Scene suprarealiste s-au consumat, săptămâna trecută, în interiorul și în fața Spitalului de Psihiatrie „Sfânta Elena” din localitatea Vedea din Argeș.
În rolurile principale: senatorul Diana Șoșoacă, „jurnalistul” de live-uri pe Facebook Luis Lazarus și un nefericit din localitatea Bascov, pe nume George Dinică.
Acesta din urmă pretindea că tatăl său, Gheorghe Dinică, fusese ridicat abuziv de către poliție în urma unei altercații pe care nu ar fi provocat-o și, apoi, internat cu forța la spitalul de la Vedea. În cele aproximativ două ore de live la care am asistat ca la un spectacol al absurdului, am realizat cât de mult ne batem joc de banii publici, investindu-i în niște personaje pe alocuri ridicole: de la senatorul Diana Șoșoacă, persoană cu mari probleme de gestionare a agresivității și cu o atitudine mai mult decât abuzivă, care face capital electoral pe seama celor amărâți și lipsiți de educație, și până la polițiștii din localitate, care s-au dovedit a fi niște glume proaste.
Închipuiți-vă, pe final de live, vreo patru medici, plus portarul, încercând s-o urnească pe Șoșoacă din poarta spitalului, în timp ce polițiștii se pitiseră în curtea Psihiatriei. Mai închipuiți-vă un manager – Tatiana Preduț – care, după ce a încercat să întâmpine civilizat „un senator al României”, a sfârșit… evacuând clădirea, lăsând gașca de cameramani a lui Șoșoacă&Co să se dea în stambă prin corpul administrativ.
Ia uitați-vă ce drumuri! De la Pitești la Vedea se merge pe un drum absolut execrabil”
Rămasă fără paravanul AUR în spate, senatorul Diana Șoșoacă a realizat rapid că șansa la un al doilea mandat poate fi obținută doar continuând circul și păstrând cât se poate de excitată mulțimea scârbită pe drept cuvânt de clasa politică, dar cu o educație suficient de precară încât să vadă în Șoșoacă o zeiță a dreptății. De la o vreme, Xena de România s-a specializat în intervenții în forță pe la spitalele de psihiatrie. De data aceasta a ajuns în Argeș, la spitalul de la Vedea, acolo unde a fost internat, împotriva voinței sale, un pacient „perfect normal” în opinia lui Șoșoacă&Lazarus, dar care, întâmplător, era convins că însuși ÎPS Calinic este criminal în serie și vrea să îl omoare, iar vecinii pun afrodisiace în mâncarea animalelor sale.
Live-ul începe în glorie, cu considerații filozofice ale celor doi, pe marginea sistemului, dar și observații pragmatice.
Ne aflăm la Vedea, undeva la capătul lumii… E la dracu-n praznic, nici nu ai cu ce să ajungi aici. Ia uitați-vă ce drumuri! De la Pitești la Vedea se merge pe un drum absolut execrabil.”, se plânge Lazarus, după care intră în subiect, adresându-i-se paznicului de la poarta spitalului: „Am venit să eliberăm un prizonier, pentru că dețineți un prizonier!”. Nu li se permite intrarea, iar alaiul se îndreaptă către corpul administrativ, pentru a vorbi cu managerul.
Grupul infracțional de la Bascov care omoară animale pentru a atrage stăpânii de partea întunericului!
Înainte de a intra, îl prezintă pe cel care le-a cerut ajutorul: George Dincă, un… fermier din Bascov, crescător de capre și măgari, care susține că tatăl său ar fi ilegal reținut la Vedea.
Tata a fost polițist de frontieră. A început să devoaleze niște nereguli, a fost declarat nebun de chirurgul unității care nu avea nicio calificare psihiatrică. Apoi l-au dat afară și a început hărțuirea, tortura. În 2012, s-a dus să vorbească cu prefectul de Argeș să-i spună ce se întâmplă cu noi. A venit poliția, pentru că s-a sunat la 112. Au spus că tatăl meu ar fi vrut să dea cu pietre în prefectură. A fost o invenție. L-au pus în lanțuri și l-au dus direct la spitalul de nebuni.
