Nicolae Dinică: Pericolul real nu este schimbarea, ci viteza schimbării fără ancore morale!

De la finalul anului 2020, de când a preluat conducerea Primăriei din Corbeni, Nicolae Dinică și-a construit mandatul pe patru piloni clari: integritate, muncă, profesionalism și viziune. Teolog de formare, dar și absolvent de studii postuniversitare în Administrație Publică și Securitate Națională, tânărul primar din nordul județului a ales să îmbine echilibrul spiritual cu rigoarea administrativă, oferind comunității nu doar sprijin moral, ci și soluții concrete la problemele de zi cu zi.

Reales cu un scor electoral impresionant după primul mandat, Nicolae Dinică a demonstrat că performanța în administrația locală se măsoară în fapte. Modernizarea școlilor prin dotări digitale, investițiile în infrastructura rutieră și ritmul susținut al proiectelor aflate în derulare conturează astăzi din Corbeni imaginea unei comune în plină dezvoltare.

►Cum definiți succesul astăzi și ce refuzați să mai sacrificați pentru el?

– Astăzi definesc succesul prin impactul real și durabil pe care îl pot avea asupra comunității și asupra oamenilor, nu prin funcții sau validare publică. Pentru mine, succesul înseamnă să pot privi în urmă și să știu că am construit corect, cu respect pentru lege, pentru oameni și pentru valorile în care cred. După ani de muncă, refuz să mai sacrific familia, sănătatea și liniștea conștiinței pentru rezultate rapide sau pentru compromisuri care nu mă reprezintă. Cred cu tărie că performanța adevărată nu trebuie să se facă în contradicție cu credința și cu demnitatea personală.

►Care a fost testul de maturitate profesională și ce ați simțit că trebuie să demonstrați?

– Testul meu de maturitate a fost momentul în care a trebuit să aleg între soluții facile, acceptate de context, și soluții corecte, dar dificile, care presupuneau asumare și presiune publică. Am simțit că trebuie să demonstrez, în primul rând, că profesionalismul nu este negociabil și că administrația modernă poate funcționa pe baze tehnice, legale și transparente. Mai profund, a fost un test de identitate: dacă sunt un om care se adaptează sistemului sau un om care încearcă să corecteze sistemul, chiar cu riscul de a fi incomod. Studiile și pregătirea profesională mi-au oferit instrumentele, dar credința mi-a dat puterea de a rămâne vertical atunci când instrumentele nu mai erau suficiente.

►Ce decizie v-a scos din zona de confort și v-a definit profilul profesional?

– Decizia de a construi și susține public soluții bazate pe legalitate, fundament tehnic și responsabilitate instituțională – chiar și atunci când erau contrare așteptărilor sau intereselor de moment – m-a scos puternic din zona de confort. Această decizie a însemnat, de multe ori, să accept că nu voi fi aplaudat imediat și că rezultatele nu vor putea fi comunicate spectaculos. Dar mi-a definit profilul profesional printr-un lucru esențial: am ales să fiu predictibil în principii, nu flexibil în valori. Într-un context național în care improvizația este adesea confundată cu ingeniozitatea, am considerat că adevărata modernizare este disciplina instituțională.

►Care este cea mai mare provocare pentru noua generație de lideri: creșterea, ritmul schimbărilor sau păstrarea valorilor?

– Cea mai mare provocare este, fără îndoială, păstrarea valorilor. Creșterea și adaptarea la schimbare pot fi învățate prin studiu și experiență, însă valorile se formează prin caracter, educație și credință. Pericolul real nu este schimbarea, ci viteza schimbării fără ancore morale. Fără un reper interior – profesional și spiritual – liderul riscă să devină un bun administrator al prezentului, dar un foarte slab constructor al viitorului. Credința și educația solidă sunt, în acest sens, forme de protecție împotriva cinismului și relativismului care se instalează adesea în leadershipul public.

►Ce ați schimba, dacă ați putea, în lumea în care va crește viitoarea generație de lideri?

– Aș schimba modul în care este înțeleasă responsabilitatea publică. Aș muta accentul de la succes individual la responsabilitate colectivă. De la carieră, la misiune. Mi-aș dori o societate în care tinerii care se pregătesc pentru funcții de conducere să fie formați nu doar în competențe, ci și în limite: limitele legii, limitele morale și limitele propriei puteri. Pentru mine, viitoarea generație de lideri are nevoie de o cultură a slujirii, nu a expunerii. O cultură în care autoritatea nu este validată de vizibilitate, ci de încredere.

Într-un profil național încă fragil în raport cu instituțiile, cred că cea mai mare investiție nu este în infrastructură sau tehnologie, ci în caractere educate, bine formate profesional și ancorate într-o credință care le amintește constant că puterea nu este un drept, ci o responsabilitate înaintea oamenilor și a lui Dumnezeu.

***
Această prezentare este parte a proiectului NextGeneration – un proiect editorial Ancheta dedicat prezentării personalităților care reflectă cel mai bine reușita noii generații de specialiști, antreprenori, oameni politici și manageri publici din județul Argeș.

Ne propunem, prin acest proiect, să promovăm exemple de bună practică, mesaje și analize ale celor care au reușit în domeniul lor, pentru a încuraja dezvoltarea de competențe, încrederea tinerilor într-un viitor bun în România și repere de succes pentru toate domeniile esențiale din viața societății argeșene.

Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:

Sorin Sorescu: Noua generație are propria sa versiune și trebuie tratată ca atare