf cu tot cu patrimoniul de sub ele. Am aflat despre cercetătorii români care, cu fonduri financiare ridicole, continuă să pună în valoare patrimoniul cultural din România. Am aflat că în mai mult de 70% din localităţile din ţara noastră, pur şi simplu nu există, de facto, vreo instituţie culturală. Am aflat că managementul cultural este făcut și de ageamii puși politic. Dar, dincolo de toate, ceea ce doare cel mai tare este subfinanțarea cronică a instituțiilor de cultură.
Cornel Popescu, directorul Muzeului Județean Argeș, este un manager pus politic. Din fericire, nu se poate spune despre acesta că nu este un specialist în domeniu. Și încă unul implicat. Partea bună este că Muzeul Județean se află în subordinea Consiliului Județean Argeș și, din acest punct de vedere, instituția a beneficiat de investiții importante în infrastructura culturală. Chiar și așa, fondurile modeste nu au permis investițiile în infrastructura umană.
„Nu au existat fonduri pentru a susține cursuri de specializare pentru angajații noștri. Înainte de 1989 erau gratuite. Ca să ajungi muzeograf, trebuie să parcurgi trei module. Numai primul este de 8.000 lei, iar următoarele sunt și mai scumpe. Suma e plătită de angajator, dar din buget trebuie să asiguri salarii, facturi întreținere, microclimat, pază. La Muzeul Județean suntem, oarecum, un caz fericit: am avut fonduri alocate pentru a susține cheltuielile de întreținere, dar specializările personalului sunt importante.”, a declarat directorul Muzeului Județean Argeș, Cornel Popescu.
…și birocrație excesivă
Încă o problemă care doare e reprezentată de birocrație. Iată doar un exemplu: „Eu și colegii mei, ca să plecăm cu detectorul de metale și să facem cercetare, trebuie să întocmim un raport de 20-30 de pagini, să-l depunem la Ministerul Culturii, la Comisia Națională de Arheologie, ca să ne emită un aviz. Doar așa putem merge în teren. Dar pe persoană fizică, dumneavoastră trebuie doar să luați detectorul, să îl declarați la poliție și căutați când vreți. Unii predau din piesele găsite, alții nu. Alții se duc în situri arheologice, unde este interzis. Se duc și strică zona în care au săpat, distrug. Pentru că într-un fel lucrăm noi, arheologii, cu grijă față de patrimoniu, și în alt fel cei care nu au cunoștințe în domeniu sau sunt doar vânători de relicve. Din acest punct de vedere, legea trebuie modificată.”
După 10 ani ca manager al Muzeului Județean Argeș, Cornel Popescu a ajuns la o concluzie: nu e rentabil să fii numărul 1 într-o instituție.
„În România, nu mai este rentabil să fii manager. E mult mai simplu să fii director adjunct sau șef-serviciu. Nu e vorba de răspundere, dar colegii au contract de muncă pe termen nedeterminat. Noi avem contract pe cinci ani, cu evaluare anuală. La final de an trebuie să faci raport de evaluare. De ce nu te evaluează la final de mandat, să spui ce ai realizat din ce ți-ai propus? Și mai sunt multe alte restricții.”, a mai declarat directorul Muzeului Județean Argeș.
Material realizat de Iulia Bădulescu
Sursă foto: ediția tipărită.
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