Noi suntem crescători de animale. Creștem capre, măgari, în Bascov, dar nu suntem lăsați să trecem pe drum, ni se omoară animalele… Se invocă motive puerile, că mașinile oamenilor sunt zgâriate de animale. E un grup infracțional organizat în sat. Au coordonare militară, protecție… Vor să îl compromită pe tatăl meu să accepte un șantaj, să treacă de partea întunericului. Noi nu vrem asta, noi vrem să rămânem oameni liberi, să creștem animale. Într-una dintre zile am plecat cu animalele și au ieșit cu parii pe drum, ne-au atacat. Erau în jur de șase. Aveau arme artizanale, pari de lemn cu cuie. A fost lovit în cap, tăiat la degete. Pretextul, același, că animalele noastre le zgârie mașinile lor parcate în drum.Tatăl meu a dat telefon la Poliție, dar l-au luat tot pe el. L-au dus la Poliția Bascov și au încercat, sub amenințare, să-i ia o declarație. Apoi mi l-au adus la spitalul de nebuni, perfect sănătos, elită din punct de vedere intelectual și moral. Am ajuns pericol public că vrem să creștem și noi niște animale. Am rămas distrus, nenorocit, singur cu 70 de animale.”, declară George Dincă.
Lui Șoșoacă și Lazarus nu li se pare nimic ciudat că în Bascov ar exista un grup organizat care omoară animale pentru a-i atrage pe proprietari „de partea întunericului”, așa că se îndreaptă, cu tot cu echipa de filmare – soțul Șoșoacăi și alți doi puștani – către pavilionul administrativ.
În prima zi am venit cu bicicleta de la Bascov, nu m-au lăsat să-l văd, era tranchilizat. Am venit a doua zi și abia apoi m-au lăsat. Am discutat cu el, mi-a spus că e supus unor abuzuri incredibile, că a fost bătut de către mascați, are răni pe corp. I s-a făcut test covid cu forța, încătușat. I s-a interzis telefonul.”, mai povestește fermierul rămas pe cap cu 70 de animale.
Cum a audiat-o Șoșoacă pe Tatiana Preduț
Spre surprinderea trupei de șoc, Tatiana Preduț, managerul unității, îi poftește într-o sală de ședință pentru a discuta și îi întâmpină cu… „Mă bucur să vă văd în carne și oase!” Ba se oferă să servească distinșii oaspeți de la București cu o cafeluță.
N-aș vrea o cafea într-un spital de psihiatrie!” – i-o taie Șoșoacă, fără nicio logică, probabil derutată de faptul că nu a avut niciun pretext să răgnească la cineva în primele 30 de secunde de la contact.
Mai mult, a dat-o și în bâlbâială: „Avem o reclamație și am fost solicitată, în calitate de senator, să mă internez aici, ăăă, să mă interesez, adică…”.
Nici n-a mai contat continuarea, o nimerise foarte bine, din prima!
Preduț anunță că are doar o condiție pentru ca dialogul să aibă loc: să se filmeze și din partea ei, așa că o angajată se înființează, spășită, cu telefonul în mână. Managerului i se alătură și purtătorul de cuvânt. Vă dați seama, la câte are de comunicat un spital de psihiatrie, un purtător de cuvânt mai lipsea! Și se mai plângea Ion Mînzînă, șeful CJ Argeș, că are de întreținut atâtea spitale… Păi dacă geme organigrama de personal TESA, credem și noi că-i cheltuiala mare!
Deja la curent cu cazul, Tatiana Preduț începe cu explicațiile, pe un ton civilizat, împăciuitor, cunoscând, cu siguranță, temperamentul Șoșoacăi. Cumva își propusese să gestioneze dialogul într-o manieră elegantă, doar că și Dumnezeu cred că ar fi eșuat dacă și-ar fi propus acest lucru.
Așa se face că nici nu apucă să spună trei fraze, că Șoșoaca intervine pe un ton de comandă:
„Mă interesează procedura de internare a domnului Dinică. Sunt sătulă să mă luați alambicat, nu-mi dați lecții juridice! Vreau să văd acte, dacă nu le solicităm pe cale legală.”
Apoi îl pune la punct și pe Dinică-fiul, care mai comenta pe margine:
„Vă rog, domnule George, acum audiem și partea adversă!”
Ce să mai, Șoșoaca se credea la Tribunal și audia pe toată lumea!
Urmează apoi un dialog în care mai mult au vorbit unii peste alții. Tatiana Preduț încerca să prezinte pașii legali făcuți pentru internarea fără consimțământ a pacientului, iar Șoșoaca o ținea una și bună că acesta a fost ținut fără respectarea legii. Tonul doamnei senator nu doar că nu cadra cu demnitatea, dar concura cu cel al mahalagioaicelor de top. Din când în când, își exersa și ironiile batjocoritoare. A fost momentul în care Preduț a realizat că nu are cu cine purta un dialog coerent, așa că a dat să încheie întâlnirea, tot într-o manieră ironică: „Altceva mai vreți, și numărul de la pantof?”
