POVESTEA APEI
Ca orice poveste, și Povestea apei începe din vremuri de demult, de pe vremea când pe pământ trăiau uriașii care se transformau în munți. Și iată că, doi frați frumoși, Iezer și Păpușa, el un băiețel bălai, pistruiat și neastâmpărat, ea, o fetiță timidă, cu codițe și zâmbet cald, s-au transformat în munți. Tatăl lor se numea Făgăraș, iar mama, Leaota, din marea familie a Carpaților. Frații, amândoi cu niște ochi albaștri ca cerul, s-au sfătuit cum să facă astfel încât iubirea lor să rămână peste veacuri, acum că ei au devenit munți. Și negăsind ei altă cale, s-au hotărât să trimită în lume, din inimile lor de stâncă, iubirea, ca pe o lumină, iar din ochii lor, lacrimi curate și cristaline, preschimbate în două firicele de apă. Așa că, unindu-se picătură cu picătură, curgând la vale, au început să se formeze Râul Târgului și Pârâul Râușor, care treceau susurând peste pietre prin albiile lor, purtând iubirea celor doi frați.
Oamenii primeau apele cristaline, își domoleau setea și mulțumeau Iezerului și Păpușii pentru apa binefăcătoare. S-au gândit oamenii cum să oprească apa asta și să o dea mai departe mai multor oameni. Așa au început să construiască un baraj, pe care l-au denumit Râușor, ca un alint. Au prăvălit stânci mari din munții din jur, le-au căptușit cu pământ galben, zis argilă, și au turnat, pentru trăinicie, mult beton. Și apele și-au oprit curgerea. Au muncit oameni mulți timp de zece ani și au construit barajul care are o înălțime de 120 de metri, aproape ca un bloc cu patruzeci de etaje!!!!!
Și au mai construit oamenii, apoi, o casă mare, albastră, cu o morișcă puternică, prin care apa trece și se transformă în energie electrică – lumina care ajunge la becurile din casa noastră, care dă viață mașinii de spălat și face să meargă televizorul, alimentează telefoanele și toate aparatele din casă. Casa albastră se numește hidrocentrală, Hidrocentrala Lerești.
Și s-au mai gândit oamenii să trimită apa printr-o țeavă mare, mare, spre o altă casă, unde apa trebuie să fie verificată și să fie trimisă, prin țevi mai mici, la fiecare casă și la fiecare apartament. Ei, casa asta nouă, unde apa mai face un popas, se numește Stația de Tratare.
Învolburată și gălăgioasă, apa intră în noua casă printr-o cămăruță unde se întâlnește cu un fel de lapte, o apă cu o substanță care se numește var. Apoi, apa merge mai departe spre niște recipiente mari, ca niște cornete de înghețată, pe care le-au denumit decantoare, unde apa se învârtește încet, până amețește, și lasă la fundul camerelor nisipul fin pe care l-a cărat pe tot drumul acesta lung pe care l-a parcurs. Prin tot felul de țevi mai mici aflate sub pământ, apa ajunge într-o altă căsuță, pe care au numit-o stație de filtre. Aici, apa poposește în niște cuve mari, numite filtre, și trece printr-un strat de nisip magic, gros cam cât e un copil de înalt, ca nici ce-a mai mică impuritate să nu treacă mai departe!!!
Eh, și dacă apa asta a făcut atâta drum, poate că a adus cu ea și vietăți pe care oamenii nu le pot vedea cu ochiul liber!! Și atunci ce se poate face ca aceste vietăți să nu ne îmbolnăvească?!! Păi, lansăm soldații care să le atace!! Micii luptători sunt concentrați în niște butoaie mari. Ei toți se numesc la fel: Clor. Se iau la trântă cu micile vietăți pe care le iau prizoniere, așa că apa pleacă de aici limpede, curată și foarte rece. Și iarna, și vara, apa este foarte rece aici!!!! Vara, când afară e foarte cald, când punem apă într-un pahar, el se aburește ca și cum ar fi scos de la frigider!!!
Și ca să știm sigur cine a câștigat bătălia dintre micile vietăți și clor, într-o cameră secretă, numită laborator, zânele cele bune, niște doamne drăguțe îmbrăcate în haină albă, din timp în timp, iau apa în niște sticluțe mici și o amestecă cu tot felul de soluții, pe care le numesc reactivi, ca să vadă că apa nu conține nimic ce ar putea să ne dăuneze. Când știm sigur că bătălia a fost câștigată, apa devine una cu superputeri!!
Ei, așa că mergem cu povestea mai departe!!! Apa cu superputeri se strânge într-o casa mare, denumită rezervor. De aici, apa curge ușor la vale prin țevi aflate în pământ sau trebuie împinsă de la spate să urce dealul, ca să ajungă în casele tuturor, prin căsuțe multe și mici, denumite stații de pompare.
Așa ajunge apa la robinetul din casă!!! Ea ne dă putere și sănătate!
Când beți un pahar de apă, nu uitați să le mulțumiți celor doi frați, dar și tuturor oamenilor care fac posibilă această Poveste a apei!!
Din iubirea fraților Iezer și Păpușa s-a născut lumina, care să ne bucure, iar din lacrimile lor, apa, care să ne domolească setea!!
Și mai e ceva: Să nu risipiți apa, să nu o lăsați să curgă inutil, că ea ajunge la noi toți cu mare efort și sunt mulți copii în lume care suferă de sete!!!!
Povestea apei vă e spusă de LUPTĂTORII ALBAȘTRI, adică de oamenii care lucrează la societatea EDILUL CGA, cea care are grijă să vă aducă acasă apa bună de băut. Ei sunt, poate, părinții voștri, poate bunicii voștri sau poate vecinii voștri și v-au spus povestea cu multă iubire!!
Ș-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa!
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
