►Statul vă avertizează: plimbările și sportul le faceți pe propria răspundere
Un incident care ar fi putut avea urmări tragice s-a petrecut săptămâna trecută în Pădurea Trivale din Pitești, aducând în prim-plan o realitate dureroasă: în fața pericolelor din spațiul public, cetățeanul este singurul vinovat. Cel puțin, așa reiese din legislația în vigoare și din explicațiile oficiale.
Două trunchiuri de arbori masivi s-au prăbușit din senin pe o alee pietonală – cea paralelă cu strada care leagă Palatul Copiilor de Grota Rece – într-o zonă extrem de frecventată de copii, părinți, sportivi și vârstnici. Zona arată, în percepția publică, ca un parc, fiind dotată inclusiv cu băncuțe. În realitate – și conform legii – este pădure.
Doar o coincidență fericită – antrenoarea echipei de fotbal feminin care și-a mutat elevele pe altă bancă cu doar câteva minute înainte – a făcut ca zeci de copii să nu fie, astăzi, victimele unei tragedii.
În ziua respectivă, vremea era calmă, fără ploaie sau vânt. Nu a fost vorba despre o furtună care să doboare arborii, ci despre o degradare tăcută și periculoasă a fondului forestier. Copacii – bătrâni, bolnavi sau pur și simplu neîngrijiți – au cedat, așa cum o vor face și alții, în lipsa unei intervenții rapide și responsabile.
Trei secunde între viață și moarte. Și nicio răspundere
Martorii povestesc că totul s-a petrecut în doar câteva secunde. Un sunet surd, ca o explozie, a fost urmat de prăbușirea copacilor, care au rupt fire electrice și au blocat complet aleea.
„Capul jos!” a apucat să strige o sportivă către colega ei când a văzut cablurile de curent cum se prăbușesc la pachet cu cei doi copaci.
Pompierii au intervenit, au degajat trunchiurile și au restabilit accesul. Din fericire nu au avut pe cine salva. De data aceasta.
Ceea ce a urmat este însă mai tulburător decât incidentul în sine. Încercarea de a identifica un responsabil s-a lovit de un zid legislativ rece și cinic: nici municipalitatea, nici Direcția Silvică, nici Ocolul Silvic nu sunt răspunzătoare, pentru că – surpriză! – acea porțiune face parte din fondul forestier național, iar accesul publicului se face „pe propria răspundere”.
Cu alte cuvinte, dacă un copac vă cade în cap în Pădurea Trivale, este vina dumneavoastră. Nu pentru că l-ați tăiat, nu pentru că l-ați zdruncinat, ci pentru că ați avut imprudența să vă plimbați într-o zonă care, deși arată ca un parc public, este tratată legal ca un versant sălbatic din munți.
Litigii, pancarte și multe… explicații
În prezent, Primăria Pitești și Ocolul Silvic sunt prinse într-un litigiu privind administrarea acestei zone. Între timp, niciuna dintre instituții nu își asumă clar răspunderea pentru siguranța cetățeanului. Pe de o parte, aleea este percepută ca parte din Parcul Trivale. Acolo vezi zilnic bătrâni pe bancă, piteșteni care aleargă, copii pe trotinete sau în cărucior.
În realitate și în acte, însă, ea aparține Ocolului Silvic Pitești. Și este pădure, Fond Forestier Național.
Cele două entități își dispută în instanță dreptul de proprietate. Cert este că, până la o sentință definitivă, municipalitatea nu are nicio obligație în această zonă. Iar dacă ar avea, nu ar putea interveni, fiind interzisă doborârea arborilor bătrâni sau deteriorați fără derularea unor proceduri foarte stricte, tot de către organele silvice.
Din partea actualului administrator, Armand Chiriloiu, directorul Direcției Silvice Argeș, a explicat că instituția desfășoară „acțiuni de igienizare” și că au fost amplasate peste 20 de afișe de avertizare.
Legea care guvernează acest domeniu, respectiv Codul Silvic, prevede clar: deplasările în fondul forestier național se fac pe propria răspundere. Nu există nicio disociere între aleea din Trivale și un traseu montan din Piatra Craiului. Ești în pădure, răspunzi pentru tot ce ți se întâmplă.
Codul Silvic nu face distincție între o zonă de munte și o zonă de agrement urban. Noi am făcut tot ce ține legal de noi pentru siguranța oamenilor”, declară Armand Chiriloiu, subliniind că zonă este împânzită cu afișe. Specialiștii silvici spun, cu sinceritate, că numeroși copaci din Pădurea Trivale (precum și din Parcul Lunca Argeșului) ar trebui tăiați, pentru că reprezintă un pericol real. Ei ar trebui înlocuiți cu puieți, cu fond forestier tânăr. Dar de ce nu se întâmplă acest lucru?
Cazul „Pădurea”, după cazul „Ursul”: între presiunea ecologiștilor și pericolul iminent
Armand Chiriloiu povestește cum orice intervenție a autorității silvice – tăierea arborilor bolnavi sau bătrâni – este întâmpinată cu proteste și suspiciuni.
Intervin imediat așa-zișii ecologiști. Nu am urmărit niciodată profit în Pădurea Trivale. Dar, de fiecare dată când facem igienizări, apar acuzații că distrugem natura și avem interese ascunse.”
Această reacție deschide o discuție profundă: de ce trebuie să alegem între siguranță și protecția naturii? Situația este similară celei în care atacurile urșilor se înmulțesc, iar autoritățile – temătoare sau populiste – evită măsuri, de teamă să nu deranjeze.
Între timp, piteștenii continuă să se plimbe prin Trivale, adesea fără să știe că își asumă riscuri reale. Dar cât va mai dura acest noroc? Câți arbori bolnavi stau înclinați, sprijinindu-se unii pe alții, deasupra aleilor, băncilor, pistelor de alergare?
Cei doi copaci prăbușiți săptămâna trecută aveau rădăcini mai late decât înălțimea unui om. Au căzut între bănci. Amploarea unei tragedii evitate poate fi doar imaginată.
Parcul Trivale nu este un colț uitat de lume. Este cel mai iubit și frecventat loc de recreere al piteștenilor, un simbol al orașului.
Faptul că zone întregi din el se află în fondul forestier național nu ar trebui să anuleze responsabilitatea celor care îl administrează. Desigur, nici pe a celor care îl folosesc.
Un apel la claritate și acțiune
Incidentul petrecut recent în Pădurea Trivale impune o reacție imediată. Este nevoie de o clarificare a regimului juridic al pădurilor urbane, de intervenții concrete asupra arborilor periculoși și, mai ales, de asumarea responsabilității de către cei care au atribuții legale sau administrative în zonă.
Pentru că, altfel, riscul nu este doar ca un copac să cadă. Ci ca un copil să moară sub el, iar statul să spună că vina aparține… părinților care au ales să-l scoată la aer. Pe o alee, cu bănci.
Sursă foto: ediția tipărită
Citiți, de asemenea, pe anchetaonline.ro