„O să-l sun pe domnul Ciolacu să-i spun ce faceți dumneavoastră!”
Atât i-a trebuit lui Șoșoacă! Redăm câteva scurte fragmente din dialogul care a urmat:
*Șoșoacă: – Vă rog frumos, vedeți că eu nu suport astfel de aroganțe. Vă rog frumos, nu fiți obraznică cu noi! (…)
*Lazarus: – Sunteți componente diferite ale instituțiilor statului care s-au hotărât să lichideze un amărât care crește capre.
*Preduț: – Da, și conform băiatului, suntem pe mână cu doctorii și mascații pentru beneficii ulterioare.
*Șoșoacă: – Din ce partid faceți parte, doamnă?
*Preduț: – Sunt membru PSD, doamnă.
*Șoșoacă: – Extraordinar, perfect!
*Preduț: – Ce legătură are, doamnă?
*Șoșoacă: – Are mare legătură: dumneavoastră și PNL distrugeți liniștea acestor oameni! Bine că știm, sunteți membră PSD! Ce funcție aveți în partid?
*Preduț: – N-am nicio funcție, pentru că sunt manager.
*Șoșoacă: – Am înțeles. Bănuiesc că ați făcut niște servicii… (…) Vreau să știu ce medicamente îi administrați!
*Preduț: – Faceți cerere scrisă și vă dau.
*Șoșoacă: – Zău? Deja dumneavoastră ați dat niște date confidențiale despre starea unui pacient, în timp ce se filma. Din acest moment, doamnă, vă spun că depun plângere penală.
*Preduț: – Am dat datele băiatului, doamnă.
*Șoșoacă: – Nu, ne-ați dat datele nouă, în timp ce se filma. O să-l sun pe domnul Ciolacu să-i spun ce faceți dumneavoastră! (…) Fiul vă acuză că ați introdus în corpul său nenumărate medicamente prin care i-ați afectat starea de sănătate.
*Preduț: – E dreptul lui să acuze, trebuie să și dovedească. (…)
*Șoșoacă: – Vă rog frumos să vorbiți frumos cu mine, că sunt senatoarea României! Chiar nu vă permit să vă bateți joc, ați înțeles? Nu sunt eu pesedistă ca dumneavoastră!
Tatiana Preduț decide să se retragă, conștientă că n-are cu cine întreține un dialog. Șoșocii rămân în sala de ședințe și completează cereri pentru a vizita pacientul.
Între timp fac live-uri, iau angajații la mișto, intră prin birouri și se răstesc la funcționărime sau comentează malițios:
„Ai văzut ce aroganțe au pesedistele? Și penelistele au la fel! Ăștia care conduc România au niște fițe în cap și cred că asta e plantația lor, iar restul sunt niște sclavi. Nu fac ei aroganțe cu noi! Să mai învețe legea!”
La ieșirea din corpul administrativ al spitalului, tot Șoșoacă se declară ofensată:
„Câtă lipsă de educație! La plecare nici nu ne-a salutat.”
„Nici în unitățile militare nu e ca aici! E mai rău ca pe frontul de vest!”
Trupa de șoșoci revoluționari se mută de la corpul administrativ în fața gardului spitalului. Ca un făcut, era ora pentru vizite. Doamna senator a României solicită suveran dreptul de a vedea pacientul care, de fapt, era prizonier al sistemului care-l voia musai legat de pat și sedat. În fapt, „prizonierul” era un alt Eminescu!
Atenție, aceasta nu este o practică din România! E importată de la regimurile leniniste și naziste și se întâmplă la nivel mondial. Și cu Eminescu cum a fost? Eminescu a pățit la fel: a fost închis de mizerabilii de Maiorescu și Kogălniceanu și acolo a fost omorât cu medicamente, că, vezi Doamne, avea sifilis! Nu avea niciun sifilis! Mihai Eminescu era la fel, luptător, naționalist, își dorea Dacia cea mare și unită. A scris celebra chestiune evreiască și din cauza asta a fost băgat în spitalul de psihiatrie și i s-a dat zilnic câte o porție de mercur până când l-au nenorocit.”, țipă Șoșoacă să audă și echipajul de poliție aflat în curtea spitalului pentru însoțirea unui bolnav ce urma să fie internat.
