Istoria muzicii românești cuprinde un capitol important, cel al marelui Zavaidoc. Cel mai cunoscut și apreciat lăutar din perioada interbelică a avut o viață demnă de un film, a cunoscut sărăcia, s-a ridicat pe culmile succesului și a lăsat în urmă o moștenire muzicală de neprețuit cu peste 300 de melodii.
De altfel, la Pitești pentru omagierea personalității marelui lăutar Zavaidoc este organizat un festival ce-i poartă numele. La sfârșitul lunii noiembrie în 2022 Primăria Municipiului Pitești și Consiliul Local Pitești au organizat, prin Centrul Cultural Pitești, cea de-a XV-a ediție a Festivalului Național de Muzică Lăutărească Veche ZAVAIDOC. Acest festival are ca obiective promovarea muzicii lăutărești autentice, descoperirea de noi talente ale genului, precum și omagierea personalității marelui lăutar Zavaidoc. A fost unul dintre cei mai celebri lăutari din perioada interbelică. A cântat pe front în Primul Război Mondial, iar în anii 30 umplea până la refuz restaurantele din București şi câştiga sume importante. A cucerit publicul cântând pentru suflet într-un stil aparte.
Pe numele său Marin Gheorghe Teodorescu s-a născut pe 8 martie 1869 la Piteşti. Era fiul vestitului lăutar Tănase Teodoresc (ce cânta la vioară și la țambal) şi al Constandinei. Talentul de la părinţi l-a moştenit atât el, cât şi fratele Vasile (cânta la vioară) şi cele două surori, Maria şi Zoe. Tatăl său i-a cumpărat o chitară și l-a învățat primele cântece populare. Când împlinea 13 ani, tatăl său a murit, ceea ce l-a impulsionat să înființeze taraful cu frații săi pentru a asigura bunăstarea familiei. În 1916 a plecat în armată, iar în 1918 s-a înregimentat ca voluntar în Primul Război Monial. L-a avut comandant pe Traian Moşoiu, iar acesta când l-a auzit cântând i-a spus ”Zavaidoc”, după denumirea străveche de ”zavaidoacă”, care înseamnă ”năbădăioasă”, potrivit adevarul.ro. Zavaidoc a cântat, în Primul Război Mondial, răniţilor de pe frontul din Moldova, în echipa condusă de marele George Enescu. Astfel, Zavaidoc, Elena Zamora şi George Enescu au fost pe aceeaşi estradă, potrivit celor de la dosaresecrete.ro.
Drumul succesului
În 1926 semnează primul contract cu casa de discuri Columbia Records, înregistrând o serie de șase melodii imprimate pe trei discuri. De-a lungul carierei sale înregistrează aproape 60 de discuri, iar aparițiile discografice îi aduc numai beneficii, având câștiguri de ordinul milioanelor ținute la Banca Marmorosch Blank, potrivit wikipedia.org. Printre primele înregistrări muzicale amintim: ”De când m-a aflat mulţimea”, ”Dragostea e ca o râie”, ”Foaie verde spic de grâu”, ”Mărie şi Mărioară”, ”Pe deal, pe la Cornăţel”, ”Cântecul lui Zavaidoc”, ”Dacă ea nu mă iubeşte”, ”Cocoşel cu două creste”.
Familia și muzica
Deși era curtat, artistul nu s-a grăbit să se căsătorească. Însă în 1934 în cadrul unui turneu la Focșani o cunoaște pe Constanța. Astfel, la vârsta de 43 de ani s-a căsătorit cu Constanţa, care era mai tânără decât el cu 15 ani. Chiar și după căsătorie admiratoarele îl căutau. Constanța i-a dăruit lăutarului trei copii: două fete, Constanţa şi Niculina, şi un băiat botezat Zavaidoc. La 9 noiembrie 1940 s-a născut fetiţa, numită tot Constanţa, care va deveni o celebră artistă și care a murit, la 72 de ani, în anul 2012. Se spune, că la naşterea băiatului, pe 26 ianuarie 1942, Zavaidoc a fost atât de fericit, încât a străbătut Piteştiul de la un capăt la celălalt într-o sanie plină cu sticle de şampanie, pentru a ciocni cu trecătorii.
Taraful lui Zavaidoc a depăşit graniţele ţării, iar în 1937 a cântat la Paris făcând parte din delegaţia României la Expoziţia Universală care reunea artişti din toate ţările. Se spune că după evenimentul de la Paris celebru tenor la Opera Română, Dumitru Mihăilescu Toscani, a încercat să-l convingă pe Zavaidoc să se facă tenor, însă acesta a ales muzica lăutărească şi populară, potrivit fanatik.ro. Astfel, a rămas să cânte în restaurantele Bucureştiului interbelic, unde și câştigul era unul pe măsură. În 1941 revine la Pitești unde inaugurează cel mai mare restaurant – ”Tuluca”, cântând în fiecare seară cu fetița în brațe. În 1943, a primit ordin de concentrare la o unitate din Târgovişte, iar aici s-ar fi îndrăgostit de Tuca, o tânără pentru care a fost la un pas de divorţ, potrivit cespun.eu.
”Ajuta cu bani şi studente de la Conservator”
În aprilie 1944, casa lăutarului, situată în apropierea Gării de Nord, a fost distrusă de bombardamente. În atac a murit sora acestuia, Zoe, ai cărui cinci copii au rămas în grija lui și a soției. Astfel, Zavaidoc s-a retras la Caracal. Cu toate că avea cântări în localuri și chiar a fost angajat în două restaurante, sumele încasate nu-i acopereau toate cheltuielile. O vreme s-a mutat de la Caracal la Roşiorii de Vede. După război s-a mutat cu familia la Câmpulung Muscel şi mai apoi la Turnu Măgurele. Fără casă şi fără bani, afectat de moartea surorii sale Zoia, Zavaidoc s-a îmbolnăvit. La 26 noiembrie 1944, când se afla la Turnu Măgurele, a primit vestea plăcută a naşterii celui de-al treilea copil, fiica Niculina. Pe 31 decembrie este nevoit să se interneze la Spitalul ”Filantropia” din Bucureşti. Aici, medicii i-au pus diagnosticul de ”nefrită galopantă”. A murit la 13 ianuarie 1945, în aceeaşi zi cu fiica sa Niculina. A fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica.
”Avea la Bucureşti trei maşini cu şofer. Cât cânta, şoferul stătea la o masă şi consuma orice, că plătea ”tata”. Avea milioane, dar era darnic. Când trecea gunoierul pe stradă, îl chema în casă, deschidea şifonierul şi-i spunea să aleagă ce costum vrea! Le întreţinea şi pe nepoatele sale, dar ajuta cu bani şi studente de la Conservator”, povestea într-un interviu fiica lui Zavaidoc, Constanţa, potrivit adevărul.ro.
Sursă foto: Facebook, ikultura.ro, rador.ro și dosaresecrete.ro
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro:
Eurovision 2024. În ce oraș se va desfășura competiția anul viitor
