România se pregătește, din nou, să reformeze administrația. Și, din nou, să comaseze primării. Și, foarte probabil, să constate că treaba e ceva mai complicată decât părea la televizor. În Argeș, opt primării ar putea dispărea în urma reorganizării anunțate de PSD. Nicio problemă, oricum avem 102! Dar până acolo mai avem câteva etape cunoscute: declarații, calcule, negocieri, opoziția primarilor și, eventual, încă o reformă anunțată peste câțiva ani.
Președintele PSD, Sorin Grindeanu, a readus pe agenda publică reorganizarea administrativ-teritorială, cu promisiunea reducerii cheltuielilor și a îmbunătățirii serviciilor publice. La nivel național, 429 de localități au cel mult 1.500 de locuitori și ar putea intra în discuția despre comasare. În Argeș, opt localități se încadrează în această categorie. Numai că nici măcar numărătoarea nu este unanimă. O altă analiză vorbește despre 13 comune aflate în zona pragului demografic, folosind date de populație diferite. Iar între timp, autoritățile discută două variante: comasări voluntare, stimulate financiar, și o posibilă reorganizare prin lege, după criterii încă nestabilite.
Cu alte cuvinte, reforma este anunțată înainte să știm exact cine, cu cine și în ce condiții se unește.
Dacă avem senzația că am mai văzut filmul acesta, nu ne înșelăm. În 2011, Emil Boc și Traian Băsescu discutau despre reorganizarea administrativă a țării. În 2013–2014, regionalizarea revenea pe agenda politică, inclusiv prin încercări de modificare a Constituției. În 2023, un nou proiect propunea reducerea numărului județelor și comasarea localităților.
În 2024, primarii de comune ofereau o soluție alternativă: reducerea numărului de consilieri locali și județeni, în locul desființării primăriilor. În ianuarie 2025, PSD anunța constituirea unui grup de lucru care urma să elaboreze, în șase luni, un proiect de reformă. În februarie 2026, Ilie Bolojan readucea în discuție comasarea comunelor mici.
Iată-ne în octombrie 2026, când PSD anunță, din nou, marea reorganizare. Am identificat astfel cel puțin șapte momente distincte în care subiectul a fost relansat sau transformat într-o propunere politică, fără ca acestea să fi produs o reformă generală a administrației locale.
Problema este că reforma chiar are motive serioase să existe. Numeroase comune nu reușesc să-și acopere cheltuielile de funcționare din veniturile proprii, iar întreținerea unor aparate administrative separate consumă resurse care ar putea merge către investiții. Curtea de Conturi a atras atenția, la rândul său, asupra dificultăților financiare și a limitelor actualului cadru legislativ.
Dar între necesitatea reformei și realizarea ei stă o întreagă clasă politică locală. Pentru că o comună poate avea prea puțini locuitori ca să-și susțină primăria, dar are întotdeauna suficienți cât să aleagă un primar. Iar când reforma presupune ca unul dintre doi primari să rămână fără funcție, entuziasmul pentru eficiența administrativă riscă să scadă brusc.
Dacă până acum sunam primarii să-i întrebăm ce părere au, cum văd lucrurile, acum ne e și rușine să le mai cerem părerea pe marginea unui subiect pe care politicienii vremurilor au avut grijă să-l bagatelizeze.
Foto descriptiv