În scurt timp, la gard apare și pacientul, însoțit de o asistentă. Șoșoacă dă să intre, dar asistenta încearcă să o țină în afara gardului.
„Ce faci, doamnă, împingi un senator al României?” țipă ca din gură de șarpe, reușind să forțeze totuși intrarea.
Toată trupa se postează cu telefoanele băț, pentru a sorbi fiecare cuvânt al „prizonierului” de la Vedea. Redăm parte dintre declarațiile sale:
Mi-au pus sedative în mâncare, m-au dus la judecată cu ambulanță contaminată. M-au sedat pentru că am refuzat tratamentul, se răzbună pe mine. (…) Eu n-am făcut nimic. Duceam animalele la izlaz și ne-au atacat. Erau ascunși peste tot polițiști înarmați. Dacă eu sunt om bolnav, de ce e nevoie de grenade? Sunt un simplu om, am făcut și eu judo, n-am bătut pe nimeni. (…) În prima zi când am venit la spital m-au bătut în colț, m-au rupt cu bătaia! Uitați coatele mele, mi s-au vindecat singure, nu m-au ajutat cu nimic. Poliția le-a dat ordine să mă spargă. M-au târât pe beton. (…) Diagnosticele acordate sunt falsuri, e vorba de fals intelectual pe care îl fac medicii. E cumplit ce fac. (…) Nici în unitățile militare nu e ca aici! E mai rău ca pe frontul de vest!”
Polițiștii din Vedea – în poziție de drepți în fața lui Șoșoacă!
Pusă pe fapte mari, Șoșoacă sună la 112: „Am nevoie de urgență de intervenția unui echipaj. Un om e bătut și maltratat la spitalul de psihiatrie!”
În curte însă este deja un echipaj de poliție, care o ignoră.
Domnii polițiști, un om a fost bătut aici, nu interveniți? Nu asta trebuie să faceți? Și mai avem aici o reclamație de ultraj. O doamnă asistentă mi-a dat cu ușa în spate și m-a împins!”
Într-un final, doi din cei trei polițiști aflați deja la fața locului vin să cerceteze speța. Pacientul este sceptic: „Sunt trimiși de SRI și în spate este un preot sacerdot, după modul în care mi-au ucis mama.”
Șoșoacă insistă să se ia declarații părții vătămate, iar polițiștii dau să procedeze în consecință.
Nu, nu, aici cu noi, live, că e la ora de vizită cu fiul! Îi luați declarația aici în direct! Trebuie să-i luați declarația cu noi, că până acum poliția a pactizat cu oamenii care l-au bătut. Deci aici, de față cu noi, vă rog frumos!”, îi aliniază Șoșoacă pe cei doi polițiști, care se supun ca niște pisoi înmuiați în lapte.
Pacientul-prizonier începe să povestească:
La Curtea de Apel am făcut plângeri penale pentru acte de terorism împotriva mea și a familiei. Am 74 de omorâte, niciun câine nu trăiește până la bătrânețe.Am crezut că vecinii ne urăsc pe noi. Nu, sunt pur și simplu remunerați de Primăria Bascov, de diverse persoane oculte. Vor să mă slavizeze. I-au omorât pe cei dinaintea noastră, acum mi-au omorât părinții și încearcă să mă omoare și pe mine. (…) M-au dus cu salvarea la Judecătorie și m-au gazat. Mi-au mai adus într-o zi un cearșaf contaminat și iar au vrut să mă atace cu substanțe nocive. (…) Ca să vedeți o armă perversă, pun afrodisiace pentru animale în apa de băut. Abia fată animalele și apoi iar se împerechează, le piere laptele și pur și simplu de opt ani de zile nu putem să creștem animale că la țară nu ai voie cu animale pe drum.”
Asta se încadrează în atacul general împotriva fermierilor!” – comentează, savant, Lazarus.
Totul a început din școala de poliție, cu presiuni peste presiuni, că eram șef de clasă. De când m-au dat afară din poliție mă urmăresc peste tot, mi-au omorât și mama.(…) Aici în comună iar se poartă urât și mâine-poimâine vor să-mi ceară să candidez, ca să mă răzbun pe ăia. De ce mă tot încaieră? Cred că în spate se află preotul sacerdot. Am aflat, nu știu dacă e el, Calinic Argatu are pe unul Caliopa (n.r. probabil Caliopie), provenind din rândul călugărilor. Se pare că în spatele atacurilor poliției, ale primăriei, ale Bisericii, se află acest Calinic Argatu, care este asasin în serie. (…) Să știți că animalele nu le zgârie mașina, pentru că sunt mult mai moi decât fierul.” – continuă bietul om care, din păcate, părea destul de decuplat de la realitate.
Polițiștii umiliți în ultimul hal fug din calea Șoșoacăi: „Nu vă e rușine?! Nu aveți pic de bun-simț? Animalelor care sunteți!”
Cu toate acestea, Șoșoacă și Lazarus continuau spectacolul trist. „Domnul Gheorghe Dinică este perfect sănătos, coerent.”, accentua Lazarus, în ciuda evidențelor.
Cu un cinism ieșit din comun, Șoșoacă și restul șoșocilor contorizau urmăritori și Like-uri pe spinarea unui om care avea nevoie de ajutor de specialitate, dar pe care voiau să-l convingă de contrariu.
Nu cu mult timp în urmă, în Bascov, un cetățean cu probleme psihice comisese crime care au înfiorat o țară. Cu toate acestea, cei doi n-aveau niciun scrupul în a-și umări strict interesele personale și a specula suferința unor oameni. Mai mult, l-au încurajat pe om să nu-și ia medicația, argumentând că oculta mondială este cea care bagă cetățeni normali „la nebuni”.
A urmat o oră de isterie în toată regula. Șoșoacă a sunat din nou la 112. A venit și o salvare, crezând că pacientul are nevoie de ajutor de specialitate pentru niște bube deja cicatrizate în coate și genunchi sau poate doamna Șoșoacă e suferindă pentru că… „am fost lovită cu ușa”.
Practic, Șoșoacă a pus pe drum, absolut inutil, un echipaj de ambulanță.
A sunat și la SPP: „Bună ziua, sunt senator Diana Iovanovici Șoșoacă, am nevoie de trupele speciale de intervenție. În calitate de senator al României, am fost bătută la Spitalul de Psihiatrie Sfânta Maria din Vedea. Polițiștii de aici nu au vrut să intervină. Am nevoie, potrivit dispozițiilor legale, de protecția SPP acum, urgent! Nu-mi mai dați pe nimeni, veniți acum! Am fost lovită și îmbrâncită, e totul filmat! Nu știu dacă am nevoie de prim ajutor, e o ambulanță, nimeni nu face nimic.”
Finalul este unul apoteotic: un asistent a vrut să elibereze intrarea ocupată în întregime de Șoșoacă, pentru că programul de vizite se terminase, drept care a împins-o pentru a închide poarta instituției.
Șoșoacă urla cât o țineau plămânii la echipajul de poliție care rămăsese proțăpit și nu mai știa ce să facă:
„Poliția, poliția! A dat în mine, ăsta! Acu-l rețineți! Rețineți-l imediat, a dat într-un senator al României! Îl reții imediat, nu mă interesează, e obligația ta, e ultraj! Și nesimțita ailaltă m-a împins!”.
Depășiți total de situație, polițiștii s-au refugiat undeva în spatele curții Psihiatriei și n-au mai ieșit de acolo. Din poartă, Șoșoacă le striga:
Nu vă e rușine?! Nu aveți pic de bun-simț? Animalelor care sunteți! Domnul Bode, în loc de Untold, nu vrei tu să vii la Vedea să vezi spectacolul mizerabil al unei poliții incompetente, inculte juridic și abuzive? Nu ai voie tu, un nenorocit angajat pe bani publici, să atingi un demnitar! Nu ai voie tu, un nenorocit de polițist, cu trei clase, care ești obligat să aperi un om, să te ascunzi, că ai primit ordin politic de exterminare a unicului senator care încearcă să ajute oamenii nefericiți. Acesta este un spital al șpăgarilor, al politicii, al unor polițiști incompetenți.”
Conștienți că polițiștii sunt pământ de flori, vreo cinci cadre medicale s-au proptit în Șoșoacă și au reușit să o urnească din fața porții, ca s-o închidă și să scape de circul ambulant din interiorul spitalului.
Am fi vrut ca la final să tragem niște concluzii, dar vă lăsăm pe dumneavoastră să o faceți. Noi mai spunem doar atât: probabil că singurii câștigați de pe urma acestui spectacol grotesc au fost pacienții de la Vedea care, cu ocazia asta, s-au simțit, prin comparație, oameni infinit mai normali.
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro
